2,752 matches
-
nimic în ceață; în cele din urmă, se gândi că nu avea rost să caute să zărească insula cealaltă, mai îndepărtată, care se numea Pandataria. Își coborî privirea; de jur-împrejur, pe câmpiile întinse, prin vegetația bogată, se vedeau gurile vechilor vulcani stinși, unele pline de tufișuri, altele distruse în parte de mare și transformate în mici golfuri. La poalele lor se afla un lac rotund, care fusese odinioară un mic crater. Îl despărțea de mare un diafragm subțire de lavă solidificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
solidificată, în care fusese săpat un canal navigabil. În jur se ridicau cele mai frumoase vile din întregul imperiu. Campi Phlegraei, miticele Câmpii de Foc, se întindeau de acolo până departe, la ultimele ramificații din Neapolis. Însă ultima gură a vulcanului, enormă, se transformase sinistru într-un lac întunecat și nemișcat, care scuipa vălătuci de ceață. Deși nu-l văzuse niciodată, Gajus recunoscu înspăimântătoarele descrieri ale poeților: „Lacus Averni, pădurea Hecatei, Acherusius de sub pământ“. Acolo, potrivit vechilor mituri, se întindea împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palid. De la începutul vremurilor, încă dinainte de nașterea Romei, lacul, munții, pădurea întunecată au fost consacrate Dianei. Împăratul fu impresionat de apa liniștită și nemișcată; era netedă ca o placă de metal. Manlius spuse cu jumătate de glas: — Bătrânii povestesc că vulcanul avea douăsprezece guri și că aceasta era cea mai adâncă. Într-adevăr, malurile erau formate din lavă, iar sub pământ vulcanul poate că mocnea încă, declanșând cutremure neașteptate și tulburând apele. — Însă nu se vede de unde vin apele acestea, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liniștită și nemișcată; era netedă ca o placă de metal. Manlius spuse cu jumătate de glas: — Bătrânii povestesc că vulcanul avea douăsprezece guri și că aceasta era cea mai adâncă. Într-adevăr, malurile erau formate din lavă, iar sub pământ vulcanul poate că mocnea încă, declanșând cutremure neașteptate și tulburând apele. — Însă nu se vede de unde vin apele acestea, explică Manlius, înăbușindu-și accentul grosolan din Velitra. Nu se vede de unde izvorăsc... Era, poate, respect, poate o spaimă ancestrală. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se aducă sacrificii în cinstea zeilor, spuse cu reproș un preot bătrân. Și el, la întoarcerea din Aegyptus, după povestea cu Cleopatra, avea mintea cu totul schimbată... S-a auzit apoi că dincolo de Aricia, pe malul lacului aflat deasupra unui vulcan stins, se deschisese un șantier misterios. Veneau acolo meșteri tâmplari din munți, dulgheri de la Misenum, Tarentum, ba chiar de la Alexandria; se descărcau sute de bârne, nenumărate trunchiuri de coloane, munți de țigle. Nimeni nu avea voie să coboare până la lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne) cuprinde două articole semnate de Marcel Iancu, făcînd referiri entuziaste la adresa constructivismului rus: „Constructivism și arhitectură“ („acele serii de expoziții din Rusia și mai ales Germania, pe cari noi le considerăm ca un vulcan de adevăruri ce nu se poate să nu schimbe suprafața pămîntului”) și „Arhitectura nouă“ („Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte (...) s’a dezvoltat mai ales în Rusia și Polonia”). În privința teatrului, un moment semnificativ îl reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub cerul vinovatei lacrimi patima sărutului răsfirarea trupului cenușă sub vulcanul inimii magmă curg râu clocotind spre împăcare în căutarea perfecțiunii felul acela de a luneca fără nici o frecare un caz ideal după care să măsor timpul fără teama sfârșitului de când locuiesc în ochii tăi până și infinitul e verde port
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
natură, care nouă ne lipsește azi! Civilizația minoică a apărut și a înflorit, în Creta, acum 5000 de ani, până când a fost distrusă în jurul anului 1450 î.Hr Cauza dispariției ei este o enigmă, pe care specialiștii o leagă de vulcanul Santorini care a erupt acum 3500 de ani, producând un cutremur devastator și posibil un tsunami de proporții. Apeductele pentru distribuirea apei potabile, o rețea complicată de țevi legate la o „centrală” termică și prin care curgea apă caldă atât
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne-a subțiat bugetul semnificativ. În prealabil, ne-am propus doar Knossos și Spinalonga. Drumul de 120 de mile pe o mare nu prea calmă, pentru mine a fost la fel de stresant, ca urcatul muntelui cu mașina, pe spectaculoasele serpentine până la vulcanul care a erupt în secolul al XV-lea î.Hr., scuipând peste insulă un strat gros de cenușă măsurând peste 30 de metri. Cred c-a scuipat și măgari, pentru că numărul lor întrece pe cel al bărbaților, iar densitatea de biserici
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă spăl cu vin, care, pe insulă, curge din plin. Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu a putut fi răpus. A revenit apoi în Campus și a zis: Nu voi fi eu alesul. Al doilea a fost cel de apă. A ieșit la înfruntarea cu balaurul revărsând asupra sa râuri de apă fierbinte ca lava vulcanilor ce erup, însă balaurul l-a înfruntat și pe acesta, răspunzând în același chip. Vrăjitorul s-a recunoscut înfrânt. Al treilea, cel de pământ a ieșit încrezător să înfrunte gigantul neînvins până acum: Arată-te făptură malefică, iar lupta va
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândirea i se Încețoșează Încetul cu Încetul, ca și când noroiul din adâncuri s-ar fi ridicat, Învolburând apele. Ordinea riguroasă a argumentelor i se curma adesea, iar cuvântul exact Întâmpina dificultăți În a prinde contur, pe când, dimpotrivă, mintea Îi era un vulcan de figuri și de ipoteze. Raționamentul părea să o ia Înaintea limbii. Era o senzație pe care o mai Încercase, mai cu seamă În tinerețe, când, Împreună cu grupul său de cântăreți ai dragostei, la calendele lui mai, se lăsau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
notă în BlackBerry. O prăjitură cu ciocolată topită - trimisă de către patronul restaurantului - a sosit la masă, iar eu chiar m-am simțit destul de relaxată ca să o savurez. Mi-am înfipt furculița în mijloc, lăsând ciocolata să mustească precum lava unui vulcan. — Nu mai pot să iau nici o înghițitură. Randall a zâmbit, s-a lăsat pe spătarul scaunului și s-a bătut cu palma peste abdomenul tare ca piatra. Eu am pus jos furculița. Probabil că Randall era obișnuit să iasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
putea avea parte decît de o Revoluție falsă. Prost moment ți-ai găsit să îți imaginezi că revoluția ta o să semene cu o revoltă spontană, în care cine știe ce clasă asuprită se va trezi la viață și va erupe ca un vulcan, rupînd lanțurile obidei în căutarea dreptății sociale. Că se vor înfrunta două tabere de pe poziții total diferite. Că deznodămîntul va fi cu totul imprevizibil. Nici măcar de o asemenea iluzie nu vei avea parte. Totul se va face în cel mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Unele scrise pe panouri sau pancarde, altele pe ziduri. Unul singur, Te iubesc, tradus În franceză, engleză, germană, fusese scris cu ruj pe sânii Anitei. Chiar dacă universal, sloganul cu pricina nu merita doi bani. Sânii Anitei Însă erau ca doi vulcani gemeni gata să erupă. Momentul era așteptat de toți băieții cu gurile căscate. Din pricina sânilor, angajamentul pionieresc „Sunt gata Întotdeauna” avea În glasul Anitei un Înțeles care dădea fiori tovarășului diriginte care era și comandant de unitate și chiar tovarășului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i se făcea lui frig noaptea. Dacă tot așa merg lucrurile, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum se intitula un reportaj pe care-l găsise pe undeva într-o revistă veche: aviatorii care zboară numai pe timp de furtună, intrând, în scopuri științifice, cu avionul lor în vârtejul cicloanelor și al uraganelor; sau care zboară deasupra vulcanilor în erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. „Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă închipui pilot de furtună. Odată, m-am văzut stând în barul unui aeroport, adâncit într-un fotoliu de piele verde, cu o ceașcă de cafea în față. Abia mă întorsesem dintr-un zbor periculos. Purtasem avionul deasupra unui vulcan în erupție și coborâsem foarte jos, ca să măsor temperatura trâmbelor de lavă și fum. La un moment dat, nu mai văzusem aproape nimic, totuși nu-mi fusese teamă. Sfidasem primejdia, coborâsem și mai mult, dincolo de limita la care îndrăznise vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apoi s-a întors la masa din bucătărie și și-a așezat haina la loc, pe spătarul scaunului. — Pentru că Deborah m-a sunat și m-a rugat să trec pe la ea. Julia a simțit cum în ea începe să bolborosească vulcanul mâniei, dar a reușit să-i suprime explozia. —De ce? Avea o problemă cu flotorul WC-ului de la parter. Apa nu se trăgea cum trebuie. Și? Toți instalatorii din Pagini Aurii erau ocupați? Tonul Juliei era sever. Nu asta era intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
organele se uzează prin nefolosire. Scoateți atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil! Iei și dai, iei și dai, un ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci. Te rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină, ha? Pe mine mă cheamă Virgil. Ce mai contează o consoană când ești printre prieteni? Asta a mers odată. Atunci. Păsări. Ciripitul unei turturele în urechea mea în timp ce mi-o ciugulea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
looog. Începe cu B. —Biscuiți? Nu. —Bebeluș? — Nu. —Banană. — Nu. — Nu știu, Emily. Mă dau bătută. —Bideo! —Video nu Începe cu B. —Ba Începi. —Începe. —Ba Începe cu B. —Nu, nu Începe. Începe cu V. V de la varză. V de la vulcan. V de la violent. Dacă alegi litera care trebuie de la Început, Emily, economisim o grămadă de timp. —Katie, nu fii așa de dură, are doar cinci ani, spune Richard, care doar ce a coborât agale de sus, cu părul Încă ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]