10,890 matches
-
politic, ceea ce, de altfel, face posibilă publicarea în anii ’70 a unui astfel de roman, ce pare a indica tarele regimului politic anterior, și nu pe cele ale orânduirii ceaușiste. Miza rezidă în căutarea adevărului personal și istoric, în descoperirea vinovăției nevinovate a personajului, prin care se relevă o întreagă lume. Istoria familiei Arghir, cu secretele și dramele ei, reface un traseu al decadenței, după cum povestea care se desfășoară în prezent, și anume încercările lui Iustin de a fi iertat și
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
și anume încercările lui Iustin de a fi iertat și acceptat social, stă sub semnul eșecului, așadar tot un traseu descendent. Înțelegerea originii, a trecutului nu aduce eliberarea protagonistului, ci conștientizarea imposibilității de a ieși curat din cercul vicios al vinovăției (dacă vrei să nu fii lovit, trebuie să lovești, iar dacă vrei să nu fii condamnat, trebuie să condamni) - „vinovăție” care se reflectă nu doar în sfera relației cu propria istorie (trecută) și familie (reprezentată de unchiul Trifon), dar și
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
descendent. Înțelegerea originii, a trecutului nu aduce eliberarea protagonistului, ci conștientizarea imposibilității de a ieși curat din cercul vicios al vinovăției (dacă vrei să nu fii lovit, trebuie să lovești, iar dacă vrei să nu fii condamnat, trebuie să condamni) - „vinovăție” care se reflectă nu doar în sfera relației cu propria istorie (trecută) și familie (reprezentată de unchiul Trifon), dar și în sfera relației cu istoria prezentă sau cu femeia iubită. Simbolul acestei ambivalente (ne)vinovății, asociată violenței îndreptate împotriva celuilalt
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
fii condamnat, trebuie să condamni) - „vinovăție” care se reflectă nu doar în sfera relației cu propria istorie (trecută) și familie (reprezentată de unchiul Trifon), dar și în sfera relației cu istoria prezentă sau cu femeia iubită. Simbolul acestei ambivalente (ne)vinovății, asociată violenței îndreptate împotriva celuilalt, este vâsla: cine ține vâsla îl poate lovi pe celălalt (care, poate, chiar dorește să fie lovit), pentru a se salva el însuși. Justițiarul Iustin Arghir caută de fapt modalitatea de a nu ține în
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
o face decât pentru a-și dovedi forța, invulnerabilitatea. „Puștiul” delincvent nu are voie să îl înșele, să-i strice planurile, concediul, încrederea în sine. Hristea vrea să îl determine pe tânărul asupra căruia planează suspiciunile anchetei să-și recunoască vinovăția, oferindu-i în schimb eliberarea, numai că puștiul este un pur, asemenea lui Petran din Ultimii, aproape un sinucigaș în hotărârea inflexibilă de a nu se abate de la propriul adevăr. Violența doctorului este răzbunată în felul cum se produce justiția
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
de nuvele, Oratoriu pentru imprudență (1992) și Iarba zeilor (1998), în mare parte identice, cuprind nuvele stranii sau (semi)fantastice în cheie parabolică („fantastice, inițiatice și metafizice”, le apreciază autorul însuși în Prefața la Iarba zeilor), proiectând aceleași obsesii: răul, vinovăția, destinul, timpul, iubirea, exilulul. Reapar personaje simbolice din primele romane, atmosfera de mister, exotică, de data aceasta în stil franțuzesc. Tehnica e aceeași: alternarea planurilor narative și temporale, confuzia dintre vis și realitate, dintre trecut și prezent, mergând până la criza
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
în Suspiciunea (Plus sau minus viața), care întreprinde o incursiune în „obsedantul deceniu”, înțesat de culpe de neiertat și de erori traumatizante, și în Viața și dragostea într-o vilă stil, politicul, miză secundă, capătă înfățișări sumbre sau sinistru-caricaturale. Tema vinovăției, manifestată prin convulsii de conștiință ce pot duce la suicid, vizează și responsabilitatea omului de știință, ale cărui descoperiri nu trebuie să ignore componenta morală, fără de care prețul plătit poate fi dezastruos (Cenușa, Reqviem pentru domnișoara Amélie). În teatrul lui
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, pref. Irina Petraș, București, 1997; Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, Pitești, 2002; Ficțiune și teatralitate, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Nicolae Breban, Bunavestire, pref. edit., Pitești, 2002. Traduceri: Melanie Klein, Scrieri, vol.I: Iubire, vinovăție, reparație, Binghamton - Cluj-Napoca, 1994 (în colaborare cu Emma Tămăianu și Florin V. Vlădescu); Evelyn Underhill, Mistica, Cluj-Napoca, 1994. Repere bibliografice: Iuliu Rațiu, „Antimemoriile lui Grobei”, ECH, 1997, 7-9; Horea Poenar, Învăluirea interpretării și punerea în ordine a analizei, ST, 1998
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
RL, 1970, 41; Martin, Poeți, II, 231-235; Victor Felea, „Împotriva celui drag”, TR, 1976, 1; M.N. Rusu, „Împotriva celui drag”. Imaginea eleată a sentimentelor, VST, 1976, 3; I. Negoițescu, Despre Gabriela Melinescu, VR, 1991, 7; Constantin Cubleșan, Gabriela Melinescu despre vinovăție, ALA, 1993, 193; Dan Cristea, După douăzeci de ani, LCF, 1994, 7; Alex. Ștefănescu, După douăzeci de ani...., RL, 1994, 16; Alex. Ștefănescu, Copil superinteligent și plictisit, RL, 1994, 35; Ioana Pârvulescu, Veșnicul început, RL, 1994, 35; Ovid S. Crohmălniceanu
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
La aflarea înspăimântătoarei vești, femeia, debusolată și tiranizată de impresia că fantoma răposatului soț bântuie pe la ferestre, se refugiază în brațele vânjoasei ordonanțe. Căpitanul, care chiar sosise acasă noaptea, pe furiș, pentru a surprinde presupusul adulter, crede că are confirmarea vinovăției și se decide să îi împuște pe cei doi. Deși momentul declanșării crizei de gelozie este insuficient argumentat de analiza psihologică, ceea ce urmează crește în tensiune, captivează interesul și produce o atmosferă halucinantă. Tema virilității contrariate, combinată, de această dată
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989) - au putut să pară niște acrobații stilistice încărcate de resentiment. Generalizări gratuite și portretizări sumare au lăsat loc la nenumărate confuzii. În țara lui Cațavencu, Farfuridi și Brânzovenescu, dezbaterea despre responsabilitate și vinovăție a devenit o competiție infantilă cu tema: „Cine aruncă primul piatra?”1. Nu interesul genuin pentru puritatea Bisericii, ci vendeta personală și diatriba ideologică (de pe poziții aprioric anticreștine sau antiortodoxe) s-au făcut resimțite în ultimul timp. Etosul revoluționar - nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
complementare pentru imaginarul social românesc - dl Baconsky le opune imaginea „celui care nu preface dubiul în apostazie și credința în fanatism”, măsurat de dictonul Părinților pustiei: „Nimic prea mult”. Potențarea unei asemenea atitudini ar putea schimba tematica discuțiilor actuale despre vinovăție, care viciază țesutul comunității românești (fie prin revizionismul resentimentar al victimelor, fie prin iresponsabilitatea absolvirii anonime a foștilor călăi)1. Creștinismul nu este un proiect de ameliorare a condițiilor economice ori sociale ale umanității, deși îi poate infuza regional soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lecții despre ce înseamnă o ținută morală impecabilă. Domnul merge direct la inima omului. Zaheu pare să știe că întreaga lume nu-i poate da ceea ce primește de la Hristos. Bucuria de a-L însoți pe Iisus se leagă de sentimentul vinovăției față de cei cu care Domnul s-a înrudit din naștere. Ce făcuse Zaheu înainte, dacă nu promisiuni deșarte? Inima îi era împietrită în capiștea fărădelegilor. Liber, iar nu rob, Zaheu se vânduse pe sine demonilor. Gândurile lui de mărire erau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ficționali, așa cum se întâmplă în romanul lui Philip Roth Operation Shylock. A Confession (Simon and Schuster, 1993). Toate acestea au o strânsă legătură cu discuția despre „dosarul Eliade”, precum și cu fundalul lor: dezbaterile despre memorie și istorie, responsabilitate colectivă și vinovăție individuală, justiție retrospectivă, reconciliere, Holocaust, Gulag și așa mai departe. Din nefericire, discuțiile românești pe asemenea teme cardinale ale istoriei recente sunt prea puțin racordate la discuțiile internaționale și sunt, ca mai toate discuțiile publice de la noi, rudimentare și diletante
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atât pentru a atrage resurse externe, cât și pentru a-i stigmatiza pe competitorii interni) la pozițiile stângii procomuniste. Iată un motiv în plus pentru cei care gândesc critic de a saluta abordarea lui Mark Lilla, care sancționează erorile și vinovățiile tuturor, de stânga sau de dreapta. Hegemonia stângii în mediile intelectuale și academice occidentale, vreme de mai multe decenii, ne-a obișnuit cu frecvente diatribe la adresa gânditorilor de dreapta (lato sensu, începând de la centriști și conservatori moderați). Dintre autorii discutați
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cade pe acordarea iertării, ci pe solicitarea ei de către cel ce a comis o fărădelege; această cerere de iertare este dovada că făptașul a trecut printr-un proces de autoevaluare morală și etică, se căiește și vrea să spargă cercul vinovăției fără sfârșit. Cea mai clară expunere a acestei viziuni despre istorie și memorie se găsește în dialogul lui Paul Ricoeur cu mine, „Mémoire, histoire, pardon”, din 10 martie 2003; am publicat o versiune românească, însoțită de prezentare, în Xenopoliana, XI
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
istorie intelectuală a protocorectitudinii politice (dacă-mi este permis un termen propriu), Bloom divulgă deja dezagregarea curriculumului universitar nord-american sub presiunea unui fel de proiect de sinucidere culturală și științifică bazat pe abjurarea rădăcinilor greco-romane ale universității și asumarea unei vinovății infinite pentru tot ce a făcut vreodată lumea occidentală. Soluția propusă de autor în întreaga lucrare, de fapt în întreaga sa viață și în ansamblul operei, este tocmai restaurarea legăturilor noastre esențiale cu tradiția; cu alte cuvinte, „re-vrăjirea lumii”, refacerea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al infracțiunii. 6. Identificarea formelor-tip și a formelor agravante. 7. Identificarea diferenței dintre „lovire” și „alte violențe”. 8. Identificarea trăsăturilor caracteristice ale: - obiectului material; - subiectului activ; - subiectului pasiv; - laturii obiective - elementul material, legătura de cauzalitate, urmarea imediată; - laturii subiective - vinovăția, mobilul și scopul infracțiunii de lovire. 9. Discuție dacă tentativa este posibilă sau nu. 10. Expunerea aspectelor procesuale. - afective: 1. Dezvoltarea capacității de a sensibiliza față de astfel acte sau fapte dăunătoare vieții sociale. 2. Dezvoltarea capacității de a aprecia fenomenele
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
onorabil unei asemenea provocări. Cei mai mulți vor ceda. Ei vor ști însă prea bine că sunt vinovați din punct de vedere moral. Contemporanul și suveranul lui Kant, regele Prusiei, Friedrich cel Mare, a abolit tortura ca instrument pentru producerea probelor de vinovăție în justiție, act pe care filosoful l-a apreciat în mod deosebit. Două secole mai târziu, mulți oameni au fost condamnați la moarte sau la cele mai grele pedepse în procese intentate de regimuri dictatoriale, pe baza unor mărturii obținute
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a stimula clarviziunea și comunicarea cu Sinele Superior și acționează eficient asupra oricărei părți a corpului. Cuarțul roz Este cunoscut sub numele de „piatra iubirii”, pentru că energiile sale aduc iertare și Înțelegere, ajutîndu-vă să vă eliberați de furia acumulată, resentimente, vinovăție, frică și gelozie. Reduce dezechilibrul emoțional și sexual și potențează percepția asupra adevăratului sine, ajutîndu-vă să Învățați să vă iubiți pe dumneavoastră Înșivă. Acționează eficient mai ales asupra splinei, rinichilor, inimii și sistemelor circulator și reproducător. Ametistul Este cunoscut sub
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
un azil de nebuni, dar nu va fi condamnată pentru asasinarea lui Rusty Regan. În felul acesta, Marlowe își asumă un rol ce depășește competența unui banal detectiv particular. El se înscrie în cercul restrâns al celor care decid asupra vinovăției și a pedepsei. Relativizarea, aplatizarea crimei și a păcatului sunt însă consecința unei filozofii mai adânci, însușită de Raymond Chandler încă din vremea colaborării la publicațiile pulp. Încercând să-l plaseze pe autor într-o tendință mai largă, David Lehman
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
O cracă ruptă de vânt căzuse pe marginea puțului, iar frunzele turtite și cerate, tari ca pielea, atârnau în apă. Aici, în infernul plin de zoaie - la îndemână și îndepărtat totodată - se încheie investigațiile lui Marlowe și tot aici probează vinovăția micuței asasine ce obișnuia să-și sugă degetul și să poposească, neinvitată, în paturile bărbaților. Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
asasine ce obișnuia să-și sugă degetul și să poposească, neinvitată, în paturile bărbaților. Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici răsplată - vinovățiile continuă să bântuie mintea personajelor. Numai că vinovați cu adevărat sunt martorii, nu făptașii. Izolată în lumea ei bolnavă, între perversitatea unei maturități de care nu e conștientă și iresponsabilitatea unei vârste pe care n-o poate controla, Carmen își
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu e, însă, rezolvarea crimei, ci urmărirea procesului care o transformă pe femeia sigură de sine, prezentată atât de sintetic la începutul romanului, într-o ființă aproape paranoică, ajunsă în pragul sinuciderii. Mâna maestrului se simte în jocul subtil al vinovăției și inocenței. Nu vom ști niciodată dacă Eleanor/ Betty și-a ucis soțul, deși bănuim că nu ea l-a „ajutat” pe Mitchell să dispară de pe balconul unde i se păruse că-l vede mort. De altfel, scenariul de film
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
continent, pe femeia care, în opinia lui, era o asasină, e ușor de imaginat infernul în care fusese obligată să trăiască Betty. Deși juriul alcătuit din oameni aflați în mod sigur sub influența autoritarului și bogatului domn Cumberland votase pentru vinovăția soției, un judecător pe care stăpânul orașului, Cumberland, îl descrie drept „senil” a decis că femeia e nevinovată. Scos din minți de această sfidare a voinței sale, Cumberland nu ezită nici o clipă să-și pună în practică amenințările: I-am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]