240,506 matches
-
februarie 1808, ce a constat dintr-o colecție aflată anterior în Biblioteca Palatului lui Tipu Sultan. Biblioteca a primit colecția de manuscrise și desene a colonelului - inspector general Mackenzie în decembrie 1822. Muzeul societății a fost fondat în 1814, sub conducerea lui Nathaniel Wallich. Creșterea rapidă a colecțiilor este evidențiată de primul său catalog, publicat în 1849. Prin 1849 Societatea avea propriul său muzeu alcătuit din inscripții în piatră și metal, icoane, monede vechi, manuscrise sanscrite etc. Odată cu înființarea Muzeului Indian
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
o societate pe acțiuni, atunci când succesorii lui E. J. Brill, A. P. M. van Oordt și Frans de Stoppelaar, ambii oameni de afaceri cu un fundal și un interes academic, au murit. Au urmat o serie de directori până în 1934, când conducerea companiei a fost preluată de Theunis Folkers. Directoratul lui a marcat o perioadă de creștere fără precedent în istoria companiei, datorată, în mare măsură, colaborării sale cu forțele de ocupație germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Brill a
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
aceasta a crescut la 579.000 de guldeni. După război, comitetul olandez de denazificare a descoperit prezența „banilor inamici” în conturile companiei Brill. Folkers a fost arestat în septembrie 1946 și lipsit de dreptul de a mai ocupa o funcție de conducere. Compania, cu toate acestea, a scăpat relativ intactă de pe urma războiului; după unele negocieri amenzile plătite s-au ridicat la 57.000 de guldeni. Istoria companiei Brill în anii de după război a fost din nou marcată de suișuri și coborâșuri, deși
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
fizică (cu profesorul Asher Schick), dar ca urmare a muncii la excavatiile arheologice de la Ierusalim, a ales să facă studii de master în arheologie, orientându-se spre studiul Epocii de Fier și al culturii asiriene. Lucrarea sa de masterat sub conducerea profesorului Igael Yadin s-a ocupat de arhitectura regală asiriană în Asiria, Siria și Palestina antică.Ulterior a scris mai multe articole despre diverse aspecte legate de cultura asiriană în săpăturile de la Ayelet Hashahar, Tell Abu Salima, Beit Tzur, Tel
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
aspecte legate de cultura asiriană în săpăturile de la Ayelet Hashahar, Tell Abu Salima, Beit Tzur, Tel Jemme, Ramat Rahel, Meghido, Hatzor și Buseira. Participarea sa la săpăturile din Cartierul evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului efectuate între anii 1969-1978 sub conducerea lui Nahman Avigad au dus în acea vreme la o cotitură a interesului său științific de la Epoca de Fier la cea Romană timpurie. În anul 1990 el si-a terminat teza de doctorat „Mikvaot (Băi rituale evreiești) în Țara Israelului
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
a fost considerată un studiu de referință într-un subiect care nu fusese niciodată până atunci studiat din perspectivă arheologică. În anul 1978 Reich a început să lucreze la Departamentul de antichități și muzee ca director al arhivei științifice. Sub conducerea sa a început procesul de digitalizare a informatiilor despre situril arheologice și a listei excavațiilor din Israel, cu ajutorul ordinatorului central al Ministerului Educației și al Culturii. În anul 1986 a ocupat pentru scurtă vreme funcția de arheolog al Districtului de
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
crimei din Valea Mută. Se lovește curând de lipsa de cooperare dintre instituțiile implicate în rezolvarea cazului, în condițiile în care una dintre victime era un informator al DIICOT infiltrat în clanul Jartea. DIICOT, odată cu venirea lui Robert Dima la conducere, își urmează agenda proprie utilizând metode violent-intruzive, în timp ce Elena încearcă să pătrundă în lumea ermetică a comunității rrome de lângă Brașov, folosindu-se de o abordare lipsită de prejudecăți și discriminare. În același timp, Filip trece printr-o criză pe planuri
Valea Mută () [Corola-website/Science/337076_a_338405]
-
omagii adresate lui Leo Strauss ("Împăratul Iulian și arta lui de a scrie"). De altfel, pentru Leo Strauss, întâlnit în anii 1920 la Berlin (Strauss lucrează la "Die Akademie für die Wissenschaft des Judentums "(Academia de Studii Iudaice), sau sub conducerea lui Julius Guttmann), Kojève, pune să se traducă și să se editeze în franceză, prin intermediul lui Raymond Queneau, comentariul lui Strauss despre Hieron de Xenofon. Acest comentariu este urmat de un răspuns al lui Kojève, intitulat "Tyrannie et Sagesse" ("Tiranie
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
degrabă unui public tânăr. HAU s-a remarcat încă de la început printr-o orientare pronunțat politică și avangardistă. Lilienthal a spus că "teatrul s-a schimbat în mod sistematic într-un festival de film documentar". Tema centrală a perioadei de conducere a lui Lilienthal a fost migrația și a devenit clar faptul că HAU a "transformat conceptul de globalizare, adesea criticat din punct de vedere politic, în ceva cultural pozitiv". Programul său neconvențional a adus telespectatorii tineri la teatru. Aproximativ o
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
altă treime de la trupele de teatru independent și ultima treime a fost alocată teatrului de balet. HAU este, de asemenea, începând din 2012, locul de desfășurare al festivalului "Tanz im August" din Berlin. În 2014, la doi ani după preluarea conducerii de către Annemie Vanackere, criticul Daniel Schrader de la Ballhaus Ost a comentat în revista "Theater heute" că noua conducere era "încă orientată către spațiul internațional" și avea "un pic mai puțin loc pentru tinerii artiști noi din Berlin". Regizori și actori
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
de asemenea, începând din 2012, locul de desfășurare al festivalului "Tanz im August" din Berlin. În 2014, la doi ani după preluarea conducerii de către Annemie Vanackere, criticul Daniel Schrader de la Ballhaus Ost a comentat în revista "Theater heute" că noua conducere era "încă orientată către spațiul internațional" și avea "un pic mai puțin loc pentru tinerii artiști noi din Berlin". Regizori și actori care, începând din 2004, lucrează în mod regulat cu Hebbel am Ufer: Sebastian Baumgarten, Jérôme Bel, Neco Çelik
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
Fontenay-aux-Roses, de lângă Paris, condusă de Nicolae Iorga, unde studiază relațiile româno-franceze. Publică la Paris în 1928 studiul "Edgar Quinet et les Roumains", care constituie debutul său editorial. După revenirea în România este angajat la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, apoi administrator (1940-1945). În anul 1931 obține un doctorat magna cum laude, cu teza "Edgar Quinet și românii", continuându-și în paralel cercetările cu privire la
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
un simplu bun negociabil în caz de o pace separată cu Rusia, ei acum stabiliseră instituirea unei dependențe germane, în speranța că crearea unei armate poloneze ar putea înlocui pierderile Puterilor Centrale. În octombrie 1916, la deliberările comune de la Pszczyna, conducerile germană și austriacă au convenit să accelereze proclamația prin care se promitea crearea unui stat polonez în viitor. Între timp, generalul von Beseler a reușit să câștige sprijin în rândul polonezilor pro-austrieci și al adepților lui Józef Piłsudski. Partidul (cu
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
de cavalerie și o companie de mitraliere. Diviziile de vânători erau formate din 2 brigăzi, cu un toatl de 2-3 regimente a două batalioane fiecare. Cavaleria era formată din două divizii cu 4 brigăzi, câte o divizie pentru fiecare armată. Conducerea supremă a forțelor române era asigurată nominal de către generalul Constantin Prezan numit generalisim de regele Ferdinand la 19 noiembrie 1917. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
de către generalul Constantin Prezan numit generalisim de regele Ferdinand la 19 noiembrie 1917. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe linia conducerii militare. Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Structura ministerul nu
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
organizat pe două Direcții Generale și mai multe servicii. În anul 1918 au ocupat funcția de ministru de război generalii Constantin Iancovescu, Constantin Hârjeu și Eremia Grigorescu. Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război, funcționând în anul 1918 la Iași. Marele Cartier General a fost demobilizat la 1 aprilie 1918 - ca urmare a aplicării prevederilor Păcii de la București, fiind remobilizat la 26 octombrie/9 noiembrie
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
numit șef al Marelui Cartier General, înlocuindu-l pe generalul Dumitru Iliescu. Primele obiective și realizări ale noului șef al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 1 a fost organizată pe două corpuri de armată (III
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
în 1989" (Ed. Academiei, 2004, Premiul Uniunii Scriitorilor) și "Dicționarul romanului tradus în România" (Ed. Academiei, 2005, Premiul Filialei din Cluj al Uniunii Scriitorilor) și a colaborat la elaborarea celor șapte volume ale "Dicționarului general al literaturii române" (2004-2008) de sub conducerea acad. "Eugen Simion", precum și a altor opt dicționare: "Scriitori români" (1978), "Dicționarul scriitorilor români", vol I-V (1994-2002), "100 cei mai mari scriitori români" (2002), "Dicționarul personajelor din teatrul lui I.L.Caragiale" (2003), "Dicționarul personajelor din teatrul lui Lucian Blaga
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
T. S. Eliot, George Bernard Shaw și Bertolt Brecht. Siegfried Unseld s-a alăturat firmei în 1952, a devenit coproprietar în 1957 și editor la moartea lui Suhrkamp în 1959. El a condus până la propria sa moarte în 2002. Sub conducerea lui Unseld, editura s-a concentrat pe trei domenii majore: literatura germană din secolul al XX-lea, literatura în limbi străine și științele umaniste. Cărțile editate de Suhrkamp au fost apreciate pentru aspectul lor inovativ, datorat în mare parte activității
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
a concentrat pe trei domenii majore: literatura germană din secolul al XX-lea, literatura în limbi străine și științele umaniste. Cărțile editate de Suhrkamp au fost apreciate pentru aspectul lor inovativ, datorat în mare parte activității lui Willy Fleckhaus. În timpul conducerii lui Unseld, Suhrkamp i-a publicat pe unii dintre cei mai importanți autori moderni de limba germană în plus față de cei deja menționați. După moartea lui Unseld, firma a fost zdruncinată de un conflict interior. Astăzi, ea este condusă de
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
Alexandru Spătaru, autor al unor importante volume de teoria informației. În 1972 face o specializare în Anglia la Atlas Computer Laboratory. După înființarea Institutului Central pentru Informatică devine cercetător știintific principal, șef al Laboratorului de Modele Matematice pentru Sisteme de Conducere (1973-1981). În paralel este și profesor asociat la Academia de Studii Economice din București, reușind să atragă cercetători în domeniul teoriilor fuzzy ("al mulțimilor vagi"), aflat atunci la începuturi. Primul său volum publicat în 1970 reprezintă și prima carte dedicată
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
ardeleni a ajuns în gara Chișinău în dimineața zilei de 6 ianuarie, în condițiile în care sosirea sa - pregătită din timp, fusese deconspirată "„Filialei Forntului”" - organizația militară bolșevică de pe plan local, care între timp declanșase un puci pentru a prelua conducerea guberniei. Poziționate din timp, trupele bolșevice au forțat prin folosirea armamentului individual din dotare și a artileriei, depunerea armelor de către detașamentul de voluntari. Dislocate cu 1 până la 2 zile înainte dincolo de Prut, trupele române de sprijin formate din 5 batalioane
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
din capitală. În Madrid, selecția candidaților rămași pe lista după conducătorul socialist (Primul Ministru Zapatero, al doilea vice-prim-ministru și Ministru Al Economiei și Finanțelor, Solbes, precum și coordonatorul alegerilor electorale, Jesus Caldera) era neclară, de când federația socialistă regională și-a schimbat conducerea. În afară de aceasta, UGT, o veche uniune federal-socialistă, a sugerat prezentarea listei comune. Decizia finală a liderului PSOE, de a include un adjunct al UGT, Manuel de la Rocha, a încheiat discuția. Partidul Poplar (PP) a fost condus de Mariano Rajoy, fostul
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
pe lista de la Madrid pentru Congres, ceea ce a dus la creșterea rivalității între el și colegii săi din PP din Madrid condus de Esperanza Aguirre (președinte al Comunității Madrid și conducător al partidului în această Comunitate Autonomă). Refuzul ulterior al conducerii Partidul Popular, a fost considerat de presă că o victorie pentru Aguirre, prevenindu-l să profite de succesiunea lui Rajoy în eventualitatea unei înfrângeri electorale. Mai multe partide politice de stânga și mass-media s-au referit la această că la
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
aproape de câștig (terminând cu un punct mai puțin) și a reușit să priveze PP majorității sale, principalul partid de opoziție a marcat acum 49. 34% cu 10 puncte înaintea PSOE și recuperând majoritatea locurilor în regiune. UPyD, noul partid, sub conducerea lui Roșa Díez, a obținut locul rămas, intrând în Parlament pentru prima data. Multe partide muncitorești tradiționaliste, fie au devenit mai puternice, fie au trecut la PP, ca Móstoles sau au pierdut sprijinul PSOE, ca Parla, cănd recordul sau anterior
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]