KorAP: Find »[drukola/base=volan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...149 >

3,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

stivuite În jurul lui și Îi asculta pe Tulloch și pe locotenentul Price strigînd unul la celălalt peste vuietul motorului. Prin camuflajul decolorat al geamului din spate al cabinei, Jim putea vedea mîinile bandajate ale locotenentului, ridicate În mod deliberat de pe volan, În timp ce lăsa camionul În viteză să se bălăbănească și să se Îndepărteze de mijlocul drumului. Cauciucurile ajunseră la margine, stîrnind o furtună de praf și de frunze. Tulloch ședea pe locul pasagerului, lîngă vasul cu vin de orez, ținînd pușca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Întors să-și ceară drepturile. Camionul coti, alunecînd peste bordură. Dintr-o toană, locotenentul Price se Îndreptase pe un drum de pămînt care ducea spre stadion. Jim Îl auzi pe Tulloch protestînd, dar apoi vasul cu vin fu trecut peste volan. Depășiră În viteză primele cazemate de pămînt și șanțuri pentru puști care păzeau fostul cartier general japonez. Șiruri de șanțuri antitanc, surpate, traversau cîmpurile, pantele lor fiind pline de harnașamente și cutii de muniții. Jim stătea culcat pe balotul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
se Întîlnească la cîteva minute de următorul lor obiectiv. Cum drumurile se uneau, Jim putu să vadă figura pistolarului chinez, cu pieptul gol, cu pantalonii negri și cureaua de revolver. El stătea În spatele cabinei șoferului, strigîndu-i comenzi unui culi de la volan. Jim se temea de acest fost ofițer În armata regimului marionetă chinez, ai cărui pumni de fier Încă Îi mai simțea În oasele zdrelite din ceafă. Doar prezența lui Basie Îl salvase, dar grațierea putea fi de scurtă durată. Căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu apă. Un aer trist se Întindea peste fluxul vlăguit care se lovea de plajă. Țeava strălucitoare a obuzierului Guomindangului din spatele Înălțimii Pootung scoase o flacără ce lumină Încheieturile degetelor lui Jim, care ținea volanul mașinii Buick, și incendie turela de luptă a submarinului tras la mal, la circa o sută de metri mai departe. Jim observă un avion de recunoaștere ieșind din norul de fum, scuturîndu-și picăturile gri care se scurgeau de pe aripile sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
adăposteau În buncăre și forturi de beton, rămînÎndu-le doar Buickul dinainte de război și vaga speranță de a se vinde unui general naționalist. Nici măcar mașina nu se dovedea a fi o țintă prea vizibilă pentru tunarii Guomindangului. — Tu stai la volan, Jim, Îi spusese Basie, cînd bandiții au lăsaseră mașina pe bancul de nisip. Prefă-te că tu conduci această frumoasă mașină. — Spune-mi Basie, pot s-o fac? Jim ținea volanul, În timp ce bărbații stăteau pe plaja neagră lîngă mașină și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
țintă prea vizibilă pentru tunarii Guomindangului. — Tu stai la volan, Jim, Îi spusese Basie, cînd bandiții au lăsaseră mașina pe bancul de nisip. Prefă-te că tu conduci această frumoasă mașină. — Spune-mi Basie, pot s-o fac? Jim ținea volanul, În timp ce bărbații stăteau pe plaja neagră lîngă mașină și Își pregăteau armele. Fețele lor tresăriră la sunetul exploziilor care traversau apa. — Te duci la stadion, Basie? — Da, Jim. Tu faci parte din comunitatea străinilor care au afaceri aici. CÎnd ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
atomice de la Nagasaki și Hiroshima. Jim Își aminti lumina care se Întindea deasupra pămîntului, umbra unui alt soare. Aici, la gurile marilor rîuri ale Asiei, se va da ultimul război care va decide viitorul planetei. Jim Își șterse sîngele de pe volan, timp În care reîncepu tirul de pe malul Pootung. De patru zile, nasul lui sîngera și se oprea. Înghiți sîngele și urmări șoseaua deschisă care se Întindea de la chei pînă la stadionul Îndepărtat. La o sută de metri de Buick, doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

judeca după interviurile pe care le dă prin ziare. Cele două femei au părăsit clădirea spitalului și s-au Îndreptat spre parcare. Se apropiau de mașina lui Ronnie când au observat ultimul model de Jaguar parcat În fața scărilor spitalului, la volanul său aflându-se un șofer. În clipa următoare, Claudia Planchette a ieșit din spital și a Început să coboare treptele spre mașină. Înainte de a fi ajuns acolo, una din ușile din spate ale mașinii s-a deschis și o fetiță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Când Ruby insistă, Fi intră În panică și Îl căută pe tatăl lui Sam, să vadă dacă ar putea el să o ducă. Exact atunci apăru Sam. — Știi, Ruby, Îi spuse el blând, n-ar trebui să te urci la volan. În mod cert o auzise vorbind cu Fi. Nu ți-a spus nimeni că nu-i frumos să tragi cu urechea? răspunse Ruby aspru. Încă era supărată pe el pentru felul În care o tachinase. — Îmi pare rău, n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
a lui Sam. Ce se Întâmplă? spuse Ruby uitându-se Înspre Porsche, mașină fioros de mare față de Audi-ului lui Sam. —E doar o glumă cretină a vreunui nesimțit. Putea să deslușească șoferul. Era solid și cu o față de maimuță. În spatele volanului părea o gorilă conducând o mașină de jucărie. Mai și rânjea la Sam. —De ce Îți zâmbește? Îl Întrebă Ruby. Te știe? Nu l-am mai văzut În viața mea! Nu-mi place situația asta deloc, zise Ruby tresărind. Încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
vedea că Sam Începuse să se enerveze pentru că mușchii mandibulari i se Întăreau. Apoi, dintr-odată, fară nici un fel de semnalizare, Porsche-ul viră brusc spre mașina lui Sam. —La dracu’, Încearcă să intre În noi, strigă Sam, smucind puternic de volan pentru a evita ciocnirea. Da, spuse ea Întinzându-se ca să-și ia mobilul. Ce faci? Ce crezi că fac? spuse ea cu o voce stridentă, aproape isterică. Sun la poliție. Tipul ăsta e nebun de legat. Ar putea să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

ude căzute din copaci, împrăștiind în jur un miros dulceag și apăsător de care cu toții se grăbeau să scape cât mai repede. Ai venit ca vântul spre intersecție dinspre capătul străzii. Aproape că reușiseși să scapi nevătămată, iar bărbatul de la volan aproape că reușise să te evite. Dar pe stradă era noroi și găinaț unsuros de la stolurile de grauri. Roțile mașinii au patinat pe crusta aceea alunecoasă, puțin, dar acel puțin a fost de ajuns să-ți atingă scuterul. Ai zburat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ei de plastic. Mi-am clătit gura, am scos capul pe fereastră și am golit pe mine ceea ce mai rămăsese din sticlă. Asfaltul fugea și în același timp fugea mirosul zăpușelii și al mării care era deja aproape. Am lăsat volanul și mi-am apropiat mâinile de față ca să le miros. Căutam o urmă a cruzimii mele, Angela. Am găsit doar un miros de rugină, poate cel al scării. Am scuipat pe el. Am scuipat pe cutele vieții mele, ale bunăstării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
pești mai mari decât mine. O femeie între două vârste conducea mașina în fața mea, mă țineam după ea de o bună bucată de vreme. Aș fi putut să semnalizez, să claxonez și, accelerând, s-o depășesc. Dar stăteam agățat de volan, trăgând de timp. Părul scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine împăturit pe scaunul de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o înjunghie cineva în spate cu un claxon. Angela, de ce viața se rezumă la atât de puțin? Și unde este clemența? Unde este zgomotul inimii mamei mele? Unde este zgomotul tuturor inimilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
în noapte. Mai aveam încă timp să opresc călătoria și să mă las din nou în voia vieții, o viață diferită, în care poate n-aș mai fi avut timp să ajung din urmă figurile acelea bătrâne. Am tras de volan și m-am oprit pe marginea străzii. Mașina socrilor mei dispăru din fața mea după o curbă întunecată. În seara aceea simțeam că voi muri tânăr și că Italia era un dar la care nu voi renunța. — Cum ai reușit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
privirea tristă îndreptată spre orașul nocturn. — Unde mă duci? — La spital. — Nu, vreau să mă duc acasă, mă simt mai bine. Alunecase de pe banchetă și stătea ghemuită pe jos. — Ce faci? — Așa nu-ți murdăresc scaunul. Am luat mâna de pe volan și m-am aplecat spre ea. Am apucat-o de un capăt al tricoului: — Ridică-te sus! Dar ea reuși să reziste: — Stau bine aici jos, te privesc. La Urgență nu era nimeni în afară de un bătrân care stătea într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
de care îmi va fi dor pentru totdeauna. Dacă este adevărat că timpul se comportă altfel decât credem și dacă o viață întreagă poate să-ți apară într-o străfulgerare, cred ca în fracțiunea aceea de secundă, în timp ce trăgeam de volan să nu ajung în șanț, am văzut durerea ce mă aștepta, te-am văzut și pe tine, Angela, hematomul tău pe diafanoscop. A fost un salt în camera circulară a timpului, plină de uși care sunt toate acolo, în cerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
i-o spuneam fiului nostru, Angela. O mică frunză roșie căzuse fără zgomot pe geamul mașinii și rămăsese lipită lângă ștergătorul de parbriz. O frunză roșie, cu nervurile subțiri, poate prima din toamnă, căzuse pentru noi. M-am așezat la volan și am plecat, departe de clinică. Ne-am oprit într-unul din primele sate de la porțile orașului, în nord, unde peisajul se schimbă, devine mai sălbatic. Zona este încă urbană, dar se simte deja respirația pădurilor, a munților fără creste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Elsei pe braț, iar cu al meu eram îmbrăcat încă. L-am descheiat. Elsa, meticuloasă, se apleca spre mărfurile acelea minuscule, citea prețul, compoziția țesăturii. — Îți place? Ținea în mână un umeraș cu o rochiță regală, toată din tafta cu volane. O întoarse pe o parte și pe cealaltă, apoi hotârî că era prea încărcată pentru un bebeluș. Vroia să cumpere numai lucruri practice, care să poată fi schimbate repede și puse în mașina de spălat. Dar după ce ne-am învârtit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
pe tălpi ni s-au lipit câteva șervețele de hârtie. Am făcut greșeala să așez punga sub masă, nu mi-am dat seama ce fac. Italia o trage spre ea. Rețin punga: — Nu-i nimic. — Arată-mi. Și rochița cu volane de tafta iese la iveală udă și înfoiată. — E fetiță? Dau din cap cu privirea aplecată spre pâlnia pe care am făcut-o cu mâinile sprijinite de masă. Mă impresionează vederea acelui material candid între noi. Cu mai puțin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
privesc și mi se pare oribilă. Apa a veștejit-o în timp ce eu și Italia făceam dragoste. Pare rochița unei fetițe moarte, înecată într-un lac. Italia își ține capul plecat, își mișcă mâinile, le mișcă prea mult, desface materialul, atinge volanele. — Ce păcat, să sperăm că n-a intrat la apă. O întoarce pe dos, caută eticheta internă. — Nu, din fericire, se poate spăla cu mâna... Ce face? Ce spune? — ... trebuie doar călcată, va fi perfectă. O împăturește. Ia mânecile, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
din nimic, nesperată și profundă. Era ca și cum cerul, cerul acela gri și anonim, ne-ar fi despăgubit. Nu-mi aminteam să mă fi simțit vreodată atât de în armonie cu mine însumi: pieptul sub cămașă, fruntea, privirea, mâinile așezate pe volan, greutatea ușoară a capului ei. Italia adormise, nu vroiam să mă mișc, ca să n-o trezesc, și doar când eram obligat s-o fac, mutam încetișor mâna pe schimbătorul de viteză, unde se sprijinea piciorul ei. Făcusem eforturi să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
un grup de persoane îmbrăcate de sărbătoare. O femeie deșirată cu o fetiță în brațe și o mică pălărie roz urmări întorcându-se trecerea noastră. I-am întâlnit ochii vii, pătrunși de o curiozitate răutăcioasă. Fetița avea o rochiță cu volane, pe care brațul femeii le ridica până la chiloței, am fixat piciorușele violacee atârnând pe corpul acela grosolan. Tot ceea ce mi se perinda prin fața ochilor mi se părea acum semnul a ceva sau poate chiar era un semn întunecat al unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
acela era sfârșitul pe care destinul mi-l rezerva. Tovarășul meu de călătorie nu părea să știe ceva despre asta, departe de orice presentiment, cu trupul său masiv ca de metal, își vedea liniștit de condus. Cu mâinile ferme pe volan și privirea ascunsă de lentilele negre. Ne-am oprit să punem benzină. — Nu vreți să mâncați ceva? a întrebat privind construcția de sticlă de lângă pompă. Ea nu coborâse cu noi. Nici ultima oară când m-am oprit la o benzinărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]