50,154 matches
-
pericoloso sporgersi, la un moment dat în plină reprezentație a unei piese de teatru cu temă propagandistică, cînd personajele urmau să pornească un aparat de radio la care s-ar fi transmit "celebrul" comunicat al resurecției de la 23 august, în locul vocii care anunță eroica decizie a partidului comunist se aude genericul muzical al Europei Libere. Rumoarea din sală, panica actorilor arată clar că toată lumea cunoaște acel generic, că toți ascultă Europa Liberă. Timpurile au fost de așa-natură încît e normal
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
se orienteze." Cronicarul se desparte de tranșanța unei atari încheieri. Dl Antohi are dreptate în multe privințe, dar Cronicarul crede că deruta intelectuală nu este, din fericire, nici pe departe atît de gravă cum arată autorul răspunsului la anchetă. Există voci și instituții culturale, publicații importante, studii și cărți datorate unor români care infirmă, cel puțin în parte, severul diagnsotic al d-lui Antohi. Cronicarul se îndoiește că dl Antohi a citit cu atenție tot ce se publică în România de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
repetiție se găsește în: "Mare, mare meci de fotbal la Alba Iulia" (Unirea 2001). Oricum, citatele actuale folosesc mai ales structura cu substantivul bal - "Balul bobocilor La Disco Extaz MARE BAL MARE... (Facultatea de inginerie Sibiu)"; "din boxe a răsunat vocea lui Merca și faimosul său anunț "Atențiunie, atențiunie, astă seară, la Căminul Coltoral, mare bal, mare" (Formula As); "Trebuia să fiu băiatul fun care se dă în spectacol la un mare bal mare" (romaniabynet), chiar într-un joc de cuvinte
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
mare, spectacol mare, ca o provocare" (Cotidianul, arhiva on-line, 21.05.2001); "Mare, spectacol mare, la Opera Română" (ib., arhiva 2000), sau a altor situații asimilate (ironic) spectacolului: "Mare meci mare" (Cuvîntul 20, 1992, 15); "Mare mireasă mare/ Nadia Comăneci" (Vocea României 645, 1996, 1).
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
tine să te imit" (Decembrie cu zăpadă). O femeie reală, cu farduri și reflecții, care nu-și ascunde îndoielile și disperările - "dragostea se tocește, e și-așa subțire" ( Nu mai putem dormi împreună) - , uneori rea cu ea, uneori indulgentă, o voce contemporană în cel mai strict sens. Personajul "Ioana" este o femeie nouă, îndrăgostită într-un fel vechi, poate mai puțin trucat, întrucît conștient de inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
mesajului (concluzia sau adoptarea unei atitudini nu se numără printre atribuțiile ei) - dar însuși actul dezvăluirii vieții este simțit de personaje (orice obiect sau eveniment despre care scrie Zvera Ion poate deveni la un moment dat personaj cu trăsături și voce, exprimînd opinii izolate, în text, între paranteze) ca agresiune și ca impostură. Tensiunea dintre cea care scrie și "cei" care nu țin să fie "divulgați" explodează uneori în astfel de imagini violente: "acum arsene bîjbîie după briceag și-i/ taie
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
dintr-o teamă de gafe, e suficient de constant spre a putea fi creditat cu intenționalitate artistică. Zvera Ion nu este o "promisiune" - în sensul că următorul ei volum nu va mai semăna, e de crezut, cu acesta. Este o voce prezentă, originală, și oferă un volum de poezie care merită să fie luat în serios și fără a proiecta asupra lui speranțe și predicții. Zvera Ion - Copilul-cafea, Editura Vinea, Colecția �Debut", București, 2000
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
sclifosiți ai unui timp pe care nu-l înțeleg, dar pe care se prefac a-l reprezenta, artiștii bovarici și posedați de arta imitației eficiente și, evident, încă mulți alții, pot sta de-acum liniștiți. Una dintre cele mai afurisite voci ale comentariului artistic și unul dintre condeiele cele mai acute din ultimele decenii au amuțit, din nefericire, pentru totdeauna. Cu puțin înaintea Anului Nou și aproape în aceeași zi cu Alin Gheorghiu, Cornel Radu Constantinescu s-a stins din viață
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
convingătoare la înțelegerea și la definirea fenomenului artistic din România ultimelor decenii. Dispariția prematură a ziaristului cu o indiscutabilă vocație - și a criticului de artă nuanțat și temperamental în aceeași măsură - lasă peisajul nostru cultural de astăzi fără una dintre vocile sale cele mai autentice și mai seducătoare. Iar rubrica sa permanentă, indiferent unde ar fi fost ea de-a lungul timpului ' de la Contemporanul și pînă la Ziarul de duminică ' din spațiul căreia se lansau și atitudinile afirmative, și vituperările, și
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
auzit... de câte ori! Boema de aur. 'Privesc abisul în care mii de coșuri ne fumegă Parisul', așa începea Dinu Bădescu una din cele mai pucciniene arii-portret. În decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi, Al meu nume e Lucia. Fragilitatea romanțioasă a unui text vetust (după Henri Murger) era structură firavă a unei sintaxe muzicale a cărei originalitate nu avea pentru noi nici un sens estetic. De unde să fi
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
rămân fidelă gândului meu inițial față de care creionul o poate lua razna. La Opera din București am învățat imediat ' Răpirea din Serai, 'Nunta lui Figaro', mai târziu 'Don Giovanni', 'Flautul fermecat'. Mozart și nu numai el ne arată, cum timbrul vocilor umane este mărturisire de caracter și personalitate. Dramaturgie. De aici transferul deliciului de a iscodi timbralitatea, conflictul, în lumea sonorităților instrumentale. În simfonia comedie sau dramă. Hayden, Mozart Beethoven. De la Operă la Ateneul Român axa este aceeași linie dreaptă.
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
mai liberi în opțiuni dar și mai puțin eficienți, cel puțin în durata scurtă, se vor dovedi scriitorii. Chiar dacă apropiați, nu însă și înfeudați zonei de interes a conservatorilor, Eminescu și Caragiale se detașează în peisajul cultural al epocii drept vocile cele mai autentice ale spiritului critic aplicat unei societăți aflate în cumpăna vremii. Liberalismul, tradus direct din surse franțuzești, a propulsat o faună diversă și spectaculoasă, numai bună de țintuit în insectarul său de către Caragiale. La intersecția dintre lumea românească
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
de hotar, este postcolonialismul. Adoptînd, după cum el însuși recunoaște, o poziție deschis partizană - în opoziție cu pretinsa obiectivitate a celor numiți vreme de cîteva secole 'orientaliști" - Said reușește să impună o schimbare de atitudine față de lumea orientală, lipsită de o voce proprie și văzută prin prisma 'visului colectiv al Europei despre Orient". Ceea ce face autorul este, la urma urmei, simplificînd, un studiu de imagologie - postcolonialismul însuși e construit în jurul ideilor de alteritate, fie ea etnică, rasială, culturală sau sexuală, și hibriditate
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
simplificînd, un studiu de imagologie - postcolonialismul însuși e construit în jurul ideilor de alteritate, fie ea etnică, rasială, culturală sau sexuală, și hibriditate. Said face o istorie a prejudecăților legate de popoarele non-europene, a modului în care colonizatorii occidentali își apropriază vocea orientalilor colonizați, impunîndu-le un sistem de valori pe care-l cred unic și de drept divin. Prejudecățile etnice sînt vechi de cînd lumea, iar proiecțiile imaginarului asupra teritoriilor necunoscute, de la insulele Thule la Paradisul terestru al preotului Ioan, nu au
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
influența sa asupra studiilor central și est-europene din Statele Unite). Trebuie totuși atrasă atenția asupra unui lucru: Orientalism nu trebuie citită în cheia Ciocnirii civilizațiilor a lui Huntington, deși tentația e mare. Apărînd dreptul 'orientalilor" la propria imagine și la propria voce, Said nu face o apologie a islamului ori a lumii asiatice în general și nici nu defăimează cultura occidentală. Ceea ce susține Edward Said nu e o inversare a raporturilor de putere, ci dialogul tolerant de pe poziții culturale egale. Această atitudine
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
bălăceală comodă pe suprafața unei ape mici care nu creează nici un fel de senzații, nu-l excită nici pe cel care produce și nici pe cel care receptează teatrul. E ca sărutul din vîrful buzelor, protocolar și fără implicații. Sînt voci care susțin teoria crizei regiei. Pe de altă parte, s-a creat destul de subtil un fel de embargou care îi ține departe de teatre pe unii dintre regizorii importanți sub pretextul sumelor mari pe care le solicită pentru o montare
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
TV și evenimentelor internaționale și fixată spațial într-un București al traseelor de transport în comun, al piețelor, al bisericilor. Cea mai mare calitate a acestor versuri e solidaritatea pe care o induc cititorului, bucuria simplă de a recunoaște o voce care ne vorbește familiar despre lucruri comune, despre un fel de a trăi deopotrivă cultural și bine ancorat în cotidian, cu farmec și umor, cu bîrfă subțire, dar și cu citate. Poate că poezia Simonei Tache nu e abisală, dar
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
Sebastian. Eschimoșii groenlandezi au un joc în care concurenții se calomniază unul pe altul, pînă la epuizare. În receptarea lui Sebastian nu au ieșit la ivelă, în primul rînd, interpretările, ciocnirile de idei, ci fracturile din intelectualitatea românească, orgolii nemăsurate, voci megalomanice, o adevărată zarvă groenlandeză. Cam acestea au tansformat dosarul Sebastian într-un caz de "nesincronie" intelectuală. Obiectul dezbaterii profitabile apăruse, instrumentele discuției intelectuale erau ruginite rău. Prea puțini realizează acum cît de penibile sînt "certurile pentru putere" în "din ce în ce mai
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
amestecat, de urină și de colonie sau pudră de machiaj, cu miasme grele de closete înfundate, de mucuri stinse pe jos, - culoarele întortocheate, lungi, cu uși față în față prin care se aud răgete, zbierete, arii de operă sau romanțe, voci vocalizând... Ceva care totuși mă întărâtă totdeauna. Care mă aruncă îndărăt în adolescența rușinată, împovărată de sentimentul unei culpe nelămurite, de păcat neispășit, precum și de o libertate și în același timp de o scârbă de mine însumi... Cu toate acestea
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
titlul romanului cu care a debutat în 1946: ,,Aici zilele trec încet, îngrozitor de încet, fiecare în sine însumînd un nou bilanț de lichidări pentru unii sau alții, dacă nu într-un sens pentru toți deopotrivă. Tot ce denunțați la radio (Vocea Americii, unde Pia și soțul ei au lucrat o vreme - nota Cronicarului), toate comentariile și toate reportagiile nu sunt nici pe sfert ecoul a tot ce se petrece și se desăvîrșește implacabil, adesea iremediabil, zi de zi sub privirile noastre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
împrejurare, filmul Mihai Vireazul înseamnă să pariezi pe un statu quo moral ceaușist, pe toate clișeele din care se făurea istoria românească la CC al PCR în epoca de aur. O emfază insuportabilă s-a făcut simțită pînă și în vocea crainicilor și comentatorilor de pe micul ecran, care se sileau, care mai de care, să cadă în transa cuvenită pentru o asemenea măreață ocazie. Știrile externe - unele foarte importante - au fost ignorate. Pușcăriașii din Hunedoara s-au asociat bucuriei noastre a
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
face plăcere. Mai sunt însă unii cărora nu le face plăcere și printre ei mă prenumăr, în calitate de simplu telespectator. Felul acesta de adresare pe mine unul mă ofensează și cred că și pe alții. Dar cui îi pasă? Parcă aud vocea imperativă care îmi ordonă să consum delicioasa ciocolată ,,Poiana". E ,,ciocolata ta preferată", strigă la mine cineva nevăzut-necunoscut, nelăsându-mi nici o șansă de opțiune în materie de mărci de ciocolată. N-am nici un chef de ciocolată ,,Poiana", n-o recunosc
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
cu foame de lup și, contrar stării surescitante În care se afla, a adormit pe loc. A dormit până către dimineață când câteva bătăi discrete În ușă, apoi mai puternice l-au trezit din somn. „Cine este?“, s-a auzit vocea lui Mihai Cojocaru. „Sunt eu, Iorgu Bleahu. Vreau să Îți vorbesc“. Buimac, teicanul și-a dat seama că oaspetele nepoftit era tatăl lui Coco Bleahu. L-a rugat să aștepte puțin, timp În care a aprins lumina și s-a
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
alătură pentru a cînta imnuri de slavă servește la o anchilozare incredibilă a instituțiilor culturale." Că așa stau lucrurile e evident, cele cîteva insule de libertate, cîteva reviste și o mînă de oameni nu pot covîrși în România de azi vocile declamatorilor de televiziune. Care declamatori, am aflat din interviul de la sfîrșitul volumului, apărut cu ceva timp în urmă în Observator cultural, s-au distrat într-o emisiune maimuțărind versuri din volumul lui Caius Dobrescu, Deadevă, din 1998. Nici eu n-
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
filmului. Nu arătăm nimic, fiindcă nu se face să pornim pe-o notă tristă. Una peste alta, e vorba de-un James Bond american al anilor '80, numai că totul e mult mai autentic. - Mai autentic, repetă Terry cu o voce fără inflexiuni. - Exact. Fiindcă tipul nu-și neglijează obligațiile de familie. Pricepi, mai mereu își riscă pielea pentru țară, învingînd comunismul și tot ce-i mai iese-n cale, dar la sfîrșit tot are timp să se-ntoarcă la copil
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]