3,815 matches
-
contrast absolut cu spiritul creștinismului. Apărând activitatea soldatului spunea că: A fi militar nu este păcat, este păcat atunci când cineva abuzează de armată pentru a comite furturi spre paguba aproapelui; nu este păcat nici măcar asumarea unei funcții publice. Însă, este vrednic de dispreț cel care administrează afacerea publică ca și cum ar administra o afacere de familie. Și a fost drept că s-a stabilit un stipendiu pentru militari pentru ca aceștia să nu se dedea la tâlhării. Soldatul care ucide în luptă, poate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini aveau obligația să fie buni chiar și în timp de război: le era oprit să-i asuprească pe cei săraci și trebuiau să aibă milă de cel care se preda, nemaiavând arme prizonierul nu mai constituia un pericol, fiind vrednic de respect. Soldații puteau să-și păstreze, în opinia episcopului african, un suflet liniștit chiar și în timp de război, pentru că armele trebuiau să conducă războiul și nu sufletul celui care lupta, acesta din urmă trebuind să rămână imun în fața
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atunci când se îndepărtează libertatea de a săvârși răul, se realizează o victorie în folosul tuturor, pentru că nici un lucru nu este mai nepotrivit fericirii acelora care înfăptuiesc răul. Din această cauză, în absența unor măsuri reparatorii, se alimentează și o impuritate vrednică de pedeapsă, iar voința celor perverși este revigorată, ca și a unui dușman în propria casă. 3.2.5. Maxim, episcop de Torino Primul scriitor bisericesc, care a mers pe urmele doctrinei lui Augustin a fost Sfântul Maxim (370-420), primul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iniquitatis. Creștinii închiși, disprețuitori față de onoruri și de bogății, străini afacerilor, fără orgoliul propriei romanități, apăreau în ochii lui Domițian ca o lume reacționară și sedițioasă, politic periculoasă și social pestiferă, iar în cei ai romanilor ca o populație contemptissima, vrednică de pedepse. Motivul oficial de acuzație care l-a condus pe Clement la execuție a fost impietatea, adică refuzul prestării cultului oficial și neobservarea riturilor tradiționale romane, care i-au provocat de fapt și inerția; de aceiași natură se apropie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un fel de supraveghetor și ocrotitor sau mai bine zis un adevărat părinte și apărător al orfanilor părăsiți, al văduvelor fără sprijin și al altora căzuți în sărăcie și mizerie. Poate că tocmai din pricina acestei iubiri l-a găsit Dumnezeu vrednic de chemarea deosebită a muceniciei, căci El se bucură de astfel de fapte mai mult decât de fumul și de sângele jertfelor (cf. Ps 49, 14). El era cel de-al zecelea din cei pomeniți, care au pătimit în aceiași
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
diavolului nesuferiți, erau presați să ia parte la rituri sacrilege, un oarecare Crispinus, guvernator pe atunci al orașului Vienne, potrivit poruncii primite de la împărați, a început să constrângă creștinii să aducă sacrificii idolilor. Luând loc în tribunal, printr-o hotărâre vrednică de dispreț, a stabilit să-i cinstească pe cei care i s-ar fi supus și să-i pedepsească pe cei care i s-ar fi împotrivit. Pe când își îndeplinea oficiul cu multă râvnă împotriva tuturor celor încrezători în Dumnezeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În timp ce 18 centurioni își dădeau schimbul și toate vergile se rupeau ca paiele, el căpăta mai multă tărie sufletească și, aducând mulțumiri, înălța lui Dumnezeu acest cântec: „Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, Părintele Domnului nostru Isus Cristos, care m-ai făcut vrednic de a ajunge până azi, călăuzindu-mă pe mine, slujitorul tău, să gust această bucurie. Și binecuvântat este Isus Cristos, Fiul tău, Regele cerului și al pământului, al mării și al adâncurilor, și al tuturor lucrurilor vizibile și invizibile. Te
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care nu voiau să abandoneze creștinismul și nici măcar să meargă să sacrifice idolilor. Apoi a poruncit ca să nu mai devină nici măcar guvernatori de provincii, spunând că legea creștinilor le interzice să recurgă la sabie împotriva acelora care au comis acțiuni vrednice de moarte. Pentru a scoate soldații creștini din armata imperială și pentru a-și confirma acțiunea, scuzându-se ironic, împăratul s-a folosit de motivele adoptate timp de patru secole de obiectorii de conștiință: Potrivit Evangheliei, nu le este îngăduit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de Ion N. Oprea. Vorbitorul a pus accent pe valo area documentară, cartea istorico-ștințifică literară, socotind-o o reușită. Din public și a exprimat bucuria întâlnirii din a ceastă zi a anului 2008 învățătorul pensionar Roman P. Scumpu, un alt vrednic formator de caractere și oameni în localitățile unde a păstorit ca apostol al școlii românești. Domnia sa a făcut un expozeu, punând accent pe pierderile satului românesc și a Priponeștilor îndeosebi - hora țărănească, scrânciobul cu „ridicatul și coborâtul” oamenilor, balul cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un exemplu cum trebuie și se poate scrie despre o personali tate ca cea care a fost și a rămas Cezar Ivănescu. Lirica „a trei generații” - Poesis ,proza „Patroana de lemn” de la Gheorghe Pricop, dar și recenzia lui Valeriu Neștian „Vrednic de iubire” - la cartea lui Vicu Merlan” Contribuții monografice asupra Depresiunii Hușilor”, Editura „Lumen”, Iași, 2008, demonstrează tocmai iubirea noastră față de Huși și de împrejurimile sale. Restul paginilor completează cu succes ceea ce Theodor Codreanu - coordonatorul lucrării - Alma Mater Hussiensis - nota: „volumul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-l Președinte I. BIANU zice că prin acest act d-l Hamangiu se arată nu numai încrezător în Acad emie cu privire la împlinirea scopurilor sale culturale, ci se arată dornic de a contribui la activitatea Academiei, indicând dire cții de cugetare vrednice de laudă. Urmează să dăm votul pentru primirea donațiunii, pentru care nu vede nici o piedecă. Totuși D-sa roagă pe colegul nostru Andrei Rădulescu să se pronunțe asupra valorii juridice a actului. D l ANDREI RĂDULESCU arată că actul este
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
acesta s au prezentat la cele două mari premii Hamangiu, de câte 200.000 lei fiecare, unsprezece manuscrise cu traduceri în limba f ranc eză și două în limba engleză din poeziile poetului său admir at. În rândul al doilea, vrednicul nostru membru onorar și mare donator a căutat să înfăptuiască o veche și nestrămutată dorință, un adevărat ideal, înființând un îns emna t premiu anual care să stimuleze și să încurajeze pe rând manifestările superioare ale minții și sufletului românesc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
o parte e figurată efigia Domnului, iar pe de alta bourul între doi delfini (aici după asteristic, urmează însemnarea: „O asemenea monedă de aramă au găsit o la Piatra boierul Mirișescu, car e spre știință sau litografiat). Nu mai puțin vrednic de știință este că astă Marc ă au fost a Daco-Romanilor, precum se mărturisește, de o monedă de argint având despre o parte efigia Marcu Aure lie (de Antonio adeptat în Iunie la 161 înaintea lui Hristos) , ia r pe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să realizeze din ele rândurile care urmează și iată ce a ieșit: Le mulțumesc! Prietenul meu, publicistul Ion Oprea, mi a făcut surpriza cunoștinței cu un „C-L TOR...PRIN VÂLTOAREA VIEȚII”) deci cu opera cu acest titlu a unui vrednic nonagenar de prin părțile Bârladului, consătean al său: Alexand ru Mânăstireanu. Primul lucru pe care l-am făcut după citirea capitolului Copilăria, Școala din Priponești și Școala Normală din Bârlad , a fost să caut în Atlasul rutier unde este Priponești
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
suntem marii și singurii inventatori al conceptului de „aflare în treabă". Și să nu credeți că asta este de azi, de ieri. Ne-o spune la modul cel mai serios conu' Iancu Caragiale, el cică aflând-o „dintr-un izvor vrednic de toată încrederea". Ehei, demult, demult, cuprinși de entuziasmul mesianic al modernizării societății românești, Al. I. Cuza și primul său ministru, M. Kogălniceanu, discutau febril în fiecare zi, pe marginea Schimbării, (ia te uită, ca și în zilele noastre), subiect
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și nu într-o tragedie: daca "rațiunea [lui Lear] este bolnavă" (după cum se auto-ironiza Hamlet) sau daca Lear a înnebunit cu adevarat, atunci el nu mai poate fi considerat responsabil pentru acțiunile sale. Astfel, personajul nu mai este tragic, ci vrednic de milă. A.C.Bradley este în favoarea interpretării care îi atribuie lui Lear destulă demnitate pentru a ajunge la un moment de revelație, privilegiu a ceea ce Aristotel numea "descoperire", cînd mintea Regelui smintit se luminează după o noapte petrecută în sălbăticie
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în întregime (de exemplu, la final, bufonul lui Lear interpretează o elegie la flaut), ideea ei a fost redata cu acuratețe, cel puțin din punctul de vedere al mîntuirii creștinești. Regele lui Kozintsev era un bătrîn uscat, supus ispitei și vrednic de toată milă. Kozintsev a regizat și o versiune teatrală în Uniunea Sovietică și s-a gîndit îndelung la semnificațiile piesei. În acest caz Regele Lear a fost tradusă cu succes dintr-o limba în altă și dintr-un limbaj
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
GLOUCESTER: E lordul Kent; să-l ții minte de acum încolo că pe cinstitul meu prieten. EDMUND: Slujirea mea o-nchin domniei-voastre. KENT: Vreau să-mi fii drag, să te cunosc mai bine. EDMUND: Șir, mă voi străd să fiu vrednic. GLOUCESTER: A fost 'n-afara țării nouă ani, si va pleca din nou. Sosește regele. (Trîmbițe. Intra Lear, Cornwall, Albany, Goneril, Regan, Cordelia și suita) LEAR: Gloucester, condu pe domnii Franței și Burgundiei. GLOUCESTER: Da, stăpîne. (Ies Gloucester și Edmund
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pe cel ce m-a făcut, Ți-am spus avutu-i tot. (Către regele Franței) Mărite rege, De dragostea-ți n-aș vrea să mă despart Te-unind cu ce urăsc, deci te conjur, Întoarce-ți dragul pe-un mai vrednic drum, Decît spre cea pe care firii-i e rușine S-o recunoască-a ei. FRANȚA: Foarte ciudat, Că ea ce pînă-acum ți-era odor, Miez laudei și vîrstei un balsam, Preabuna, dragă, în așa scurt timp A fapt ceva
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Brav de-al meu drept, mă și reped la el, Ori speriat de larma ce-am făcut, Deodat fugit-a. GLOUCESTER: Fugă cît de mult, Nu-n țara asta va scăpa neprins, Iar prins, e mort. Ducele,al meu stăpîn, Vrednic patron și prinț, spre sear' e-aici: De el îndrituit, voi proclama Că cine-l află va lua răsplată, De-aduce pe-ucigașul las la stîlp; Cine-l ascunde, moartea. EDMUND: Cînd am cercat să-l scot din gîndul lui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o captivă și patul lui temnița mea, de a cărui căldură dezgustătoare eliberează-mă, si ia-i locul pentru osteneală ta. A ta soție aș vrea să spun iubitoare supusă, Goneril." O, nemăsură-n voii femeiești! Complot în contra vieții soțului ei vrednic, Si schimbu-i, frate-meu! Aci-n nisip Am să te-acopăr, sol nelegiuit De lubrici ucigași; cînd va fi timpul, Cu blestemat ast scris lovi-voi ochii Ducelui sortit morții. Pentru el e bun De moartea și solia ta să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
exercită și azi o profundă și durabilă influență<footnote Gustave Bardy, „Lectures spirituelles dans les écrits des Pères”, în rev. La vie spirituelle, Juvisy, t. XLVII, nr. 200, mai 1936, p. 199-200. footnote>. Acești strălucitori luceferi ai științei și învățăturii, vrednici de o neștearsă amintire, deși s-au săvârșit din viață, trăiesc și acum prin autoritatea și credința lor, și chiar dacă nu mai sunt trupește în biserică, glasul și învățătura lor sunt la fel de puternice ca înainte<footnote Sf. Ioan Casian, Despre
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
adevărat, când era spusă de o mamă îndurerata, ce-și dedicase întreaga viață educării tinerilor? Dincolo de argumentele emoționale, Mathilda Ilian, presară și unele patriotice, ce puteau să pară doar retorice, caragialești, pe alocuri, cum că țara ar pierde un om vrednic, pe care s-ar putea bizui în viitor! După 30 de ani într-o slujba publică, la catedră, Mathilda Ilian, credea că statul, prin reprezentantul său, era singurul în măsură să rezolve o problemă ce părea, mai degrabă, una particulară
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
și la referendum!”. Deci, români, oare nu este totul cât se poate de clar și fără comentarii? Eroi au fost, măgari sunt încă M -au pălit în moalele capului căldurile acestei veri cumva bolânde dar vă dau cuvântul meu de vrednic pensionar că nu au reușit să mă termine. Observ că totuși mai mișc. Dar de o bună bucată de vreme nu am mai scris nimic. Bineînțeles că unii m-au învinuit că m-am moleșit de tot și de acest
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
proaste "chimii" personale, orgolii și vendete. Să le lăsăm deoparte. Existau totuși chiar conflicte de valori, de idei și esopic de ideologii, cum ar fi cele despre "autonomia esteticului", protocronism, perioada interbelică etc. Sigur, fiind lipsită de o sferă publică vrednică de acest nume, România comunistă nu permitea desfășurarea conflictelor deschise, însă eu speram ca acestea să izbucnească după căderea sistemului, oricând urma ea să se petreacă. Dar, după 1990, cu excepția unor schimbări surprinzătoare și triste oameni care, chiar dacă nu fuseseră
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]