24,434 matches
-
altfel, Pindar (Pythice, I, 16-17; VIII, 16) localiza deja nașterea lui Typhon, lasă la rândul ei să se presupună dependența de o tradiție hitită tardivă ce s-a păstrat În timp. Cu toate acestea, nu trebuie exclus nici faptul că versiunea greacă și cea hitită și-ar putea afla originea autonom În acel substrat indo-european care În India vedică a dat naștere luptei cosmice a lui Indraxe "Indra" Împotriva monstrului „care zăgăzuiește”, V•tra1. În ambele cazuri, fie că se admite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zăgăzuiește”, V•tra1. În ambele cazuri, fie că se admite migrarea motivului din tradiția hitită În cea greacă, fie că se dorește Întoarcerea până la substratul indo-european, Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără Îndoială, rodul unei reformulări grecești care, În versiunea hesiodiană, a asociat luptei și tema suveranității fiului lui Cronos (Teogonia, 883). Aceasta este o situație complexă de care e posibil să apropiem și mitul egiptean al lui Osirisxe "Osiris", centrat pe un conflict de succesiune dinastică, În care oponentul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
țesutului instituțional, social, cultural și, cu atât mai mult, ale tradițiilor locale. Risipite În Împestrițata panoramă a genurilor literare, atât În poezie, cât și În proză, recuperate până și În istoriografie și oratorie, evocate constant de iconografie, rod ale unor versiuni originare imposibil de găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element al coeziunii culturale și religioase În fragmentarea politică a cetăților. Dacă povestirile cosmogonice și teogonice propuneau sistematizarea lumii, marea și multiforma mitologie eroică avea drept referent universul variat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce ni s-a transmis În manieră confuză În De nuptiis Mercuri et Philologiae a eruditului tardiv Martianus Capella (I, 45 sqq.); Tivxe "Tiv" este latina Lunaxe "Luna"; Celxe "Cel" (și Atixe "Ati" Celxe "Ati Cel", Cel „mama”) reprezintă, poate, versiunea etruscă a lui Tellus-Ghê; Manquxe "Manèu" (sau Manqurnaxe "Manèurna") pare Înrudită pe plan lingvistic cu zeița infernală latină Maniaxe "Mania", chiar dacă s-ar putea identifica și cu latinul Dispaterxe "Dispater"; Mlacucxe "Mlacu÷" Îi corespunde aproape sigur latinei Bona Deaxe "Bona
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta este rolul filologiei gathice, atunci când se găsește În fața unor termeni neatestați În altă parte, a unor structuri gramaticale și sintactice care pot fi interpretate În diferite feluri, a unor expresii tehnice care nu sunt clarificate de traducerile ulterioare În versiunile și comentariile din persana medie - limba pahlavi a cărților zoroastriene. Comparația lingvistică indo-iraniană, În special cea gathico-vedică, a permis progrese importante, mai ales În ultimele decenii (K. Hoffmann, H. Humbach, S. Insler, J. Kellens), deși, În unele cazuri destul de importante
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că Zand a fost transmis În aceeași limbă ca Avesta și că doar mai apoi, În plină epocă sasanidă, a Început să fie folosită În pahlavi. În orice caz, cu timpul, prin Zand a Început să se Înțeleagă, cu precădere, versiunea propriu-zisă și comentariul acesteia, amândouă În pahlavi, alături de alte lucrări considerate utile pentru o cunoaștere enciclopedică conformă doctrinei religioase: tratate de medicină, astronomie, despre mișcare, creștere etc., pe care o fraudă pioasă a dorit să le răspândească În India sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În realitate, origini străine, mai Întâi elenistice și apoi islamice. Pentru zoroastrieni Însă Alexandru Macedon a fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii: el a dat foc Avestei - după o versiune ad hoc care intenționa să atribuie textului sacru scris o vechime fictivă - și a masacrat clerul și credincioșii. Conform tradiției, pentru care cărțile a VIII-a și a IX-a din D¶nkard dau o mărturie autoritară, Avesta sasanidă era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiții, ale cărei fragmente se găsesc și În alte părți din D¶nkard sau În texte de limbă pahlavi, Avesta ar fi fost Încredințată de Zoroastruxe "Zoroastru" lui Vișt³spaxe "Vișta>spa". Acesta - sau un „Darius, fiul lui Darius”, conform altei versiuni - ar fi cerut să se editeze două copii scrise, păstrate, una Într-un „tezaur regal”, iar cealaltă Într-un fel de arhivă (cf. Humbach, 1991, I, pp. 50-55). Din cauza pustiirilor și a jafurilor care au urmat invaziei lui Alexandru, Avesta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după-amiază, miezul nopții și noapte, patru formule de binecuvântare (Âfrșnag³n) pentru a fi utilizate În cadrul serviciilor pentru defuncți, În zilele de la sfârșitul anului, În sărbătorile legate de anotimpuri, precum și la Începutul și sfârșitul anului. Sșh-r½zag, „treizeci de zile”, În două versiuni, una scurtă și una mai puțin scurtă („micul” și „marele” Sșh-r½zag), enumeră entitățile demne de cult (yazataxe "yazata"), care stăpânesc, fiecare dintre ele, cele treizeci de zile ale lunii. Yașt, „imnuri” (cf. Panaino, 1993) sunt douăzeci și unu de texte cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anterioară. Pentru studierea acestei literaturi există, așadar, importante probleme cronologice care fac adesea ca perspectiva istorică să fie incertă. Cea mai mare parte a textelor pahlavi este de interes religios (cf., În general, Tavadia, 1956; Pagliaro, 1960; Boyce, 1968a). În afară de versiunile și comentariile la Avesta, mai există opere importante cum ar fi Bundahișn („creație”), Zand-³g³hșh („cunoașterea prin intermediul Zand”), D¶nkard („fapte ale religiei”), Wizșdagșh³ ș Z³dspram („selecții din Z³dspram”), Namagșh³ ș Manușåihr („scrisorile lui Manușåihr”), D³dest³n ș d¶nșg („sentințe religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Khrad („sentințele Spiritului Înțelepciunii”) etc. De asemenea, mai există și alte opere pahlavi, cu un conținut În principal politic, cum ar fi Testamentul lui Ardașșr și Scrisoarea lui Tansarxe "Tansar" (transmisă inițial În arabă, iar apoi Într-o a doua versiune În persană, tradusă, la rândul ei, din arabă), sau juridic, ca M³day³n ș haz³r d³dest³n („tratatul celor o mie de sentințe”), ori didactic - Șarest³nșh³ ș xr³n („cetăți-capitale ale Iranului”), Abdșh ud sahșgșh ș Sagest³n („minunății și priveliști În Sistan”), Khusraw
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dag („Khosrow, păgânul”) etc. Toate acestea au o importanță deosebită pentru studiul zoroastrismului și al istoriei sale. Avesta pahlavi cuprinde Yasna, inclusiv G³th³, Wid¶wd³d și N¶rangest³n. A rămas Însă foarte puțin din Yașt. O caracteristică aproape constantă a versiunii pahlavi este o traducere făcută cuvânt cu cuvânt, În aceeași ordine În care apar elementele unei fraze În textul avestic, al cărui limbă originală, iraniana orientală, era puțin cunoscută de traducătorii ecleziastici din epoca sasanidă; mai mult, În unele cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceeași ordine În care apar elementele unei fraze În textul avestic, al cărui limbă originală, iraniana orientală, era puțin cunoscută de traducătorii ecleziastici din epoca sasanidă; mai mult, În unele cazuri nu era cunoscută deloc, fapt ce reiese clar din versiunea pahlavi a G³th³. Ordinea „cuvânt cu cuvânt” produce o pahlavi destul de obscură, din moment ce structura celor două limbi este foarte diferită. De aici nevoia de a insera destul de frecvent glose, la care se adăugau comentarii și digresiuni, considerate capabile să explice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este foarte diferită. De aici nevoia de a insera destul de frecvent glose, la care se adăugau comentarii și digresiuni, considerate capabile să explice textul avestic și să-l Îmbogățească cu noi informații păstrate mai ales În tradiția orală. Manuscrisele prezintă versiunile În pahlavi, cu glosele și comentariile, dezvoltate vers cu vers, frază cu frază. Chiar și textul pahlavi era memorat În Întregime. În acest fel, ajung să facă parte din patrimoniul cultural și noțiuni derivate din doctrine străine, indiene, grecești, babiloniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de ritual; Mard³farrokh ș Ohrmazdd³d³n, autor al Șkand-gum³nșg wiz³r În a doua jumătate a secolului al IX-lea, care se consolidează Într-o importantă operă apologetică a zoroastrismului În confruntarea cu Islamul, iudaismul, creștinismul, maniheismul. Textul ne-a parvenit În versiuni pazand (persană medie transcrisă cu caractere avestice) și sanscrită, datorită comunității de parsii din India. Deosebit de importante sunt Bundahișn și D¶nkard pentru conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai ales D¶nkard), dar și Ard³ Wșr³z n³mag
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai populară din Întreaga literatură zoroastriană, tradusă În diferite limbi orientale, În persană, sanscrită și gujarati și, de ceva timp, chiar În limbi europene. Bundahișn (MacKenzie, 1989a) tratează, În treizeci de capitole, În două redactări (Marele Bundahișn sau Bundahișn-ul Iranian, versiune prescurtată provenită dintr-o tradiție manuscrisă diferită), despre cosmogonie, despre legendele umanității, Înfățișarea pământului, horoscopul lumii, topografia terestră, alternarea anotimpurilor, despre calendar, natura umană, soarta sufletului și istoria universală, Împărțită, ca istorie sacră, În douăsprezece milenii, ce corespund semnelor zodiacale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Yașt 19 (cf. infra, subcapitolul 2.4), deși influențat de apocalipsa iudaică și creștină (Duchesne-Gillemin, 1982). Pe lângă mărturii Împrăștiate În literatura pahlavi, există două opere citate mai sus, care aparțin acestui gen: Ay³dg³r ș J³ms³pșg, păstrată doar parțial În pahlavi (versiunea principală este În pazand) și Zand ș Wahman Yasn, care adună tradiții mai vechi (cf. Cumont, 1931; Benveniste, 1932; Widengren, 1983; Boyce 1984a), precum și cele din Bahman Yașt-ul pierdut (cf. Gignoux, 1986a, 1986b, 1985-1988), Împreună cu anxietățile și speranțele epocii În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Romulus", În figura cărora, datorită unor particularități esențiale - cum ar fi protecția oferită de păstori Împotriva hoților, capacitatea de a facilita graviditatea și nașterea pentru femei (ritul lupercaliilor), protecția și cetățenia oferite celor exilați etc. (cf. Campanile, 1988) - trebuie recunoscută versiunea romană a străvechii perechi divine aparținând celei de-a treia funcții (trebuie ținut cont și de faptul că, și În acest caz, perechea este asimetrică: Romulus apare mereu ca fiindu-i superior lui Remus). Funcțiile regale și militare ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și al lui Friggxe "Frigg", este una dintre figurile exclusiv pozitive: este frumos, bun, inocent, luminos; În el se Îngemănează și elemente de slăbiciune și ingenuitate, care Îl fac și mai plăcut. Povestea morții sale ne-a parvenit În două versiuni (cf. Dumézil, 1983, pp. 159 sqq.), una de origine scandinavă, iar cealaltă de origine daneză; totuși acestea sunt, În linii mari, identice. Baldrxe "Baldr" are vise care Îi prevestesc apropierea morții. Le povestește Aesiri-lor despre temerile sale, iar aceștia țin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și nu a fost cale de scăpare pentru egipteni care au murit înecați pentru că au fugit spre marea ce de fapt le venea împotrivă (o parte din 14,27-28). La răsărit, israeliții au descoperit cadavrele pe malul mării (14,30). Versiunea aceasta este verosimilă având în vedere existența unui eveniment asemănător cu privire la bătălia de la pârâul Chișon (Jud 4). Acolo cananeenii au pierdut bătălia pentru că li s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă din jurul pârâului. Astfel, Debora și Barac l-au înfrânt
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ultima oară dificultățile inerente citirii Bibliei și a textelor antice întâlnite de cel care dorește să construiască o cronologie exactă a evenimentelor. În afară de aceasta, vom înțelege mai bine strategia adoptată de Biblie când îl confruntă pe cititorul său cu diferite versiuni ale aceluiași „eveniment”. Există mai multe documente asiriene și biblice despre această campanie. Biblia vorbește în două locuri: în 2Rg 18,13-20,19 și într-un text, în cea mai mare parte identic, Is 36-39. 2Cr 32,1-21 dă un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
văzut că cetatea Lachiș căzuse și că asirienii atacau direct. Așadar, s-a predat și a acceptat să plătească un tribut enorm. Senaherib s-a arătat imediat mulțumit pentru că a obținut ceea ce dorea fără eforturi ulterioare. d. Contradicțiile dintre diferitele versiuni ale evenimentelor (1) Deși textul biblic vorbește de o campanie a lui Senaherib în anul al paisprezecelea al domniei lui Ezechia, povestirea pare să povestească despre două campanii, cel puțin pentru un cititor modern obișnuit cu cronicile ordonate ale istoriografiei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
18,14-16, de ce atunci Senaherib trimite mesageri imediat după la regele lui Iuda pentru a-i cere să se predea (2Rg 18,17)? Cum să conciliem 2Rg 18,13-16 cu 2Rg 18.17-19,37? La prima vedere pare foarte dificil. Versiunea lui Isaia 36-37 este mult mai clară asupra acestui punct. Trebuie să presupunem că Ezechia s-a răzvrătit după ce a plătit tributul? Este o soluție la această problemă, dar nu unica posibilă. (2) Intervenția lui Tirhaca din 2Rg 19,8-9
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acel moment (cf. 2Rg 20,13). Probabil, mai mult decât perspectiva unei victorii militare, acest lucru l-a atras pe Senaherib în Iudeea. e. Interpretarea evenimentelor după profetul Isaia Dacă textele 2Rg 18,17-19,37 și Is 37-37 dau o versiune mai degrabă pozitivă a evenimentelor și subliniază faptul că până la urmă Senaherib nu a reușit să cucerească Ierusalimul, oracolele lui Isaia arată că profetul a reacționat într-un mod foarte diferit. Pentru el, campania asiriană a fost o adevărată catastrofă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
urmă Senaherib nu a reușit să cucerească Ierusalimul, oracolele lui Isaia arată că profetul a reacționat într-un mod foarte diferit. Pentru el, campania asiriană a fost o adevărată catastrofă, dar poporul nu a înțeles lecția. Și aici Biblia juxtapune versiuni și păreri diferite fără să caute să le armonizeze. Pentru a accentua acest efect, amintim că versiunea mai pozitivă a faptelor se găsește tot în Cartea lui Isaia, în capitolele 36-37. Există așadar două păreri diferite ale profetului în cadrul aceleiași
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]