4,773 matches
-
păpușile de lut care îl închipuiau pe tînărul Caloian erau înscrise trăsături fine, ca idealizare a victimei. Și Burada, familiarizat cu cercetările arheologice, reproduce în studiul său un asemenea chip, amintind îndeaproape statuetele de lut virile ale cucutenienilor, care însoțeau zeițe ale fertilității. Asocierea tinereții, frumuseții și nenuntirii într-un act sacrificial justifică drama, bocetul, lacrimile. La rîndul său, Gheorghe Vrabie descoperă și el o variantă printre manuscrisele Bibliotecii Academiei, care completează cele două tipuri cunoscute de la Burada: Scaloiene, iene, Pui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ermetice într-un mit, se dezleagă prin lectura paralelă cu texte corespondente din alte narațiuni. Spre exemplu, Enkidu se oferă să coboare în infern pentru a aduce de acolo pukku (toba) și mikku (bețișorul de tobă), obiecte sacre, atribute ale zeiței Inanna și, cu siguranță, ale zeului-păstor, Dumuzi (prin extensie, și ale păstorului carpatic, devenite fluier și botă). Ca și în cazul lui Orfeu, accesul în lumea subpămînteană era permis celor vii cu condiția respectării unor convenții. Ghilgameș îl sfătuiește pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
legii”. Enkidu a nesocotit toate aceste „porunci” care reglementau condițiile călătoriei, drept urmare, nu numai că n-a adus obiectele sacre, dar nici nu s-a mai întors din lumea de dincolo. N-a reușit, așa cum a eșuat dramatic și Orfeu. Zeița Iștar își pune podoabe cînd coboară în Infern. În urma ei, în „Marele de Sus”, lasă starea de haos, cunoscută și din Mitul lui Telepinus, din Întoarcerea zeiței Hator, din Legenda Proserpinei. Cum am mai observat, Iștar este întîmpinată cu dușmănie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din lumea de dincolo. N-a reușit, așa cum a eșuat dramatic și Orfeu. Zeița Iștar își pune podoabe cînd coboară în Infern. În urma ei, în „Marele de Sus”, lasă starea de haos, cunoscută și din Mitul lui Telepinus, din Întoarcerea zeiței Hator, din Legenda Proserpinei. Cum am mai observat, Iștar este întîmpinată cu dușmănie și despuiată de podoabe, simboluri identitare numai pentru Marele de Sus. Fiica Cerului este pedepsită nu numai pentru că a trecut pe un teritoriu străin; ea a făcut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în schimb, ce are acasă și nu știe. Călătorul cade la învoială. Dar tocmai atunci i se născuse copilul mult așteptat. Inanna-Iștar cade în aceeași capcană. Încă nu se gîndea să-l sacrifice pe zeul-păstor (Dumuzi-Tamuz), iubitul ei. Dar cînd zeița ajunge în libertate, Dumuzi, la fel de neștiutor, face greșeala lui Enkidu: își întîmpină iubita cu dragoste, adică îmbrăcat sărbătorește. Nu se potrivea momentului. Iștar (-Inanna) vede în asta o sfidare a normelor și hotărăște ca nefericitul Dumuzi să ia calea infernului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
iubita cu dragoste, adică îmbrăcat sărbătorește. Nu se potrivea momentului. Iștar (-Inanna) vede în asta o sfidare a normelor și hotărăște ca nefericitul Dumuzi să ia calea infernului în locul ei. Predestinat morții, intră în rol duhurile Galla. Decizia surprinzătoare a zeiței își are explicațiile ei. Experiența Infernului a schimbat-o total. Orgolioasă peste măsură la începutul călătoriei („Portarule, deschide-mi poarta,/ Deschide-mi poarta, vreau să intru!/ De nu-mi deschizi tu poarta și nu mă lași să intru,/Îți sparg
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-mi deschizi tu poarta și nu mă lași să intru,/Îți sparg canatul ușii, zăvorul ți-l sfărîm”), devine calmă și înțeleaptă, cele două atribute esențiale dobîndite la sfîrșitul călătoriei. Moartea nu fusese decît experimentată cu titlu de exemplaritate. Aventura zeiței, proiectată a fi „eroică” la început, după cum arată versurile citate anterior, s-a transformat în alta, destinată cunoașterii și inițierii întru moarte. Din divinitate a războiului, cum era cunoscută „înainte” de călătorie (Inanna), eroina a devenit zeiță a dragostei (Iștar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de exemplaritate. Aventura zeiței, proiectată a fi „eroică” la început, după cum arată versurile citate anterior, s-a transformat în alta, destinată cunoașterii și inițierii întru moarte. Din divinitate a războiului, cum era cunoscută „înainte” de călătorie (Inanna), eroina a devenit zeiță a dragostei (Iștar). Iată cum sentimentele și comportamentele își schimbă sensurile în „contrariul” lor: nu din ură răzbunătoare l-a destinat infernului zeița pe iubitul ei, ci din dorința de a-l supune inițierii în tainele morții și ale cunoașterii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
inițierii întru moarte. Din divinitate a războiului, cum era cunoscută „înainte” de călătorie (Inanna), eroina a devenit zeiță a dragostei (Iștar). Iată cum sentimentele și comportamentele își schimbă sensurile în „contrariul” lor: nu din ură răzbunătoare l-a destinat infernului zeița pe iubitul ei, ci din dorința de a-l supune inițierii în tainele morții și ale cunoașterii, experiență grea prin care trecuse ea însăși. Era un act de mare răspundere pentru zeiță. Asociindu-și-l pe Dumuzi, se dovedea că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu din ură răzbunătoare l-a destinat infernului zeița pe iubitul ei, ci din dorința de a-l supune inițierii în tainele morții și ale cunoașterii, experiență grea prin care trecuse ea însăși. Era un act de mare răspundere pentru zeiță. Asociindu-și-l pe Dumuzi, se dovedea că inițiativa pilduitoare venea de sus, de la nivelul patronatului, urmînd ca exemplul să fie preluat de totalitatea cosmică. Moartea nu mai trebuie privită ca o nimicire haotică, asemenea spicelor și animalelor strivite în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu mai trebuie privită ca o nimicire haotică, asemenea spicelor și animalelor strivite în devălmășie cu oamenii, cum găsim chiar și la pitagoreici; nici nu mai trebuie întîmpinată cu spaimă și pierdere de sine, ca în Legenda lui Telepinus. Experiența zeiței Inanna (-Iștar) îndeamnă la meditație, în sensul înțelegerii că viața și moartea își au legi proprii, care nu pot fi schimbate, nici după voința zeilor, nici a oamenilor. Ghilgameș, la rîndul său, a încercat să forțeze limitele omului ca ființă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fi lamentat la vestea că se pregătește o agresiune împotrivă-i, ar fi fost reeditată varianta epică a lui Dumuzi; dacă ar fi dat semne de enervare și de violență, nu s-ar fi deosebit de comportamentul opac și gălăgios al zeiței Iștar, la poarta Infernului, înainte de experimentarea pe cont propriu și de inițiere. Păstorul carpatic nu repetă nici aventura deșartă a lui Ghilgameș, și nici pe aceea a eroului „tristei figuri” din Tinerețe fără bătrînețe..., în căutarea unui simulacru al vieții
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de trecere; 3. în sfîrșit, în chip de călătorie, cu precizarea: la neolitici, echivala cu o expediție în scopul cunoașterii tărîmului învecinat și neliniștitor, ceea ce pretindea anumite interdicții sau trezea mînia geniilor locale care doreau să păstreze taina locului. Aventurile zeiței Iștar și ale lui Enkidu mi se par concludente. Basmul propune și el acest tip de încercare eroică. Zmeul îl provoacă la luptă pe Făt-Frumos, pentru că i-a fost încălcat domeniul. Călătoria mai are ca pretext obținerea plantei miraculoase care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Kogaionon), muntele sacru (Horeb, Olimp), „un picior de plai”, locuri alese și de taină. Lui Osiris i se cere și mai mult decît făcuse: să pună ordine, adică să culturalizeze și partea nevăzută a lumii, într-o manieră pe care zeița Iștar nu se încumetase s-o facă. Pentru aceasta, zeul egiptean a trebuit să-și asume curajul de a trece prin proba morții trupești, așa cum dacii se aruncau în sulițe ca să ajungă departe, la singuraticul Zalmoxis, divinitate atoateștiutoare, nu thanatică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
considerat nutriment universal, pentru că i se atribuiau origini prestigioase ce vizau lumea aleasă și pacificatoare a zeilor. Ne-o spune foarte convingător Silvia Chițimia: „În mod firesc, alimentul magic va fi legat, într-un fel sau altul, de figurile Marii Zeițe, adoptate în diverse epoci și culturi tradiționale”. Și: ”Alăptat la sînul mamei, pruncul asimilează substanțialitatea lumii, esența ei vitală. Universul este pentru el, precum în metafora poetică a lui Ion Barbu, o miraculoasă revărsare de «căldări de mări lactee». El
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu alt prilej) o constituie tema obiectelor păstorești, fluierul, gluga, bota. Banalități, s-ar crede, utilități din inventarul gospodăresc. Dar și Dumuzi avea asemenea lucruri în dotare, în stîna sa de pe plaiurile cerești ale lui Anù, regele zeilor sumerieni. „Nuditatea zeițelor, observă un autor avizat, este un instrument al morții”. Ceea ce se confirmă perfect în conflictul Inanna-Ereșkigal. Se poate reține și un pasaj mioritic din Luduș (ca multe altele din corpus-ul lui Fochi), de tipul: „- Nu mă pușcați, Nu mă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de invocații lirice, gesturi simbolice ritualizate, care poartă, laolaltă, amprenta unei codificări specifice. Toate secvențele „complexului”, indiferent de tipul de formalizare, își corespund, se află în consonanță. Scoasă din context, secvența își pierde semnificația originară sau dispare cu desăvîrșire. Marea zeiță a pămîntului, din benefică, devine malefică. Nu este exclus ca, în arhaitatea îndepărtată, Muma Pădurii să fi fost o divinitate ocrotitoare. Măștile au funcții psihopompe. Sub chipul lor, astăzi derutant, strămoșii se întorceau în lumea celor vii, în momente de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu legi făcute de ei, la îndemână pentru o viață ușoară, nu cunoșteau ce-i suferința, papau ambrozie și nu cunoșteau senzația foamei, sorbeau nectar și nu știau ce-i setea, aveau libertatea să iubească orice femeie, indiferent dacă erau zeițe, nimfe sau vreo regină de pe Pământ. Din plictiseală, mai băgau fitile între ei, care se numeau intrigi și mai cârteau pe ascuns împotriva șefului, care era Zeus. Dar astea repet, numai din plictiseală, căci atunci când n-ai ce face, când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în detaliu, la milimetru pătrat, bucățică cu bucățică, repetate mereu pentru a ajunge la înalta perfecțiune, după care, asamblate, așa, ca într-o frescă murală pe un uriaș zid a nu știu cărei clădiri cu scop cultural, să reprezinte, de exemplu, simbolic, zeița vânătoarei la romani, o Diană sublimă, care trebuie să trezească instincte potențiale la bărbați și de invidie și revoltă femeilor. Un sculptor, dacă ar vedea-o o dată, ar venera-o și, zăpăcit și buimac, și-ar reveni, ar alege cea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când, ca prin farmec, trei vase mari de luptă venețiene părăsiră pozițiile, ocoliră intrarea în port și se apropiară de partea stâncoasă a țărmului începând să tragă fără milă cu tunul în Acropole. Ghiulele mari începură să muște din templele zeiței Pallas, până când o bubuitură mare care cutremură pământul până departe, apoi altele mai mici în lanț puseră capăt canonadei. Explodase toată rezerva de pulbere a turcilor, dar pierise și minunea lumii: Acropolea Atenei! Hamie supraveghea din ușă cum îndeplinea feciorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
confidențe, se leagă și se dezleagă legături amoroase. E Cișmigiul claselor înalte. Orașul plăcerii nu-și poate dezavua numele, orice e bun ca să-și justifice etimologia; se ridică peste tot, ca în vremurile cele mai bune ale mitologiei, temple pentru zeița din Paphos, din înaltul scării sociale și până la baza ei, de la românca cea albă cu păr mătăsos până la țiganca arămie cu pletele-i aspre, tămâia, delicată sau vulgară, arde zi și noapte pe altarele sale. La Șosea se afișează tinerii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
atunci că nu le putea depăși nimic, dar unde te poți opri odată pornit pe această pantă? Să ni se permită să povestim această anecdotă în stil mitologic; în limbajul obișnuit, ar trebui să renunțăm la a o face. Cultul zeiței din Paphos, după cum se știe, se află la mare cinste în București; eroina noastră le depășește în fervoare pe toate tovarășele sale, și devoțiunea sa merge până la frenezie. Puțin îi pasă de vârsta și de rangul sacrificatorului, dacă îi este
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și dacă aparține cât de cât rasei lui Hercule. Nu demult, frumoasa preoteasă remarcă, la plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zoomorfe (leu, câine, lup, șacal, pisică, crocodil, taur etc), care, deși diferite, pot fi relaționate, cel puțin în parte, și cu expresiile vizuale ale sacrului din alte culturi străvechi, cum sunt și cea asiro-babiloniană sau cea iudeo-creștină123. Fig. 2. Statuia zeiței egiptene Sachmet. Detaliu Fig. 3. Atena Simionescu, Leul Făcând un salt în istorie, polisemia simbolurilor devine un atribut evident al acestora și atunci când facem referire la numeroasele concepte creștine, pe care arta religioasă le oferă printr-un bogat conținut simbolic
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ajungând până în contemporaneitate, în Nepal, persistă încă o serie de ritualuri străvechi, prin care, periodic, este aleasă pe seama unor criterii extrem de stricte câte o fetiță, neajunsă încă la vârsta pubertății, care să o reprezinte pe Kumari, considerată a fi reîncarnarea zeiței hinduse Durga. Procesul de selecție este unul foarte minuțios, "fetițe între trei și cinci ani sunt verificate de bătrâni cu experiență și aleasa trebuie să aibă 32 de atribuții fizice care să o facă perfectă, printre care și un corp
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]