3,798 matches
-
ai văzut-o și care e fata lui vitregă, din a doua căsătorie. - Delicioasă fată, caracteriză doctorul pe Otilia, păcat! - Mă silesc, zise Pascalopol, ca pentru el, să-i fac binele,fără s-o jignesc. Ceata veghetorilor nu mai avu veselia de data trecută și păziră pe bătrân în tăcere și fără să doarmă. A doua zi dimineața, văzând că bătrânul trăiește destul de liniștit, în patul lui, Aglae găsi că era obositor să străjuiască toată casa. Lăsând pe Aurica în odaie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar șase-șase. Și te-aș îmbrînci ușor și te-aș îmbrînci ușor Să dai, țațo, pe covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă, pietricele, noroi. Nu înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea Casei de Cultură. - Stai, bă, că nu ți le-am mâncat eu, protesta cu veselie negriciosul... Șezi, bă, potolit că nu pun eu gura pe eugeniile tale... Bă, dacă mi-ai șifonat catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI 105 B, cu perimetrul de susținere deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câteva ore, pe cerul orașului, Ho diábolos ascultă întîi liniștea din jur, zimțată de joagărul greierilor, clefăiturile dulăilor ce-și rodeau înnebuniți cîte-un mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-o voce lăcrămoasă, antrenantă, pipăitoare, de țambalagiu deșucheat: 138 DANIEL BĂNULESCU pentru care, cu tot convoiul ăla, se reînșurubase aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încredințat că nu-i vorba despre un element care să aibă rezultate prea dezastruoase în activitatea revoluționară... Așa că, prin tăcerea mea, i-am dat de înțeles că da, face parte. - Și pe bunicul meu îl chema tot Onofrei, anunță, cu veselie, dascălul de construcții metalice și-l bătu pe Sinistrat, cu admirație amuzată, cu palma peste spate. Era și un bunic pe cinste și se numea și Onofrei. 376 DANIEL BĂNULESCU - "Animalul din Organizația voastră de Tineret a ieșit, de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu tulburare grozavă în țară, moarte de oameni mulți, schimbări prin casele împărătești. Slujbașii vor părăsi pe împăratul lor, schimbându- se, cu veselie, către un alt împărat. Se apropia, nesmintit și nedezvăluit, ceasul când întreaga lume, răsucită de has-Satan, împotriva adevăratului Dumnezeu, Iehova, va fi pustiită. Pe peluze și prin grădini, gîndăcime și șoricime o droaie. Pește și raci îndeajuns. Lăcustele și gărgărițele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toată vlaga, energia, tinerețea și eliberați de coșmarul clipei simțeau cum își luau zborul liberi spre viață. Deseori legau prietenii în urma acestor dansuri preludiu din recreații. Nu sunase sau nu se auzi soneria de sfârșitul pauzei era zarvă mare, chiote, veselie imensă în clasă fiind ultima oră. Se zbenguiau printre bănci, pe culoare și s-a lovit de cineva o colegă, a presupus imediat simțind corpul moale. I s-a părut o adiere de vânt mulându-se după trupul lui cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a tras concluzia: - Patru ! Stelică și-a dat seama ce a spus, s-a întors amenințător spre Stani, însă el o zbughise, era de acum departe de el. A încercat să îl prindă, însă Stani păstra distanța de siguranță în veselia generală. Râdeau toți colegii cu profesoara în frunte își revenise din șoc. A întâlnit-o după un timp, surprins că este tot în Constanța. Tot așa cu pulovăr pe trup, tot drăguță, la un amic. Era însoțită de soțul ei
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu s-a dus. Parcă nici nu făcuse liceul vreodată! Dar când, din nou, s-a aranjat revederea, n-a mai rezistat. A dorit să-și întâlnească colegii de liceu neapărat! Lăsă totul la o parte, vrând să își arate veselia iar despre cei care nu au venit și-a spus nostalgic: - Ora asta chiulesc, sunt la mare ca de obicei iar doamna dirigintă îi caută! Era noapte fără lună la Costinești, întunericul ascundea numeroase penumbre bântuitoare din conturul plajei. Pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
după trei săptămâni s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie care se îndrepta spre capitală. Ținta lui era Gara de Nord iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut după cum trebuia să facă obligatoriu și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai tare.. Grigore se răsti la lăutari. Femeile cărau fripturile și sosurile în farfurii lungi. Se ridicase și soacra să dea o mână de ajutor. Stere asculta tăcut. Aburii băuturii începeau să-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie iute stârnită. După ce dădură un ocol, bătrânul spuse: - Hai mai într-o parte, să nu s-arate vreun păgubaș! S-au tras către hanul de șiță, unde se înghesuia toată mulțimea de negustori. In fața cârciumii cu ziduri vechi, mâncate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întregi în suflet, a ieșit gâlgâitoare, sub piept. Palmele și ghiontii lui uitați, glasul poruncitor al stăpânului, toate s-au adunat într-o frică neînțeleasă. Pandele i-a întins peste masă palma subțire, aproape străvezie. Privirile i se șterseseră și veselia din ochi îi pierise. Parcă nu mai vedea lucrurile prea apropiate. - Eu sânt jupîne, sărut mîna! - Stai colea, pe fotoliul ăsta! Se așezase. 83 - Ia spune-mi, ce vânt te aduce pe la mine? Iar scoase țigaretul lui, în care vârâse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să muncească el, că-i prost! Dacă munca era bună, o luau pricopsit" și p-aia! Fiecare cu cinstea lui! Trebuie să fii prost să te duci să-ți dai libertatea pentru un pumn de biștari. Nu te uiți la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răzbunat fără ca ei să mai facă ceva. Arcurile negre de metal erau bune și de fiecare dată sicriul mișcat când încolo, când încoace revenea la locul său. Marșul precipitat îi încălzise pe oameni și stârnise în rândurile lor o oarecare veselie. - Haideți după el, să-l ducem până la cimitir. Femeile călcau apăsat, hotărâte să facă un lucru despre care nu știau prea multe până acum. 219 - După ce-l ducem, îi dăm foc la casă! spuse un bărbat îmbrăcat într-o scurtă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ăl bătrân băgase de seamă. Țiganca se întoarse puțin și râse ușurel spre pungaș. Asta i-a pierdut și pe el, și pe ea. A înțeles cel tânăr că nu mai avea mult de așteptat. Și 1-a cuprins o veselie nestăpânită, și s-a apucat să dea paharele peste cap. Era o bucurie de vin! Cântecul se isprăvise. Negustorii și șuții de alături bătură din palme. Viorile iar se îndulciră și guristul o dete pe limba lor: Păi, m-am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de seamă... Pungașul i-a râs în nas: - Taci, fleoarță, din gură! Paguba dracului! Afară, ningea mărunt, cu fulgi mici și deși. Orașul, alb ca o rochie de mireasă, strălucea în lumina zăpezii. Șutul avea o inimă ușoară și-o veselie de tânăr cu noroc. S-a oprit pe la frizeri, s-a mai tuns, s-a mai bărbierit, s-a parfumat ca un fante și, spre seară, puțin amețit de vinul băut și de așteptare, a luat-o spre mahalaua Didinei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ce astfel de accese ne lasă un gol mai amar decât o beție sau o noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmează unui râs năvalnic, fără măsură și fără cruțare. Nimic nu degradează vitalitatea mai mult ca veselia, atunci când n-ai chemare și nu ești învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea este un meșteșug. Căci nu te deprinzi așa de ușor să fii singur și zi de zi trebuie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmează unui râs năvalnic, fără măsură și fără cruțare. Nimic nu degradează vitalitatea mai mult ca veselia, atunci când n-ai chemare și nu ești învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea este un meșteșug. Căci nu te deprinzi așa de ușor să fii singur și zi de zi trebuie să te căznești în nemîngîiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolut. Când totul înflorește, muritorii devin voluptuoși ai stingerii, ca să salveze periferia metafizică a primăverii. La-nceput a fost Amurgul. Într-o lume fără melancolie, privighetorile ar începe să scuipe și crinii ar deschide un bordel. Atât bucuria, cât și veselia înviorează, dar una spiritul și alta simțurile. - A vorbit cineva de veselie în mistică? S-a auzit vreodată de vreun sfânt vesel? Dar bucuria însoțește extazul și învecinează cu cerul până și în forme domoale. Nu poți fi vesel decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
metafizică a primăverii. La-nceput a fost Amurgul. Într-o lume fără melancolie, privighetorile ar începe să scuipe și crinii ar deschide un bordel. Atât bucuria, cât și veselia înviorează, dar una spiritul și alta simțurile. - A vorbit cineva de veselie în mistică? S-a auzit vreodată de vreun sfânt vesel? Dar bucuria însoțește extazul și învecinează cu cerul până și în forme domoale. Nu poți fi vesel decât între oameni; nu poți cunoaște bucuria decât singur. Trebuie să fii vesel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rău, nici bine, căci nu fac nimic. Mă joc. - Îngropi talantul, fiule, îngropi talantul. - Îngrop pe dracul, părinte. - Apage Satana! zise bătrânul sărind într-un picior și aruncîndu-i-se -n brațe. Ieronim începu să râdă. - Dumnezeu știe, tată, de unde iei atâta veselie. Eu am momente când sunt trist, tu... nu cred. - Eu trist, Ieronime? Să mă ia dracul, fătul meu, dac - am fost trist vrodată. Tristețea fuge de mine ca cumătru-meu de tămâie. Dar lasă asta... hai în oraș cu mine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tânăra Aurora răpește pe Orion, de care se-namorase însăși cruda și vergina Diana și-l dusese în insula Delos. În fața lui Orion esprim acel fond de întuneric și mândrie care-l vezi mai în fața tuturor tinerilor, în Aurora acea veselie nestingibilă a fetelor tinere, - a sculpta agresiunea în o asemenea față este greu... Un lucru-mi pare ciudat. După orele care în amor se numesc păstorești rămâne în om o profundă descuragiare și tristeță, ba susțin chiar că în acele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
arăt. - Faci rău că nu-nveți pictura. - Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. - Îngropi talantul, fiule, îngropi talantul. - Îngrop pe dracul, părinte. - Apage Satana! zise bătrânul aruncîndu-i-se -n brațe. - Dumnezeu știe, tată, de unde iei atâta veselie. Eu am momente când sunt trist, tu... nu cred. - Eu trist, Ieronime? Să mă ia dracul, fătul meu, dac - am fost trist vrodată. Tristeța fuge de mine ca cumătru-meu de tămâie. Dar lasă asta... hai în oraș cu mine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]