60,203 matches
-
să-și sporească prestigiul de rîmător etic și oferind lumii și o nouă nearistotelică definiție: Porcul este animalul politic". Trase dintr-un arc bleg, săgețile anticritice ale lui D.R. Popescu nu-și ating ținta. Dumitru Radu Popescu: Complexul Ofeliei, Ed. Viitorul românesc, 1998, 240 pag., prețul 18.500 lei.
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
său avea șanse de a intra în Parlament la aceste alegeri. Dar nici dl. Ciorbea nu părea să-și facă mari iluzii în această privință. Dacă mi-aduc bine aminte, fostul primar și premier vorbea de construirea unui partid de viitor, adevărat Creștin-Democrat. Dl Ciorbea a dat, la despărțire, în țărăniști, cu acel patetism vizionar cu care, ca premier, într-o zi anunța că nu pleacă de la Palatul Victoria, iar a doua zi că nu mai poate sta acolo. Acum, dl
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
rămas fără funcția de premier, s-a consolat părăsind PNȚCD-ul împreună cu un număr de parlamentari ai partidului. Apoi și-a făcut partid, intrînd în combinație cu un pitoresc personaj politic, Cornel Brahaș. Rezultatul, Partidul Popular, tot așa: planuri de viitor mai îndepărtat, partid modern etc. În această privință, pediștii care l-au urmat pe dl Babiuc, cînd s-a iscat ruptura din acest partid, s-au dus cu toții pe urmele sale la liberali, nu s-au mai încurcat cu un
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
audă de el, iar adversarii Pieței, membrii ai Alianței Naționale, au început să-și dea demisia în căutarea unei combinații personale mai sigure. S-ar putea spune, după această scurtă punere în pagină, că politicianul autohton face planuri grandioase de viitor atîta timp cît speră că ele i-ar putea aduce rezultate palpabile imediate. În momentul în care vine proba imediată a alegerilor, cu perspectiva de a nu intra în Parlament, el își ia adio de la promisa epopee și se mulțumește
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
operelor culturale și artistice realizate. Cei plecați erau un îndemn, un exemplu și de multe ori îmi spuneam: Dacă ei au reușit acolo, eu de ce nu încerc să trăiesc și scriu ca un om liber? Cum o să suport nopțile în viitor dacă nu am curajul să sparg cercul care mă înconjoară?" La vîrsta de 50 de ani am "ieșit din cerc" și am reușit să rămîn scriitor la Paris. Aici... am cunoscut ierarhia exilului, orgoliile scriitorilor și toate "viciile și virtuțile
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
să ne supraviețuim nouă înșine, distrugînd ce avem mai rău și păstrînd doar ceea ce e frumos și bun în noi. Ce este cu adevărat important pentru fiecare din noi în parte, se întreabă Martin: să știm că va exista în viitor un sine care să treacă în ochii tuturor, inclusiv în ai mei, drept mine însămi, sau să rămînem mereu aceeași? Supraviețuirea sau identitatea de sine? Sau se reduc cele două la una singură? În filozofia contemporană chestiunea supraviețurii, formulată în
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
nu e indicat pentru Isărescu. Sau dimpotrivă, Isărescu e omul pe mîna căruia trebuie mers, spre deosebire de Stolojan, care ar fi un fel de mînă moartă. Sau - amîndoi sînt o apă și un pămînt provenind din grupul lui Vasile Secăreș, Un Viitor pentru România, care Secăreș făcea muncă de îndoctrinare politică la Ștefan Gheorghiu, pe vremea lui Ceaușescu. Trebuie să recunosc un lucru, nu văd nici în unul, nici în celălalt candidatul optim, nou-venitul care ar putea metamorfoza România bătînd din palme
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
poate să conducă o țară pînă nu ajunge măcar la vîrsta de patruzeci de ani", lăsînd-o să înțeleagă că Antonescu (cu care Hitler avusese celebra întîlnire de la 10 noiembrie 1940) trebuie să conducă, nestingherit, țara. Ascultîndu-l pe Hitler perorînd despre viitorul Germaniei victorioase în război, Elena "era îngrozită la gîndul că România va fi sub tutela Germaniei, condusă de Antonescu, care va fi Regentul lui Hitler". Întîmplător a fost anunțat Regele, la 22 iunie 1941, că România a intrat în război
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
fără Octavian Goga? Tudor Vianu citează mereu pe C. Dobrogeanu-Gherea și nu e rău. Dar este bine, este de conceput ca post-maiorescianul Tudor Vianu de altădată să nu sufle o silabă despre Titu Maiorescu? Nimeni nu va putea scrie în viitor istoria literaturii române în ultimul sfert de veac fără a ține seama de contribuția domnului E. Lovinescu" - scria în 1942 Tudor Vianu (în volumul de omagiu adus lui Lovinescu de noua generație de critici). Nimeni, în afară de Tudor Vianu, în anul
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
să facem pronosticuri". Și, apoi, adaugă ceea ce eu am notat mai sus: Fapt este că țara în care aromânii sînt mai numeroși și mai compacți - adică Grecia - dă dovadă de închidere totală în ce privește drepturile minorităților etnice, inclusiv ale celei aromâne". Viitorul, dacă nu aduce dezlegări fericite din partea organismelor Uniunii Europene, e cu totul sumbru, unii exegeți ai fenomenului apreciind că în zece-douăzeci de ani vlahii greci dispar cu totul. Să sperăm, totuși, într-un viitor mai senin. E o nădejde spre
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
minorităților etnice, inclusiv ale celei aromâne". Viitorul, dacă nu aduce dezlegări fericite din partea organismelor Uniunii Europene, e cu totul sumbru, unii exegeți ai fenomenului apreciind că în zece-douăzeci de ani vlahii greci dispar cu totul. Să sperăm, totuși, într-un viitor mai senin. E o nădejde spre care ne îndeamnă învățata carte a d-lui Gheorghe Carageani. Aceasta în pofida constatării pesimiste pînă la deznădejde a prefațatorului, dl N.S. Tanașoca: "Au dispărut, prin slavizare, vlahii din Serbia, Croația, Muntenegru și Bosnia, au
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
August în redacțiile revistelor Contemporanul și România literară. La Contemporanul, cam 80% din numărul consacrat Zilei era de necitit. O spun din experiența de corector, ce eram la revistă. Se scriau și se comandau articole despre epocă, despre realizări, despre viitorul luminos, asta în afară de spațiul lăsat pentru cuvîntarea Tovarășului. La Contemporanul formatul coloanelor se potrivea cu cel din Scînteia. Cuvîntarea era preluată, în plumbul originar, ca să zic așa, și transferată cu titlu și subtitluri în paginile revistei. Cum pentru Scînteia lucrau
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
nu vină. Sîntem o țară ocrotită. Sîntem o țară apărată și misiunea noastră nu e în nici un fel sfîrșită, îmi place să cred. - Dumneavoastră, din cîte am aflat, sînteți în căutarea tihnei. Așa cum mi-ați mărturisit, aveți intenția într-un viitor să părăsiți orașul București și să vă așezați într-un loc ca acesta, într-o mînăstire precum Văratecul. Care sînt motivațiile acestei hotărîri, nu ușor de luat, să vă statorniciți într-un astfel de loc? - Ați vorbit la început despre
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
un ditamai interviul" (Libertatea 2831, 1999, 14). E vorba fie de o sporire a expresivității prin anomalia gramaticală - fie, mai curînd, de o pierdere în contextul dat a valorilor specifice articolului hotărît. Oricum, înmulțirea exemplelor ar putea impune ca, în viitor, în descrierea gramaticală a adjectivului românesc să fie rezervat ceva mai mult spațiu unor asemenea construcții.
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
pentru ca spre final să se intersecteze. Primul este un fel de roman de dragoste în miniatură, în care tânăra violonistă Irina Băicuș, studentă la Conservator, trăiește o frumoasă și cuminte idilă (a la Liceenii lui G. Șovu) cu Victor Colceag, viitor inginer și handbalist talentat, idilă care se sfârșește odată cu intrarea în scenă a mamei Irinei, femeie ambițioasă și autoritară, care o convinge să întrerupă sarcina dobândită în urma relației cu Victor și să-și urmeze cariera muzicală... Al doilea flux epic
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
și mai greu de utilizat laolaltă. Intuiția acestui instrument și a acestui domeniu, cărora le spunem astăzi antropologie culturală, respectiv cercetare antropologică, bîntuie întreaga operă a lui D. Caracostea, diversă, inegală și greu de parcurs, ca o obsesie fertilă pentru viitor, dar nocivă pentru propria carieră critică și pentru ecourile demersurilor sale în public. Căutările disproporționate în domeniul metodologiei, nevoia de a se explica și de a-și căuta justificări de ordin filosofic grevează textele sale și le fac confuze în
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
și limbajul sonor al compozitorului, un prim pas pe drumul către Tetralogie și Tristan. "Olandezul" se află la intersecția dintre genuri și stiluri, între opera romantică și drama muzicală, între povestea fantastică și cadrul realist, între îndrăznețe proiecții muzicale ale viitorului ca "Balada" Sentei și tonul de opéra comique al intervențiilor lui Daland, între un fel de folclor marinăresc inventat și un simfonism somptuos. Această pluralitate de straturi unificate prin viziunea dramatică genială a lui Wagner ridică în fața punerii în scenă
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
prăbușească peste elevi care în loc să aibă computere au reumatisme și în loc de săli luminate - ochelari de vedere. Nu mai vorbesc despre semnalul dat întreprinderilor care, de bine, de rău, și-au achitat datoriile. Cine va mai fi atât de prost, anul viitor, să-și plătească imensele cote, când șpăgi bine plasate rezolvă, cât ai clipi, ceea ce munca cinstită n-ar fi rezolvat nici într-o mie de ani? Oare acesta să fie genul de miracole așteptate de români de la vrăjitorii Stolojan și
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
se întîmplă cu posteritatea în care mulți literați își investesc speranțele. Să sperăm că această poziție de prim plan în care a fost instalată lirica lui Bacovia, ca poet simbolist (alături de Arghezi, Blaga și Barbu), se va menține și în viitor și că nu se va petrece altă modificare în receptare care să-l retrimită în neantul tuturor uitărilor. Dl. Constantin Călin, distins coleg de generație, care se ocupă de foarte multă vreme de poetul Bacăului, a izbutit, în vremurile grele
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
să trișez sărind direct la ultima pagină a unei cărți, și cu atît mai puțin să recomand sau să încurajez asemenea vicii, o excepție se cuvine iertată. Iată cum își încheie Gilles Lipovetsky volumul intitulat A treia femeie: "(. . .) bărbatul reprezintă viitorul omului, iar puterea masculină, orizontul durabil al vremurilor democratice". Dupa 200 de pagini și ceva de analiză inteligentă, făcută cu fler de sociolog și profunzime de filozof, a identității feminine la sfîrșit de secol 20, eu una am trăit o
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
puterea de a se guverna pe ele însele, fără o cale socială preordonată. Vechilor puteri magice, misterioase, malefice, atribuite femeii, i-a urmat puterea de a se inventa pe sine însăși, puterea de a proiecta și de a construi un viitor nedeterminat. Prima, ca și a doua femeie, erau subordonate bărbatului. A treia femeie este stăpînă pe ea însăși. A doua femeie era o creație ideală a bărbatului (femeia liricii de dragoste medievale și a romanțurilor sentimentale de secol 17 și
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
le trăim sînt mai izbitoare decît contrastul între condiția scriitorului în societatea burgheză și condiția scriitorului în epoca aceasta de construcție a socialismului. Lumea în care trăiește scriitorul de azi la noi e sănătoasă, frămîntată de lupta îndîrjită pentru construirea viitorului, de lupte necruțătoare cu canaliile trecutului, tocmai ale acestui trecut al cărui martir a fost Eminescu, iar cel mai puternic factor în crearea noii condiții a scriitorului este sprijinul neprecupețit pe care i-l dă partidul". Urmează cîteva aprecieri acide
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
prezent'. Am trăit câteva victorii de proporții: apariția presei libere, a informării publice imediate despre evenimentul recent; crearea multipartitismului, posibilitatea de a opta între scenarii de guvernare alternative. Din păcate, a conștientiza 'prezentul' rupt de 'trecut' (de unde venim), rupt de 'viitor' (unde mergem), rupt de contextele geopolitice cărora le aparținem, duce la o nouă confiscare a realității. Căci cunoașterea realității prezente, dacă nu se sprijină pe repere cifrice puse în circulație publică, pe grafice intuitive și statistici explicate cu răbdare, se
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
și prezentă, înfigîndu-și rădăcinile într-un humus colectiv ancestral. Tradiționalismul de toate nuanțele a cultivat acest fel de sentimentalism național. îți iubești țara fiindcă în ea au trăit strămoșii tăi. Nici o responsabilitate actuală nu pare să decurgă de aici. Orizontul viitorului pare, și el, blocat. Nimic precis nu pare să alimenteze dragostea de țară, înecată în concepte abstract-nebuloase, vag romantice și chiar retrograde, în măsura în care se întrețes într-o istorie ce merge ca racul, decăzută dintr-un paradis național eroic. Acest tip
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
a realității americane actuale, revista radiografiază câteva elemente definitorii pentru spațiul american, din domeniul societății civile, al climatului politic și mentalităților, fragmente din literatura actuală la care se adaugă câteva eseuri strânse sub titlul "20 spre 21" ce vorbesc despre viitorul acestei lumi în metafora vitezei. America în postistorie, în postmodernitate și cyberworld, pândită de pericolul krahului informatic și exportând o artă ce anulează criteriile tradiționale de selecție valorică, America obsesiei conceptului de political correctness și a aberațiilor culturale derivând din
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]