2,833 matches
-
malul Dunării și pe care l-au adoptat precum fiica Faraonului pe Moise. Să ni se ierte această digresiune retrospectivă; eram singuri pe duneta piroscafului și contemplam siajul și malurile ce dispăreau repede, situație ce predispune în mod deosebit la visare. Furăm întrerupți brusc de portavocea căpitanului ce anunța Giurgiul. Călătorii escaladează duneta, iar privirile lor scrutează orizontul pentru a descoperi orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
am urcat în autobuz, pasul între cele două lumi, acum intram în adevărata mea lume... Am tras zăvorul. Țâncul pământului Mămaia stătea singură pe prispă. Se gândea la ale ei. Avea momente în care nu puteai să o trezești din visare. Vorbea cu tătaia. Murise de trei ani, dar parcă îl aștepta, vroia să-l vadă la prânz, în fiecare zi. Cine știe, poate ea chiar îl vedea, îi vorbea și el îi povestea cum este pe lumea cealaltă. Nu m-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pădure. Toată ziua nu mi-a stat gândul decât la tractor. Uriașul acela care brăzdează pământul, îl rupe bucată cu bucată și apoi îl pune la loc. Cum trebuie să fie să urci pe așa ceva? - Cade!!!..... Mă trezea din visare câte un strigăt de-al vre’unui tăietor. Nu știam cine era. Pășteam boii într-o poieniță și oricum eram prea departe de locul unde oamenii tăiau și făceau curat în pădure. - Vă dați seama? Toată mașinăria aia mare vă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
va fi veșnic, un reper , spre tine. Iar pentru mine, vei fi Zeu! Viața, pași de tangou Efemeri pe pământ, trăim ca într-un balansoar; dansăm pe muzica unui tangou, înainte și înapoi. Între noi există bucuria întâlnirii, voința și visarea, dar nu știm să ne armonizăm după muzica sufletului... Nu întotdeauna pașii ascultă muzica. Forțăm pe undeva, lucrurile; ne luăm la întrecere cu timpul, lumina, pacea, și când suntem în vârf ne credem infailibili. Orgolioși, strivim sub pași, partenerul de lângă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în capul gol, iar Bologa, văzîndu-i, se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și nici n-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de Frența. - Yoane, Yoane, vino să-ți pun în brațe sufletul meu sau lasă-mă să mor în brațele tale atunci cậnd soarele roșu se tậrăște în genunchi, cậnd pădurea Frenței își poartă singură tristețea, sub povara amintirilor date pradă visării ! Picături ușoare de lacrimi cad pe genunchii tăi, iar tu leaduni una cậte una și eu rămận pribeagă în marea mea de cuvinte și nu le găsesc locul și nu le găsesc timpul și nici sensul pentru a-ți putea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și ceru-i văpae, 10Pe-a lacului valuri profunde bălae, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg - La tine alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, 15Culeg pe-a ta frunte sublime visări - Pe ochi sărutări. Amorul își moaiă aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi- 20Surîzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
L-aud sunând ca greer bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune - La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse. Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sărutări - Ea-nchide surâzândă lungi genele ei plânse Și glasul ei e cântec în line tremurări, Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea așează - Adorm și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cîntare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganți -; Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, Au zidit munte pe munte în antica lui trufie, Le-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un vis al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantasia unui Scald. Se-nserează
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marea cu suflete de raze Și stelele de cântec le împli visător. Ia una câte una icoanele pălite, Ia una câte una o und-, o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc Pot în tine visarea și cântul să-l escite, Mintea să-ți strice poate al razelor blând joc, Ce se-mpreună-n aer, care se sparg în nori, Care răsfrâng în valuri spumînzi și gemători". {EminescuOpIV 174} - "Și dac-ar fi, ce-mi pasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de fantasie Și acest chip devine palid ca o stafie Și-ndată ce-l privești tu el stă să se confunde Cu locul de-unde vine, cu norii ori cu unde. Dar eu... eu nu sunt astfel... Mie-mi place visarea. Fie ca chiar un basmu, numai fie frumos, Înger c-ochi mari albaștri, cu chipul luminos... Și iert că el se stinge, cum aprind lumânarea. Căci n-o aprind... din contră... Ca cel ce-i place-un vis Și chiar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a șterge-n a lui gând Când peste spuza sură se va turna pământ. Atunci claustrul îl fuge - și-n țărmuri sterpi de mare Se trage să găsească liniștea-i ce s-a dus, Dar vai! ș-acolo l urmă visările-i amare Căci lumea cu-a ei visuri gândirea i-au supus. Aici însă visarea-i e adînc-omorîtoare Căci în chip de femee s-arată-n aer sus. Lumești gânduri într-alt chip împleau sufletul său. El cugeta la toate, ci nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
claustrul îl fuge - și-n țărmuri sterpi de mare Se trage să găsească liniștea-i ce s-a dus, Dar vai! ș-acolo l urmă visările-i amare Căci lumea cu-a ei visuri gândirea i-au supus. Aici însă visarea-i e adînc-omorîtoare Căci în chip de femee s-arată-n aer sus. Lumești gânduri într-alt chip împleau sufletul său. El cugeta la toate, ci nu - la Dumnezeu. Pe noaptea-i sufletească, tainică, rece, stinsă, Căzu ploae de raze cu cer
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
50Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe fire. În van creați la vorbe și le-asvîrliți în vînt: Plodirea este rolul femeei pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face-o... tot una e, tot una. De nu-ți fi voi în lume din nou
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pieptu-mi alin-o! "Să fii al meu mire menitu-i de zodii "Și ție păstrat-am a sânului rodii. - "În van e crăiaso! zîmbirea-ți din treacăt, "Căci mintea mea pus-au simțirilor lacăt Și chipu-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-aur înseninată stemă, - Un înger-rege palid, cu fruntea-n diademă. Unde se duse steaua, unde fugi cel înger? Marea n-o știe spune în tristele ei plângeri, Nordul n-o știe spune în gemătul lui lung, Nici noaptea în visarea-i, nici nourii ce plâng. Eu palida poveste ce trec din gură-n gură Bătrână ca și lumea, cu fruntea slabă, sură, Eu ce-am văzut odată lumea din nori născând Și am învălit știrea în valul meu de-argint
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sgudue închis Ca un frumos și mare însă, teribil vis, În cerul lui petrece sublim și neajuns Nici ochiul unui înger pin nori-i n-a pătruns. Ci tânăra speranță în haină de mister Arată-n lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită, lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare, Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni cărunți Și-apoi abia la lume s-arată zâmbitoare, O maiestate mândră în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cărui e pe biliard să șază, Să doarmă pe biliard. Adese ori în noapte văd umbra lui fatală, În mână cu-o halbă, în gură c-un cârnat, În buzunări cu chifle și subsuori o oală Și râde... pînă-i beat. Visarea sa un șnițel, gândirea sa o bere, Să bea etern acesta e visul său ciudat - Și-odată auzi-vom că-n cruda sa durere În bere s-a-nnecat. l6. ROMANCERO ESPANOL (cca 187O ) Copii de pe natură Furtișagurile literarii ale lui Cocovei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
națiune. Toți acei ce-n astă lume Vor ceva... mă lese-n pace, Eu nu voiu nimic, nimica, De cât pace, pace, pace. Și de-or trece pe-aste șiruri Ochii cei cuminți de fată Sau a junelui privire De visare ingrecată, De vor trece într-o viață Doruri multe-ndefinite: Or privi sub flori albastre Aste pagine citite Și dureri scînteetoare Și tablouri înfocate Vor pătrunde tremurânde Aste suflete curate. Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi, La voi inimi cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a dezghioca pagină cu pagină neprețuita culegere de „Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800, scoasă la lumină de munca neprecupețită a distinsului profesor universitar doctor Ioan Caproșu... Într-un târziu, glasul ieșeanului m-a trezit din visare... -Să știi că n-am fost plătiți să păzim intersecția asta. -Asta zic și eu. Așa că... -„No hai ș-om mere, că leagă careva calul ghe noi!”, vere...
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe vremea aceasta, când lumina devine tot mai albă și mai rece, trăiesc un sentiment confuz, care amestecă adânca tristețe a terminării vacanței cu un fel de nerăbdare pentru ce va veni. Se încheie, mereu, o perioadă de hoinăreală și visare, care unește parcă toate verile, din toți anii vieții mele, într-un singur anotimp generic, mereu același, și care exprimă într-un fel singurătatea ființei mele. Vară și singurătate, sau introspecție, sau meditație fără obiect au fost mereu cuvinte echivalente
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sughițuri de plâns. M-am săturat și de tata și de palatele lui... Nu mai vreau să fiu preoteasa lunii, nici... nimic. Vreau să fiu numai cu tine. Hor nu îndrăznea să-i tulbure. Dar cârmaciul îi trezi din această visare: - Trebuie să plecăm grabnic sus, la noi. Nu mai avem cu ce zbura, știi. Nefert ascultă mirată. Ea nu băgase de seamă luntrea în zbor, într-atît era de tulburată. În preajma lor nu mai era nimeni. Călăuziți de Auta, porniră pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. În ziua aceea țâșniră toate izvoarele marelui adânc și stăvilarele cerului se crăpară... Povestitorul se opri. Legănați în molcomă visare, de vin sau de povestirea sa, stăpânii țării pierdute adormiseră. Șirurile de corăbii pluteau acoperind marea. În fruntea lor deschidea drumul marea corabie regală. Apele se liniștiseră aproape cu totul. Dar unul dintre preoți îl trezi pe bătrân și-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puteau ghici, îi surâse și o trase de mână pe lespedea pe care ședeau. Mai-Baka se uită cu gura căscată. Auta zâmbi și îl întrebă: - De ce te uiți așa mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]