16,454 matches
-
spitalului, ar da de gândit superiorilor noștri care au urechi peste tot." În ziua aceea au ridicat-o pe Minodora. A plecat veselă, încrezătoare, semeață. Am alergat după mașină făcând semne disperate la care ea mi-a răspuns cu un zâmbet larg și cu un gest de tandrețe și încurajare. Avea încă încredere în oameni. Nu știa, era prea tânără ca să știe, că printre oameni sunt atât de multe bestii. În așteptarea serii, am făcut de zeci de ori drumul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așteptat-o în fața Universității, unde am văzut-o venind întovărășită de un băiat înalt, chipeș. Dorina era înfloritoare, veselă, părea fericită. Mi-a crescut inima. Fata mea era îndrăgostită ! Ce putea fi mai minunat ? Le-am ieșit în întâmpinare cu zâmbet pe buze, pregătiți să îi îmbrățișăm pe amândoi. Imaginea chipul ei când ne-a zărit... Mă doare până la cea din urmă fibră a ființei mele. Nu am recunoscut-o pe iubitoarea, pe vesela mea copilă. Un chip străin, rece. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
păgubit a și făcut! Pășea dârz și apăsat, și parcă mai hotărât ca niciodată să lupte până la capăt pentru apărarea proprietății încălcate de urecheați. Pregătită pentru o confruntare previzibilă dintre cele mai dure, Roza, împăciuitoare, l-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat încă de la poartă: Bei Goth, Her Georg, ich hab kein Futter fűr die Kaninchen! (Pentru Dumnezeu, domnule Gheorg, eu nu am hrană pentru iepuri!) din care Her Georg, cu nemțeasca lui, a reținut doar acel Futter, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-se, Nera. Niște bucăți de stofă aplicate la genunchi și la fesele pantalonilor pentru a le spori rezistența și căldura pe timp de iarnă. Vedeți, tovarășe Ilie, că-i anonimă! i-a atras atenția o colaboratoare de alături, schițând un zâmbet abia perceptibil. Da! O voi extrage de la dosarul Falsuri în declarații și a mai adăugat: Du-te, pește, și trăiește, de prieteni te ferește! Și vezi, poate că cândva, vreodată, vei scrie și despre unul Ilie-Cadristu'... Și poate ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și Engles! Așa ne sfătuiesc marele Vladimir Ilici și generalissimul Visarionovici Stalin! Aistea nu se discută, aistea se execută! Ați înțeles pe românește, măi neamule? -'Nțeles! a răspuns sala într-un glas. Și pe chipurile multora se puteau citi niște zâmbete abia schițate. Chiar și câteva coate discrete s-au transmis prin mulțime, dar fără a afecta cât de puțin liniștea prevestitoare de rele. Că, de la o vreme, responsabilul cu povețele și amenințările părintești a trecut la explicații și detalieri po-russki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înțelegere de către acești rusneci, cu chiaburi puțini, a obligaților cetățenești ce le revin. Bine-nțeles că nu au fost omise nici amenințările de rigoare și mângâierea ostentativă a tocului ce găzduia revolverul din dotare. Mai ales că de data asta zâmbetele se manifestau la vedere, aproape sfidător. Oare de ce nație o fi amețitu' ista că nu le prea are nici po-russki și nici pe românește. O fi având mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care îți pustiește sufletul și-ți răvășește gândurile despre spațiul natal, cu miros de mere coapte și cu zâmbete din partea celor dragi. În orice muncă te-ai afla, băștinașul te privește de sus, chiar dacă ești cu mult peste nivelul lui de pregătire. El știe doar că tu, oricine ai fi, vii din Terra Nova și trebuie să te supui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și îl critica, și îl înfiera, și îl batjocorea cu cea mai aspră mânie din lume pe unul Vova, un copil ce a dosit cutia cu bomboane încredințată spre a fi oferite celor veniți în întâmpinare cu flori și cu zâmbete pe buze. Tu ne-ai făcut un mare deserviciu, Vova! Ce vor crede copiii aceștia străini despre semenii lor sovietici, atâta vreme cât tu te-ai pretat la acea faptă incalificabilă, mai ales că vreo doi schițaseră deja gestul de a servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înțeles... Cum stăm cu stâlpul casei? s-a interesat vorbitorul. Relativ bine... Încă n-am făcut pe mine... În rest... ca la 73 de ani trecuți... Când a fost ultima dată? Luna viitoare... Răspunsurile au adus bună dispoziție și multe zâmbete pe buzele tuturor. Stropii de pergamute și licorile volatile își făceau lucrarea. * * * Un grup de trei-patru domni au polarizat, ca un magnet, în jurul unei mese încărcate cu bucate și udătură din belșug, încă vreo câteva doamne din rândul celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se termină în mare grabă, așa cum, de altfel, a și început... Că iubita-amanta trebuie să înlăture cât ai clipi orice urmă cauzatoare de suspiciune, să dea, după caz, cu flit ori cu parfum și să-și întâmpine partenerul legitim cu zâmbetul pe buze, bucuroasă că acesta n-a venit cu un ceas mai devreme. La rândul lui, amantul trebuie să se strecoare printre priviri curioase cât mai repede cu putință la copii și la nevastă, mulțumit și el de porția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
iar pe mine m-a neglijat în totalitate... El pe mine, în cei douăzeci și doi de ani de căsnicie, tot timpul m-a plasat la periferia preocupărilor sale... Nu tu o floare, nu tu o atenție, nu tu un zâmbet, un teatru, un dans, o surpriză după care am tânjit o viață întreagă. Că el atâta doar a știut să-mi aducă salariul, ce-i drept, nu unul dintre cele mai mici, să mă scoată de la serviciu și să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu fiecare factor responsabil în parte, oamenii și-au intrat numaidecât în atribuții cu multă conștiinciozitate și cu râvnă în așa fel ca detașamentul să arate ca scos din cutie, iar componenții lui să-și etaleze starea de fericire prin zâmbete, cântec, joc și voie bună. Tovarășii de la magazie au procurat uniforme noi, cravate purpurii și caschete de ultimă generație precum și încălțări elegante de cauciuc, în total douăzeci și trei de seturi, cu trei mai multe pentru orice eventualitate. Cei douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
douăzeci și trei de seturi, cu trei mai multe pentru orice eventualitate. Cei douăzeci și trei de copii din clase diferite au fost retrași de la ore și puși la dispoziția vajatei în vederea pregătirii de profil: oferirea florilor în alergare ștrengărească, zâmbetul fericirii, reverența, salutul pioneresc și cântecul, cuvântul de bun venit, gestul demnității sovietice, toate trebuiau însușite până la perfecțiune, prin perseverență și prin repetiții la nesfârșit. Totodată, se știa că acești copii vor participa și la conferința de presă a trimisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nici nu a mai simțit nimic de parcă ar fi ajuns în altă lume, pe un tărâm al libertății și al nemărginirii. Peste doar câteva minute medicul constata decesul... iar cei din completul de judecată îi priveau rictusul sub formă de zâmbet, atenționându-i parcă: Ați văzut că se poate? Măi hidoșilor! De-acum, poftiți voi la boxă! * * * Prin anii șaizeci-șaptezeci ai secolului trecut, în urbea noastră, se vorbea cât se poate de apăsat despre un oarecare Gâde care îți aducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pasagerii din față au auzit destul de bine, în timp ce alții credeau că este vorba de o duioasă sărutare: Drum bun și ia seama la chiroșcă, fata mamei... fiind sigură că fiica nu o mai poate dojeni. În schimb fătuca, observând un zâmbet abia schițat în colțul gurii la o doamnă de-alături, s-a îmbujorat până în vârful urechilor și și-a fixat privirea asupra unui loc liber din spatele vehiculului, pe care s-a grăbit să-l ocupe pentru a se elibera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
igienă personală, oameni buni!! Și i-a concediat fără alte explicații, doar prin a-și consulta cu atenție sporită cronometrul în semn de mare grabă. * * * Sărut mânuța, doamna doctor! A întâmpinat-o pacientul Geambașu pe cunoscuta doctoriță și doctor, cu zâmbetul pe buze la venirea matinală a acesteia la cabinet. Răspunzând la binețe, l-a fotografiat numaidecât și și-a dat seama că suferința trecuse. Nemaifiind alte programări pentru acea oră, l-a invitat în cabinet înaintea celor trei-patru studenți practicanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor să fie bolnavi de romantism înflăcărat toată viața?..." Știi ce-i de poveste în toată întâmplarea asta a noastră, Z? Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
astăzi, i-am răspuns simplu, plin de recunoștință față de dascăl: "De la Nineta". Atunci mama, în marea ei înțelepciune și discreție, a lăsat mâna dreaptă de pe urechea mea stângă, a ridicat ochii către etaj, acolo unde încă mai locuia, toată numai zâmbet, Nineta, și a strigat de parcă aceasta era pe tărâmul celălalt: "Nineetaaaaaaaaaaaaaa!" Ceva, trebuie să recunosc, s-a surpat atunci în mine. Clipa aceea a fost momentul în care am început să privesc foarte critic toate teoriile savante despre limbaj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amantul Dej! Așa au plâns toantele și la moartea lui Stalin, tot cu ochii beliți la Rubin!" Ce mai tura-vura: Nineta era inteligentă și trebuia să accept că nu pot pricepe tot ce-mi spune. Mimam însă, folosind toate resursele zâmbetului meu prefăcut, că am priceput totul. Altfel, gândeam eu, mai puteam rămâne lider în topul meu de suflet, al depravaților? 4 Mă bucur pentru că încă n-ai întinat Amsterdamul cu prezența ta. Aici, Z, ar suna aiurea un acord celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ucu, ieșită și ea în prag, a început să strige disperată: "Criminalilor, mi-ați omorât băiatul!" Soldații au intrat cu Ucu în apartament, în vreme ce eu, ca și cum ar fi trebuit să preiau de la Ucu încă o parolă, i-am urmat, deși zâmbetul în draci al civilului îndrăgostit de mine îmi spunea imperativ că asta nu era cea mai bună decizie a vieții mele. Atunci când doi dintre soldați s-au așezat la cele două capete ale sicriului, în timp ce mama lui Ucu zicea, plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
imperativ că asta nu era cea mai bună decizie a vieții mele. Atunci când doi dintre soldați s-au așezat la cele două capete ale sicriului, în timp ce mama lui Ucu zicea, plângând în hohote, că trebuie să-l vadă, civilul cu zâmbetul de împrumut i-a spus că una ca asta nu se poate, ordin de la superiori, că Ucu e un fel de avere națională și, mai ales, o mamă trebuie să înțeleagă asta, că avuția poporului e respectată de toată lumea. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prilejul, între două rugăciuni, de-a râde și de a-i spune glume dascălului de lângă el. Asta însemna că moartea era ceva bun, altfel, preotul, cel mai dezghețat la minte din toată adunarea îndoliată, nu ar fi dat tonul la zâmbete și chicoteli în preajma regretatului dispărut. Și am mai observat ceva interesant la înmormântări. Se întâmpla ca pe unii dintre cei chemați la ceruri să-i cunosc foarte bine, ca pe Vasile Potop, vecinul nostru, de la cealaltă scară a blocului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chemarea penelului. Chiar mi-a făcut plăcere să discut cu el. E un tip de spirit, deși eleganța sa exagerat de rafinată, ușor ridicolă chiar și pentru un artist, poate să te facă să nu-ți poți stăvili pornirile către zâmbetul sarcastic. Jean-Pierre mi-a prezentat-o, într-un cerc mai restrâns, chiar și pe soția sa, o doamnă fermecătoare. Când eram pe picior de plecare, galantul franțuz s-a apropiat de mine zâmbind. Credeam că-l dă politețea afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a-mi arunca ochii prin cont, funcționarii mă privesc n-am niciun dubiu în privința asta ca pe cea mai mare ciudățenie a insulei, pentru că sigur nu există cineva pe-aici cu un cont atât de liliput. După cura aceasta de zâmbete devin mai prietenă cu șevaletul rusesc, despre care ți-am povestit, și mă rog lui Dumnezeu să nu mă ocolească norocul pe piața vânzărilor, pentru că, altfel, adio Little Cayman... E drept că amintitul excentric din Dubai s-a arătat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
calm, arogant... Când intru în școală, caut iute buda. Eu, când am emoții... Trecusem cu brio primul examen... Arunc ochii în clasă; în noua mea clasă. E nasol să fii musafir și să nu te ia în seamă decât numai zâmbetele ironice. Îmi jucam viitorul. Unul din apropiere zice șoptit: "Nu arată a sculă de basculă". Oho, iar trebuie să joc tare, chiar dacă o fi cazul să mai dau o raită pe la budă. Știți, eu, când am emoții... Asta e. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]