4,713 matches
-
să mă-ntorc și să surprind un cârd de fete trecând pe role peste pod, am crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea parcă în cele mai senzitive zone ale memoriei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea parcă în cele mai senzitive zone ale memoriei mele. Nu era o imagine, era ceva viu, era o clipă trăită de mine cândva și pătrunsă mira culos în realitate... Oricât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în poleieli colo rate. Mama a intrat „doar pentru o clipă“, lăsân du-mă s-o aștept afară. Norii se sfâșiau de creștetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse și piața era goală, doar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din haine, beam câte un jeneever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros, ostentativ. Nimeream de multe ori în cartierul roșu și um blam, anonim în marea de bărbați ce se holbau la vitrine, pe lângă barurile și erotic-show-urile care-și aruncau luminile reclamelor peste valu rile sumbre ale canalelor pline de case plutitoare. Femei în com bi nezoane roșii, cu fabuloase peruci ultramarine, mă apucau uneori de mână și-ncercau să mă con vingă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bi nezoane roșii, cu fabuloase peruci ultramarine, mă apucau uneori de mână și-ncercau să mă con vingă să intru într-una din sălile unde puteai bea privind orgia live de pe scenă. Fiecare clădire era un bordel. În sutele de vitrine stăteau femei în cos tume de sex, doar dantele și jartiere fluorescente, femei tinere și femei bătrâne, suple sau cu burțile revărsate, dulci ca niște păpuși sau dure și bărbă toase, de toate rasele, culorile și chiar... sexele, căci câte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și chiar... sexele, căci câte una dintre ele era, de fapt (trebuia însă să ai ochi buni ca să-ți dai seama), un băiat fardat și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei nerușinate, fără chip, fără per sonalitate și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
intrat până la urmă pentru cină la Klezmer Hois, un restaurant „de-al lor“ care mi-a adus în minte imediat adevă rații Arnoteni ai lui Mateiu Caragiale: o casă de mari burghezi, pereți tapetați cu poze îngălbenite, bufete baroce cu vitrine pline de vase ciudate, afișe de cabaret... Sala, cu stâlpi centrali ca aceia de care s-a sprijinit odinioară Samson, era impregnată de spirit evreiesc. La fe res tre - perdele cu ochiuri mari, făcute de mână, ca și macramé-urile de pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-i gagica?“), am fost și la ștranduri sordide, unde nu se putea intra în apele băloase. Când o conduceam spre casă, noaptea târziu (firește, pe sub stele cu șase colțuri), ne opream pe drum, luminați spectral de vreun bec sau de vitrinele vreunui troleibuz care trecea greoi, și ne sărutam în disperare. Nici odată nu ținusem în brațe un corp atât de frumos, o fată atât de sim plă și atât de, totuși, misterioasă. Nu s-a-ntâmplat nimic deosebit în tot
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zei cu cap de pasăre. Aici erau cu sutele, cu miile. Fâșii uriașe de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de ghizi se perindau pe culoarele glaciale. Unul dintre grupuri era format
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de ghizi se perindau pe culoarele glaciale. Unul dintre grupuri era format din copii de școală. Stăteau adunați în preajma unei vitrine și din mij locul lor se auzea o voce feminină, automată și profesională. Dar, curios, nu se vedea nici o ghidă! Și mai ciudat: copiii ascultau explicațiile cu o neaș teptată gravitate. M-am apropiat de ei. La-nceput am crezut
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nat. Nici mersul ei nu era cel al speciei noastre. Șchiopăta cu un picior, iar cu celălalt se-mpingea în podea ca să zboare. Nu privea nimic, mergea ghidată parcă de un simț misterios. S-a oprit la fel de brusc în fața altei vitrine și, făcând mișcări fine și de neîn țeles cu bărbia și degetele, a așteptat să se apropie din nou copiii. Care nu se-nghionteau, nu râdeau, nu se uitau pe pereți, cum fac de obicei micuții aduși cu japca-n
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cilor“ și vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenți erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât niște obiecte de lux, ca automobilele lus truite din vitrinele magazinelor „Volvo“ sau „Maserati“: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea și noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniți: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund și ce
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
plăcere, observ eu. -Plăcere! Plăcere este un lux, faptele sunti mportante, nu ficțiunea! Am mers apoi în dormitoare unde avea paturi duble , remarcasem eu și dressinguri imense, un scrin vechi, sobe de teracotă frumos ornate, fotolii tapițate în catifea roșie, vitrine pline cu porțelanuri scumpe și bineînteles iarăși cărți, ziare, reviste. Nu lipseau nici tablourile, nuduri, cu tonuri de roz, verde, totul radiind căldură și lumină. Existența căpăta parcă un alt sens, iar eu îmi amintisem atunci de toate “iubirile” mele
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
femei. Când am ieșit din dormitor, dimineață, am început să cercetez cu grijă biblioteca. Conținea cărți de muzică, psihiatrie, cele mai multe dintre ele fiind științifice. Erau de asemenea cărți de filozofie, de botanică, în franceză, germană și engleză. În vitrina bibliotecii, se aflau fotografii, obiecte de valoare, amfore, o narghilea minusculă. M-am uitat apoi la ceas. Era din bronz auriu și avea în centru o femeie goală. Orele nu erau înscrise cu cifre, iar secundarul mângâia ritmic sânii rotunzi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în centru o femeie goală. Orele nu erau înscrise cu cifre, iar secundarul mângâia ritmic sânii rotunzi ai doamnei care arăta foarte tânără, picantă chiar, cu un aer jucăuș, încântată parcă în sinea ei de faptul că este regină în vitrina unui ceas. Costash a apărut și el curând. Silueta i se profila în lumina slabă. Munții se vedeau umbroși în depărtare, cerul mai deținea încă luminile răsăritului. -Mulțumesc pentru ospitalitate, zisei eu. -N-ai pentru ce. Sper să te fi simțit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
turtă dulce, cu verande de jur împrejur. Dincolo de ele se afla centrul cartierului vechi. Fantoma unui avanpost de prerie, de prin 1890, încă se mai deslușea pe fațadele de cărămidă pătrată ale magazinelor. Se lumina. Acum putea citi posterele din vitrinele magazinelor: Celebrate Freedom Rally; Corvette Show; Faith In Bloom Garden Tour. Trecu pe lângă ceva ce se numea The Runza Hut, un loc baricadat și întunecos, care-și ascundea utilitatea de răufăcători străini. Orașul se scutura de somn. Trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bijuteriilor din coral și cravatelor care te costau salariul pe săptămâni întregi. În mijlocul unei cete de oameni care flecăreau în zeci de limbi, o privea pe Sylvie, amețită de noii euro și de aerul florentin, care se învârtea în jurul unei vitrine pline de ceasuri Nardin, în joacă. Prefăcându-se doar că ar fi interesată, fericită că era departe, într-un loc total imaginar. Cu o zi în urmă, văzuseră tot ce se putea din Dom. Deja Weber era incapabil să contureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
planificaseră călătoria. Dar iulie era singura perioadă în care-și puteau lua liber amândoi, iar tăvălugul fierbinte, uscat, al mulțimilor o făcea pe Sylvie chiar și mai fericită. Se întoarse și-i zâmbi, puțin jenată de modul în care amușinase vitrina. El îi răspunse la zâmbet cât de bine putu, incapabil să se apropie de ea prin șuvoiul de turiști de pe vechiul pod. Amorul ochii-i de i-ar lua, s-ar lecui de orbire. Cronica din Times apăruse chiar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt delicioase. E seara ta norocoasă. Două la preț de una. Nu eram la cumpărături. Încercă să-i susțină privirea, dar lucirea ei bolnavă îl ajunse și pe el. Tot trecutul lor. Ea îi imită calmul. —Te uitai doar la vitrine? El își ridică palmele în aer. — Nu mă uitam. Ce-am făcut? Am făcut ceva greșit? Am zis ceva care te-a jignit? Dacă da, îmi pare sincer... Nu-i nimic, Danny. Pot accepta ideea că masculii sunt programați genetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prin partea locului. Știi cumva, din întâmplare...? Ei bine, nu știa. Nu știa absolut nimic despre nimeni. Dar erau lucruri pe care le putea afla despre ea însăși. Se plimbă pe stradă, în fața sediului Platteland Associates, prefăcându-se că admiră vitrinele puținelor magazine - echipamente medicale, Armata Salvării, cărți vechi - care nu fuseseră încă eutanasiate după debarcarea Wal-Martului. Avea să se ivească la doisprezece fără zece și avea să se îndrepte spre Home Style Cafe, pentru masa de prânz. Patru ani n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mână știe ce vrea. Restul era haos. Ieși din birou împreună cu doi colegi. Haină perfectă gri și cravată vișinie, pantaloni negri Brooks - un om de afaceri care supralicita, ca și cum Kearney urma să fie noul Denver. Ea se întoarse să cerceteze vitrina unei lăcătușerii, un carusel de chei brute. El o văzu de la o distanță de două cvartale. Ea-și duse o mână la păr, apoi o lăsă imediat în jos. El le făcu partenerilor un gest vag de „ne vedem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dădu înapoi, se întoarse și merse mai departe. Poate că-l văzuse. Se întoarse și o luă în sensul opus. Se uită peste umăr la firmele de vizavi - birouri de avocatură cochete, un magazin de muzică întunecos și dezordonat, cu vitrina spartă, un magazin video ce arbora un fanion pe care stătea scris cu litere vesele „Miercurea e zi de reduceri“. Dincolo de peretele lucios din aluminiu și de firma de plastic se ițeau bucăți de cărămidă și nișe din anii 1890
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am o nedumerire care nu s-a risipit de tot. Eu, omul cel mai preocupat de propria sănătate, cel mai ipohondru și maniacal și angoasat mamifer care a trăit vreodată pe fața pământului, femeia vanitoasă, care se uită mereu în vitrinele magazinelor ca să-și confirme frumusețea, eu, care-mi pusesem picioarele la 120 de grade ca să-mi pictez unghiile, eu, în acele clipe, n-aș fi avut nicio ezitare : copilul. Am văzut acest orizont de mii de ori, am cunoscut atingerea
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]