3,591 matches
-
anului, asemenea unui comput al calendarului liturgic, observăm adunări în "locuri sacre" specifice (locuri "conectate", pentru a folosi un jargon la modă). De exemplu, Barcelona, Londra, Berlin, unde tinerii, în căutarea acestui Graal care este efervescența, se adună pentru a vibra împreună în sunetul muzicii, pentru a priza "produse" interzise sau pur și simplu pentru a fi împreună. "Stare de congregare" (Durkheim) postmodernă. Pulsiune animală pe care nimic nu o justifică decât nevoia inconștientă de a exprima și de a trăi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
contemporane. Aceste rătăciri instinctive punctate de întâlniri în "locurile sfinte" la modă. Tot în acest fel trebuie să interpretăm succesul emisiunilor de tele-realitate și alte migrații turistice sau pelerinaje religioase. În fiecare dintre aceste cazuri se exprimă o analogie afectivă. "Vibrăm", avem feeling, ne recunoaștem în celălalt, ca mod de existență a ființei colective. Rostand arată cum Cyrano, scriind Roxanei în numele lui Christian de Neuvillette, se crede acesta din urmă: ,,Iubito, voi muri! Astă-seară ne batem, scumpa mea! Mă îngrozesc la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu mai rămăsese niciun cadou. Iar în pragul acelei uși întredeschise stătea o femeie acum o vedea pentru prima oară care semăna puțin cu doamna Viziru când le recita la orele de română, stând la catedră, poezii de Eminescu. Adică vibrând toată, plină de bucurie și în același timp de melancolie. Puiu se oprise fără voia lui și își îndreptase privirea spre semiîntunericul din acea încăpere. Vrei să vezi ce-i înăuntru? l-a îmbiat doamna din pragul ușii, surâzătoare și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Pentru a deveni un colectiv e puțin. E mult prea puțin. Călătorii dintr-un tramvai nu au un scop comun. Scopul comun este una din trăsăturile care definesc colectivul." Bhuum-buhuuum... Bhuhuhuhuuuum-bhuum-hummmm! bubuia tunetul sub cerul negru al furtunii făcând să vibreze geamurile. Dar voi, continua imperturbabil domnul Postolache, voi sunteți un colectiv? De bună seamă că da. De ce? Pentru că voi aveți un scop comun. Care? Acela de a vă însuși materiile predate. Petreceți mult timp împreună, vă cunoașteți unul pe altul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sunt imaginative, empatice, curioase, sensibile la frumos și neconvenționale. Ele tind să caute semnificațiile mai profunde ale lucrurilor (McCrae & Costa, 1991). Costa și McCrae (1984) susțin că acești indivizi trăiesc mai intens atât experiențele pozitive, cât și pe cele negative, vibrând mai puternic atât la recompensele contextului, cât și la factorii stresanți implicați. Consistent cu aceste date, asistenții medicali din eșantionul de față cu scoruri ridicate la fațetele factorului deschidere prezintă atât un nivel crescut de satisfacție a compasiunii, cât și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
datoriei față de familia sa. Iar părinții lui s-au priceput de minune să sădească și să cultive în sufletul lui dragostea de muncă, respectul față de oameni și credința în Dumnezeu. Sufletul lui se dovedea generos și delicat, gata oricând să vibreze în fața frumuseților lumii. Nici mintea lui nu era mai prejos. Avea Biscornet o gândire dinamică și profundă, că se și mirau, nu numai părinții, dar și consătenii, de maturitatea lui. Iar părintele Antoine l-a și luat pe lângă el, să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
cedez eu?” se autointeroga Girard. „Să mă las învins de un nesupus?” se întreba, tot retoric, și Carol cel Mare. Și într-o tabără și în cealaltă, se găseau destui tineri cuprinși de elanuri vitejești. Dar și deschiși oricând să vibreze în fața prieteniei. în tabăra lui Carol cel Mare se găsea, cum am mai spus, tânărul său nepot, Roland, devenit cavaler. Girard avea și el un nepot, Oliver. Printr-o împrejurare, care ține tot mai mult de legendă, cei doi s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
pe toți; îi salutam, dar nu puteam trece dincolo de privirile lor, care mi-au amintit însă că toate pe lume își au rostul lor; ochii - privirile gura - rostirile mâinile - mângâierile picioarele - depărtările. Și când pentru toate acestea drumurile se închid, vibrează ascunsă vocea tăcută a sângelui. Pentru câți oare din cei petrecuți s-a iscat vocea sângelui vibrând pe aceeași tăcută lungime de undă. Cineva crescuse acolo odată cu corul bisericii și ceata ei de străjeri. Scrisori Mere roșii lui Adrian Păduraru
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
toate pe lume își au rostul lor; ochii - privirile gura - rostirile mâinile - mângâierile picioarele - depărtările. Și când pentru toate acestea drumurile se închid, vibrează ascunsă vocea tăcută a sângelui. Pentru câți oare din cei petrecuți s-a iscat vocea sângelui vibrând pe aceeași tăcută lungime de undă. Cineva crescuse acolo odată cu corul bisericii și ceata ei de străjeri. Scrisori Mere roșii lui Adrian Păduraru Înțeleg, e mai sărac astăzi lașul, nu se putea altfel când colinele parcă se lasă. Stau să
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
clipa finală?” Și, ca un făcut, în auz a prins a-mi răsuna cântecul ardelenesc, cu miez plin de adevăr: “Care frunză pică jos Nu mai urcă unde-o fost. Care frunză pică-n vale Nu mai urcă pe sub soare”... Vibrând odată cu tremurul ghersului, am ajuns la izvor, unde m-am așezat pe covorul de frunze colorate, pentru a gusta din plin frumusețea locului și a momentului... “Ce faci, bătrâne? Ai tăria să stai pe malul izvorului, când nu știi măcar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe cei doi copii - a rostit bătrânul, arătând spre mine și către Zâna, cu multă voie bună. Cu grijă să nu mă împiedic de cine știe ce, am ocolit masa și m-am așezat lângă Zâna. În clipa următoare, o mână caldă, vibrând ca un diapazon, s-a culcușit sub palma mea așezată pe genunchi. Cu o încetineală de melc, am strâns-o în căușul palmei, timp în care Zâna a slobozit un oftat abia perceptibil... Simțeam cum toată ființa ei freamătă... Pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
azi și de mâine nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste, trăind în el însuși fără tăgadă tristețile omului și ale omenirii. Și dacă totuși, în anumite momente de inspirație el ne spune ceva, acel ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
a spus că nu mai pomenise nori atât de cumpliți. Era, într-adevăr, un spectacol neobișnuit să vezi peste toată pustietatea asta învălmășindu-se nori de iad, sfâșiați de fulgere și înaintînd ca o canonadă de artilerie. Tunetele făceau să vibreze geamurile gării. Spre deosebire de Eleonora, eu am copilărit în plină natură și nu mă tem de furtuni. O dată am văzut cum un arbore a fost lovit de trăsnet chiar în fața mea. Am căzut la pământ ori m-am trântit instinctiv în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în chip de săgeată, s-a lansat în picaj. Ca un avion de vânătoare. Inimile celor de față băteau în ritmuri accelerate. în priviri se deslușea îngrijorarea. Pe chipurile oamenilor, copii mai ales, se putea citi emoția. O emoție ce vibra cu încordare. Tăcerea adâncă a fost spartă de o voce subțirică și cristalină, ca de clopoțel de argint: - Oprește-te, că te lovești de pământ! Ca și cum ar fi înțeles îndemnul, pasărea- săgeată s-a oprit din cădere. Și-a desfăcut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
și părinții mei, mai fericiți ca oricând. Altă petrecere, alt banchet, de astă dată intim, cu prietenii mei, printre care Bogdăneștii, Veverița cu Urangutanul ei și câțiva mansardiști (Gleber, Charlot, Iliuță). Dar toate astea mă lăsau rece, indiferent. Nu mai vibra nimic în mine, parcă mă transformasem într-un bloc de piatră. Era golul visului împlinit? Nu, încă nu! Numai când mi-a telefonat Alexa (destul de tîrziu) ca să-mi spună că Mihaela aflase de numirea mea și mă felicită din toată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
suntem specialiști, cunoaștem adevărul, am studiat direct la surse esența faptului, dar nu ne vom lăsa niciodată contaminați de superficialitatea și frivolitatea mass-mediei! Cu alte cuvinte: ei pot vorbi oricât degeaba, noi ne facem datoria tăcând !!! Astfel încât, cum să nu vibrez la tema frământată de Andrei Manolescu în articolul „Specialiști în jurnalism“ din nr. 357 al Dilemei vechi? Specialiștii n-au decât să-i caute pe jurnaliști ca să-și facă publice opiniile (inclusiv publicitate) - i-a spus un gazetar lui Vintilă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și sufletul asupra acestui modest volum. Sofia Timofte Cu pioasă recunoștință, dragilor mei părinți, înv. Vasile și Păuna Spătaru, adormiți întru Domnul, care m-au crescut în dragoste de Dumnezeu și în Lumina Sfântă a NAȘTERII PRUNCULUI IISUS, făcând să vibreze sufletul meu de copil de frumusețea colindelor vrâncene și de Miracolul Nopții Sfinte. Sofica Iubiților mei copii și nepoți și tuturor copiilor, „Fie ca Lumina Sfântă a Nașterii Pruncului Iisus să vă lumineze sufletele cu „lumina credinței” și să vă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
o foaie de celuloid gofrat, și care nu-i plăceau, apoi sunase cu acea sfiiciune pe care o ai în fața unei uși cu geamuri galbene, 134 îndărătul căreia se găsesc oameni abia strămutați. Aștepta acum cu o ușoară spaimă ce vibra în ea ca și soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară. Doctorița Lina, bondoaca lui soție, era afonă și Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puține, dosnice, încăpățînate. Negreșit că nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
chema "zbuciumul Adei" și totodată se delecta din simpatia lui pentru Elena. Crea probleme în afară de realitate și le trăia cu ascultare. De Mika-Le nu-și amintise. Era de pe vremea când prințul Maxențiu, lipsit de mușchi, mai avea încă nervi ce vibrau uneori pervers. Acum Maxențiu era diafan și avea eclipse de memorie. Tocmai în ziua aceea, la sfârșitul repetiției, în umbra jachetei lui Drăgănescu, Mika-Le se strecurase într-un colț. ; Se ascundea mai mult însă ca altă dată de frica Elenei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ne-ajută sfinte călăuze pe marea, rareori albastră, noi, numai cântece pe buze, renaștem din cenușa noastră. În taina dintre nopți și zile, dintre tăcere și cuvânt, iubirea este-al nostru-avânt și ochii tăi curați, copile. Lumini de pietre prețioase vibrează trupul mării drag și farmecele ei ne-atrag cu-atâtea simfonii frumoase!... Vâslitu-acesta un galop e chiar când nu bate-n pânze vântul, Ulysse, iată și pământul cu ale noastre Penelope!... Dar țărmul care vine-aproape nu e Itaca, ci-napoi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lui Gheorghiță Savel beneficiază de un plus de lumină chiar de la citatul camaradului de suferință, N. Steindhardt: “Cât de bine văd că singurul lucru important nu-i decât eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma”(Jurnalul fericirii), și în mod egal din notele de lectură ale Părinților Nicolae Dascălu (Mitropolia Moldovei și Bucovinei), Cornel Cadar (Episcopia Catolică), cuvântul înainte al tinerei autoare care crede ”cu tărie că generațiile actuale, înainte de a învăța
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
s-a tras țărâna peste lespede și s-a așternut un substanțial covor floral multicolor. Flori multe din partea celor care l-au iubit, îl vor iubi și în inima cărora va rămâne veșnic pentru bunătatea și sufletul lui care a vibrat puternic din dragostea lui nețărmurită pentru cei care l-au cunoscut și l-au prețuit. Odihnește-te în pacea eternă, iubit prieten, la sânul celor care ți-au dat viață și sub crucea ocrotitoare a somnului veșnic! Încet, încet lumea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
așa cum făceam noi într-o vreme pe care n-o mai putem întoarce înapoi. Cât vom mai fi în viață să încercăm să mai comunicăm reamintindu-ne cu drag de tinerețea și de maturitatea noastră care ne-a făcut să vibrăm puternic și să avem o prietenie care a fost și este cu atât mai frumoasă cu cât ea vine din timpuri atât de îndepărtate!... Cu cele mai frumoase gânduri și sentimente pentru voi toți, mari și mici, vă doresc tuturor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
oamenii și pe dvs. pentru tot greul și ușorul traiului dvs.” Stimată doamnă - îndrăzneala de a mă considera prieten mă onorează și vă mulțumesc în mod deosebit tocmai pentru acest fapt, deoarece avem păreri identice despre oameni și viață și vibrăm solidar în același fel față de valorile umane. Încă o dată vă mulțumesc și prețuiesc prietenia dvs.! și o ultimă problemă. Ca să nu întârzii și eu cu răspunsul am încercat să iau legătura telefonică, dar... tocmai muțenia telefonului m-a determinat să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prea mult cu slova mea, permiteți-mi să închei, urându-vă din toată inima deplină sănătate fizică și psihică, ani mulți și spornici în ale scrisului, spre mulțumirea dv. sufletească și mai ales a beneficiarilor operei dvs., noi cei care vibrăm emoțional, citind cărțile dvs. Cu dragoste și deosebită stimă, Roman Scumpu Această scrisoare își va afla răspunsul la timpul potrivit. În aceste zile de iarnă grea lucrez zilnic la ce mi-am propus și urmăresc anumite emisiuni la TV, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]