4,259 matches
-
vei rosti numărul de cifre vom face confruntarea să-ți dovedesc: cunosc adevărul...!” Și fără a mai aștepta confirmarea lui Tony Pavone, scrise cifrele Întorcând hârtia pe dos, privindu-l Într’o așa manieră cu ohii lui spălăciți de un verde iritant Încât, părea hotărât să-l hipnotizeze. „Pierdeți timpul...!” „Nici dacă insist...?” Tony Pavone păstra tăcere Însă, Lct.Col.Tudose Își pierdu răbdarea, Întorcând hârtia. „Ei bine...?” Tony Pavone făcu un efort de voință să nu se trădeze.Lct.Col
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te-ai Îmbrăcat la costum domnule inginer, s’a ivit la orizont o nouă cucerire...?” Tony Pavone nu răspunse imediat. Din simplă curiozitate Își Înâlță privirea către el, fulgerător examinându-l. Nici o schimbare, era același dezordonat cerșetor. Ochii de un verde iritant picau urdorile din ei, dantura jumătate lipsă iar ce mai putea fi numiți dinți erau Încărcați neglijent cu resturi de mâncare,gălbejiți de fumatul excesiv În timp ce extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
jegos costum de haine mototolit, pătat cu pete de grăsime ori de altă natură, gulerele cămășii șifonate, fixate asimetric În jurul gătului, În timp ce cravata nu făcea notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând priviri comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la o parte un portofel de plastic cu carduri de asigurare socială sau de credit, niște pile de unghii din carton, o capsulă de ruj, niște batiste de hârtie corai, ciupind Închizătoarea unui săculeț de monede - și acolo se odihnea verdele banilor. Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Încă, lăzi de gunoi). Nu era În vârstă, nu arăta rău, nu era nici măcar rău Îmbrăcată, luată piesă cu piesă. Efectul complet nu ar fi trecut mai jos de vulgar, dacă nu era clar o nebună. Apărea Într-un mini verde ca masa de biliard, etalând picioare senzuale În contur, dar fără senzualitate lăuntrică; la brâu o centură lată de piele; peste umeri, bust, o cămașă guatemaleză trainică, aspră, brodată; pe cap o perucă precum acelea purtate de comicii În travesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cale, umflate În vânt deasupra lui sub plastic ușor, transparent. La stația de autobuz Riverside domnul Sammler luă notă de proximitatea unui student care aștepta acolo, Își folosi puterea ochiului să observe că purta raiați cu dungi late de un verde urinos, o haină de tweed de culoarea morcovului cu noduri de lână albastră; că favoriții Îi stăteau ca niște stâlpi puternici, stufoși, lipiți de cap; că bare de ochelari din baga, civilizate, Îi intersectau; că părul i se rărea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de tabac, de țigări de foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o zi de verde de pe vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unsoare umană. De pulpă udă de hârtie. Domnul Sammler se lupta cu greața. În timp ce mergea Împreună cu părintele Newell, fuseseră preveniți să nu calce În afara drumului din cauza minelor. Sammler citise cu voce tare pentru preot literele rusești scrise În alb pe verdele tancurilor și al camioanelor: GORKISKII AUTIZAVOD, scria pe majoritatea. Părintele Newell părea să știe multe despre calibrul tunurilor, grosimea blindajelor, razele de acțiune. Cu voce scăzută, din respect față de israelienii care negau folosirea lui, identificase napalmul. Vezi roșeața aia, movul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gara Penn Central. Răbdare, așteptare, acum erau necesare - lucruri pentru care domnul Sammler nu avea nici un talent. Dar studiase, se pregătise. Începea cu calmul exterior. Așa că se așeză pe pernă, uitându-se la canapea și la lâna scumpă de un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
căpăta exuberanța verii. Între stâlpii de pe 116th Street Sammler privi În interiorul curților pătrate de cărămidă. Aproape că se aștepta să Îl vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care creștea. Dar verdele din oraș nu se mai asocia cu liniștea de sanctuar. Poezia de odinioară a parcurilor fusese surghiunită. Demodată, umbra deasă care Îndemna la meditație personală. Adevărul era acum mai de cartier și cerea ca decorul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stâlpii de pe 116th Street Sammler privi În interiorul curților pătrate de cărămidă. Aproape că se aștepta să Îl vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care creștea. Dar verdele din oraș nu se mai asocia cu liniștea de sanctuar. Poezia de odinioară a parcurilor fusese surghiunită. Demodată, umbra deasă care Îndemna la meditație personală. Adevărul era acum mai de cartier și cerea ca decorul să conțină gunoaie - reverie sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
suburbii. Deși cartierul ei nu mai trecuse printr-o explozie artistică de ani de zile, câteva străzi mai încolo cineva instalase o sculptură de grădină și, o săptămână mai târziu, altcineva i-a provocat pe vecini vopsindu-și casa în verde. În copilărie, Jina a crezut c-ar putea să fie orice - profesoară, om de știință sau pilot - dar, ajunsă-n liceu, abandonase deja trei posturi în favoarea desenatului de caricaturi pe la festivaluri stradale, a voluntariatului la studiul de artă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lângă el. Ar fi putut să jure că trupul copilului emitea un zumzet de intensitate ridicată. A răsfoit una dintre reviste, fiind uluită de intensitatea culorilor de pe paginile glossy: nu doar de albastrul apei, ci și de diversele nuanțe de verde ale copacilor și tufișurilor, movul ca de lavandă al florilor de lupin și petele de roșu care-ți săreau în ochi pe lângă caiacul care tăia un val. Era ca și cum sălbăticia era localizată pe o altă planetă. O planetă mai colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de câte-o secundă, că Naji într-adevăr avea s-o sune. Acum Irene a auzit niște pași și-a sărit ca arsă. Dar nu era decât Ahmad. La unsprezece noaptea, acesta era îmbrăcat în pantaloni bine călcați, de-un verde întunecat, pantofi lustruiți oglindă, o cămașă apretată și cravată. Mersul era același ca de la birou: puțin aplecat înspre în față. Ahmad își lovea limba de dinți. Omul a venit până lângă ea. Ca de obicei, mirosea delicios, a un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
durea degetul mare. Abia atunci s-a uitat și ea la peisajul care se zărea pe fereastră și care era la fel de banal și de monocrom ca și garderoba lui Mary. Dealuri maro zbârcite, câmpuri uscate, movile nisipoase. Singura pată de verde era în ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau albe. Lui Irene locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a dat drumul la calculator. Câteva secunde mai târziu, pe monitor a apărut unul dintre desenele Jinei. Alt râu; unul care, de data asta, se prelingea sinuos prin mijlocul unei pajiști și ale cărui ape erau dense și colorate în verde de la sălcii. Mike a apăsat câteva butoane și fundalul monitorului s-a înnegrit, iar calculatorul s-a conectat la Internet. Era mai bine să se-apuce de lucru. Întotdeauna existau infractori care trebuiau să fie prinși. Mike se învățase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
carte. Liniile din jurul gurii lui Ahmad s-au înmuiat. În timp ce tu îți inventezi regulile pe măsură ce mergi înainte. Cine e Khidr ? a întrebat Jina. N-am mai auzit de el. Tiranii ne ascund poveștile, i-a explicat Ahmad. Khidr este Cel Verde. Un mistic, un nemuritor, călăuzitorul nostru prin sălbăticie. Când Moise s-a declarat cel mai învățat om de pe Pământ, lui Dumnezeu nu i-a plăcut felul în care el a tăinuit adevărul. Așa că l-a trimis să-l caute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clară deasupra vieților noastre, mi-e dor de tine... numai zâmbetul tău din fotografie, mi te aduce aproape, din sumbra ...depărtare. Clipa Întrezăresc, prin răsărituri senine cioburi risipite de nori în a timpului clară oglindă, cu sclipiri de smarald din verdele vieții. Clipa, a rămas suspendată de marginea cerului, pe purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de soare. ... clipa, o rotundă boabă de rouă, imperceptibilă, o primă și subtilă atingere, a timpului rupt din nemărginirea vremii uitate. Acum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și pasul poticnit; îngemănat cu locul în care-am poposit, pe-o pajiște umbroasă cu verde ponosit. Dar când credeam că timpul e nadă fără rost, ai izvodit lumina ce este și a fost; împresurați de stele, cu ochi de ametist, ai dat doar înțelesuri să nu mai fiu iar trist. Cum este ghiocelul firav prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viețile nu cele care nu au fost nici cele care nu vor fi cine știe poate că o scrisoare îmi pot permite la urma urmei nu am timbru nici cutie poștală nici măcar nu știu cum să împăturesc cerul m-am amestecat cu verdele sub înaltul gândului tău locuiesc pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
șuierul vântului. Îi priveam chipul ca printr-un caleidoscop și mă minunam de frumusețea ei exotică reflectată printre cristalele de gheață. Avea un păr negru și ondulat care-i cobora în valuri acoperindu-i umerii frumos arcuiți, ochii de un verde intens ce-i dezveleau primăvara din suflet, un surâs mai strălucitor ca tot ce putea să existe în jur și un gât lung și subțire ca un trup de săgeată care se voia terminat spre sânii pe care nu-i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care să-mi poarte numele cândva, așa cum e albastrul de Voroneț, o culoare unică prin care toți maeștrii penelului să înțeleagă dintr-o privire că descrie speranța și dorința de viață. Am închis ochii și sub pleoape, cercuri de-un verde pal se amestecau cu alte cercuri galbene pătate de ocru. În mijloc vedeam un albastru indigo subțiindu-se tot mai mult dar nu reușeam să dau deoparte acele imagini. Încercam să schițez, din cercurile devenite puncte, chipuri de om și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o parte și de alta a drumului, rînduite În șiruri de cîte șase, se desfășurau o mulțime de clădiri identice, fiecare avînd patru nivele și cîte șase uși pe fiecare nivel. Fațadele clădirilor erau vopsite În alb, contrastînd puternic cu verdele Închis din jur și scoțînd astfel și mai mult În evidență aspectul geometric al imaginii ce se oferea privirii. Avînd drumul ca axă principală, cartierul de blocuri se extindea ca două aripi uriașe, mai mult pe lățime decît În profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
treptele, mă Întrebam ce neprevăzut mă așteaptă... Trebuia să fiu gata de orice replică, să joc orice rol, de Îndată ce aflam intențiile clientei mele. Situațiile neașteptate nu-și au locul În afaceri. O ușă metalică albă Într-un cadru de un verde Închis. O sonerie albă cu un căpăcel din plastic, plesnit. Am văzut ridicîndu-se un colț al perdeluței ce acoperea ferestruica de dimensiunea unei cărți poștale, aflată chiar În mijlocul ușii, la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]