3,317 matches
-
stea acolo. Ori ea îmbătrânise rău, ori hotelul avea o problemă gravă de atitudine. Coridoarele erau atât de întunecoase încât ea ajunsese să pipăie pereții ca să nu se lovească de ei. Muzica din hol se auzea până în camere, iar mulțimea zgomotoasă de modele care sorbeau cafea cu lapte degresat și vânători de modele de diverse naționalități care beau Bordeaux în grădina interioară făceau să vibreze toate ferestrele. Cada superbă, cu picioare elegante, nu avea perdea, așa că podeaua se uda detot când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mulțimea era supusă. Chinezii care Înțesau trotuarele În fața magazinelor universale de pe Nanking Road, Își țineau capetele plecate, evitîndu-i pe soldații japonezi care se plimbau agale pe stradă. Pedalînd cu putere, Jim se luă după un tramvai foarte aglomerat, care Înainta zgomotos pe Avenue Edward VII. Chinezi morocănoși stăteau agățați de laturile acestuia, iar un tînăr cu părul creț, Îmbrăcat Într-un costum negru de mandarin, Îl scuipă pe Jim, apoi sări jos și se pierdu În mulțime, speriat că pînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
motoarelor lor străbătea Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi era răsuflarea lor, de parcă experiența libertății Îi lăsase fără glas. Jim Își ignoră propria respirație zgomotoasă. În ciuda muncilor necontenite pe care le Îndeplinise În lagăr, nu știa cum e să mergi tîrÎndu-ți picioarele și Împovărat de o cutie de lemn. În primul ceas fu prea preocupat de starea domnului Maxted ca să o mai observe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
negri, În tunicile lor chinezești. Jim privi de la fereastra lui Basie, din Blocul E, zîmbind mulțumit, cînd Tulloch și locotenentul Price coborîră de pe acoperișul casei paznicilor. Porniră spre poartă, dar nu făcură nici un gest ca să o descuie. Urmă o dicuție zgomotoasă Între Price și foștii prizonieri de la Lunghua, care arătau furioși spre Blocul E, pustiu acum, În afara băiatului de paisprezece ani care rîdea În sinea lui la fereastra ultimului etaj. Jim bătu cu pumnii În pervazul de ciment și le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prindă. Chiar crezi? Sunt convins. Pare-a fi genul de tip care ar vedea partea amuzantă. —Poate. Nuș... Deci, de care doctor ești? De fapt sunt și eu un ginecolumnist. —Noooo! Ce coinsidență... Sunt... dilatată să te cunosc. A râs zgomotos la propria-i glumă. —Te-ai prins? Ginecolumnist... di-latat să te cunosc? — Da, e chiar amuzant, a chicotit el. —OK, tre’ să-mi spui ceva. Prietena mea Fi crede că ginecolumnitii sunt niște amanți grozavi. Nu că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din metal. Pe el o cutie cu mănuși de plastic și o tavă cu instrumente. Se simți brusc crispată. —O, Doamne! Nu-mi spune că ăla e un speculum? N-am văzut niciodată unul de-aproape. El Începu să râdă zgomotos. —Ruby, la ce te așteptai? Sunt totuși ginecolog. Da, dar cabinetele de consult ginecologic Îmi cam fac greață... Se duse Înapoi la birou. Căuta ceva care să-i atragă atenția. Observă un stetoscop așezat lângă poze. Îl ridică și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că tu și Jill sunteți implicați În găsirea de mame surogat pentru a purta copii femeilor putred de bogate care nu vor să-și strice siluetele când sunt Însărcinate. Hardacre Își băgă mâinile În buzunare și a Început să râdă zgomotos. În viața mea n-am mai auzit așa o balivernă. Spitalul ăsta și toți doctorii de-aici sunt adepți ai nașterilor naturale. —Chiar așa? Atunci asta ce-o fi oare? Ruby băgă mâna În buzunar de unde scoase copia listei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din aluminiu și care, topindu-se, ar fi emanat poate același miros de maioneză râncedă și de cârpă de spălat podelele rău păstrată, care plutea în aer. M-am așezat în fundul localului, lângă tonomat. Am băut o înghițitură lungă și zgomotoasă, alcoolul mi-a pătruns înăuntru ca o durere seacă, o vâlvătaie care s-a stins imediat într-o prospețime prelungită și intensă. M-am uitat la ceas, aveam încă mai bine de o oră de așteptat. Nu eram obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plăcut de sos proaspăt invadase camera și-mi stârnise apetitul. Am dat cu ochii peste cimpanzeul care, pe perete, își îmbrățișa biberonul. Era identic cu Manlio. I-am zâmbit așa cum se zâmbește unui prieten puțin prostuț. În baie apa curgea zgomotos, apoi se opri. Câteva zgomote și ea era deja afară. Ud, părul ei galben părea de lemn. Avea un halat bej pe ea. Își legă cordonul de flotir și suspină mulțumită. — Pun pastele la fiert. Se întoarse în bucătărie. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu reușește să-l lase din mână, ar vrea să telefoneze din nou, dar nu știe cui. Se teme să rămână singur cu mine în interiorul tăcerii. Știi că este obișnuit să aprindă viața așa cum își aprinde trabucele. Se agită, respiră zgomotos, colțurile gurii i-au căzut o dată cu ochii, se simte în cușcă. Închis împreună cu cel mai bun prieten al său în ziua cea mai urâtă din viața mea. Îl privesc fără să-l înțeleg, mă gândesc la cuvintele scrise pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
E o fetiță. La întoarcere, în mașină, Elsa tăcea, cu buzele întinse într-un zâmbet. Știam că-și dorește o fetiță. În timp ce strada se derula, ea se gândea, somnambulă, la viața care vă aștepta, Angela, la grindina de mici și zgomotoase evenimente care însoțesc o creștere, un destin. Era îmbrăcată cu o pelerină de culoarea untului. Lângă acea barză maiestuoasă mă simțeam o rățușcă urâtă pe o baltă fără apă. Îmi înfundam capul în trafic, în prezent, căutam o pernă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lame de ras. Vinul băut în grabă stagna în corpul meu întins, îmi lipsea vocea Italiei, îmi lipsea trupul ei, simțeam că o doresc și mi-ar fi plăcut să fac dragoste. Ea dormea. Am stins lumina. Respira greu și zgomotos, ca un copil peste măsură de obosit sau ca un câine care visează. Dar vinul nu fusese bun, m-a făcut să-mi treacă repede extenuarea și acum eram din nou treaz și îmi simțeam gura încleiată și amară. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a acestuia, vrea să mutileze Spania și o afirmă jignitor chiar în fața Rectorului acelei Universități, despre care se știe că e basc, și în fața episcopului de Salamanca, născut la Barcelona, „și care este, vrând, nevrând, catalan“. Asistența extremistă se manifestă zgomotos, generalul strigă (într-un consens cu toate totalitarismele, inclusiv cu cel bolșevic, simptomatic resurgent în Piața Universității bucureștene, în 13-15 iunie 1990): „Trăiască moartea“, „Moarte intelectualilor“ și „ Moarte inteligenței“, după care, într-un moment în care vacarmul se potolește, Unamuno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
locuit la început? La o familie? Într-un adăpost? Adăpost. Un alt cuvânt reconfortant. Dar cum altfel puteai numi Marseilles? Nu mai era un hotel, în ciuda literelor sculptate pe fațadă, doar una dintre stațiile marelui tur al mizeriei; un loc zgomotos care se prăbușea, unde se opreau oamenii de 40-50 de ani care nu aveau să învețe niciodată engleză, pentru că se temeau de poveștile pe care le-ar fi putut spune; și copii care tremurau când trebuiau să se așeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce e asta? întrebă ea. —A ce arată? Pisica nu cercetă toată camera cum fac majoritatea pisicilor în anumite locuri, ci o traversă rapid. Era un animal curajos, obișnuit cu luminile puternice, cu aplauzele zgomotoase și cu străinii. Merse tiptil până la canapea, sări pe ea, se plimbă pe spătar și apoi sări la loc pe podea. Copiii o urmăreau cu atenție. Asta e o surpriză, spuse Madeleine. Am tot spus că ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu își cunoaște propriile sărbători. — Poftim? am zis, dar ea doar dădu din cap și se întoarse de la vitrină. Am plecat mai departe. La restaurant, am reușit să fac rost de un separeu. Nu era prea liniștit, dar nici la fel de zgomotos ca mesele din centrul încăperii. Comenzi strigate, zornăit de farfurii și ecoul a peste o duzină de conversații curgeau dinspre tavanul înalt. Mi-am cerut scuze pentru zgomot și am explicat că la această oră, în acest cartier, prânzul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cosmic. După cum aflasem cu ani în urmă, nu putea iubi un creștin, dar nu putea decât să urască un evreu care încercase să se dea drept creștin sau, cum a spus soțul ei care fusese la fel de critic, deși nu la fel de zgomotos, „să treacă drept alb“. Mă acuză că sunt un evreu care se ura pentru asta. Mă acuză că sunt în secret un antisemit. Parcă era Meyer Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
atât de aproape de suprafață, Încât aveai impresia că i se putea lua pulsul prin ele. Avea câte o glumă pregătită pentru orice ocazie, pe care o Începea invariabil cu formula „Există un banc cunoscut“. Și izbucnea mereu Într-un râs zgomotos când ajungea la poantă. Fima, care auzise deja până la saturație de ce Întârziase mortul la Înmormântare, reuși totuși să scoată un râs ușor, fiindcă Îi era drag acel tiran cu inimă de aur. Wahrhaftig ținea tot timpul prelegeri cu vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un nou Faust! Sau un Kohlhaas! Iar noi aici aproape c-am uitat cum arată chipul său strălucitor! Și se apucă să povestească „o anecdotă cunoscută“ despre trei leneși. Dar nu reuși să se stăpânească și izbucni Într-un râs zgomotos Înainte de-a ajunge la cel de-al treilea leneș. Gad Eitan, pierdut În gândurile sale, spuse deodată cu blândețe: — Ar fi trebuit totuși să facem asta la spital, cu anestezie generală, nu aici, cu anestezie locală. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mici și o mustăcioară sud-americană Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și apoi ne amintim să gândim? Ce, nu mai știți ce vreți? Fima Își dădu seama că șoferul Își Închipuia că era Împreună cu perechea zgomotoasă, se scuză și se bâlbâi: — Ce e, ce s-a Întâmplat? Ne-a luat jumătate de minut să ne hotărâm. Am avut o divergență de opinii. N-ai de ce să te Înfurii. Luă În considerare ideea de-a Începe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Fima o favoare absolut facultativă. Vezica rămânea plină și presa. Fima scutură Întâi cu delicatețe, apoi cu furie, dar degeaba. Până la urmă trase din nou de mâner, dar bazinul nu avusese timp să se umple și, În locul unei cascade zgomotoase, horcăi disprețuitor a gol, de parcă se bucura de ghinionul lui Fima. De parcă solidariza cu telefonul În gestul său de sfidare. Se Încăpățână totuși. Nu se mișcă de lângă vasul toaletei. De parcă Îi declara război de uzură propriului său organ recalcitrant: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și vitalitate forme copleșitoare, atât pe lumină, cât și pe întuneric. Ceea ce pierise era lăsat să piară ca niște rămășițe frumoase, piese de colecție cu care se puteau încă face afaceri rentabile. Și tata, care de obicei părea atât de zgomotos și de categoric, ședea mut, un pic neajutorat, ca unul care nimerise din greșeală în această societate. Nu avea nimic cu care să fi putut intra în jocul lor și încerca să caute un prilej ca, printr-o glumă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a treia zi. - Ramses, ești cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și cocoșat, ghemuit în mine, undeva, între ficat, stomac și inimă. Abia atunci mi-am revenit. Văzui că se înnoptase de-a binelea. Negustorii prăvăleau zgomotos obloanele, când am trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu Massaryk. Liniștit apoi, ca oricare om cu datoria împlinită, m-am îndreptat spre casa de plăceri de la marginea orășelului provincial. În bordelul cu aparența unui institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
palpitânde, cioplite inegal și grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi strecură discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă îndreptai spre furnicarul zgomotos din centru. Îmi făcu loc în grămadă, aspirând după o ființă care să mă recunoască, o femeie care să mă ducă sub acoperișul ei, să mă dezbrace ca pe un bolnav, să mă culce în pat, să-mi sărute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]