241,935 matches
-
galeriei și componente ale lui au fost furate. Alunecările de teren datorate exploatărilor de cărbune de suprafață din zonă au distrus o parte din terasamentele executate și o parte din stația Seciurile. În toamna anului 1987 au început lucrările de construcție a unei căi ferate de 57 km care să lege Botoșaniul de orașul Hârlău din județul Iași și, mai departe, prin intermediul liniei CFR 607 existente, de municipiul Iași. Această cale ferată ar fi redus distanța feroviară dintre Iași și Botoșani
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
era ambițios: linia trebuia terminată în trei ani. Lucrările au fost oprite însă după 1990, iar guvernele Petre Roman și Theodor Stolojan au prevăzut în buget pentru investiție sume care acopereau doar cheltuielile de conservare, fără să permită și continuarea construcției. Lucrările au fost redemarate abia după 1996, în urma schimbărilor politice. În această perioadă s-a montat podul de la Maxut peste DN28B și a fost reluată străpungerea Tunelului Hârlău . Forarea tunelului a fost executată de firma „Tunele Brașov” cu ajutorul unei freze
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
fost reluată străpungerea Tunelului Hârlău . Forarea tunelului a fost executată de firma „Tunele Brașov” cu ajutorul unei freze semi-mecanizate cu o putere de împingere de aproximativ 4000 de tone. Tunelul a fost străpuns pe data de 12 noiembrie 1998. Lucrările de construcție a căii ferate au fost din nou stopate în 1998, după ce, între 1996 și 1998, fuseseră cheltuite peste 20 de milioane de dolari. În 2007 a existat o nouă tentativă de a relua proiectul căii ferate Hârlău-Botoșani. Constantin Axinia, director
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
a întocmit mai multe dosare penale pentru furt de șine și traverse de cale ferată, inclusiv viceprimarului din acea perioadă al comunei Frumușica. În plus, o eventuală reluare a lucrărilor la calea ferată Hârlău-Botoșani ar fi îngreunată și de necesitatea construcției unui al doilea tunel feroviar, în lungime de aproximativ 300 m, în zona comunei Deleni. În 1987 au început lucrările de construcție a unei căi ferate de 53,4 km care să lege localitatea Dângeni din județul Botoșani de orașele
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
Frumușica. În plus, o eventuală reluare a lucrărilor la calea ferată Hârlău-Botoșani ar fi îngreunată și de necesitatea construcției unui al doilea tunel feroviar, în lungime de aproximativ 300 m, în zona comunei Deleni. În 1987 au început lucrările de construcție a unei căi ferate de 53,4 km care să lege localitatea Dângeni din județul Botoșani de orașele Săveni și Darabani. Această lucrare ar fi fost o continuare a liniei CFR 608 existente și ar fi permis astfel o conexiune
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
mult, la capătul de vest al viaductului se găsește un întins câmp de sonde aparținând Zonei de Producție nr. 1 Crișana-Banat a OMV Petrom. Conform unei declarații din 2009 a lui Radu Gașpar, directorul proiectului „Autostrada Transilvania” din cadrul CNADNR, pentru construcția șoselei în zona Suplacu ar fi trebuit relocate circa 30 de sonde, cu un cost total cuprins între 15 și 50 de milioane de euro. Oficialul din CNADNR mai afirma că „proiectarea s-a făcut în mod defectuos și a
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
de sonde, cu un cost total cuprins între 15 și 50 de milioane de euro. Oficialul din CNADNR mai afirma că „proiectarea s-a făcut în mod defectuos și a fost aleasă soluția cea mai scumpă”, iar „soluția tehnică privind construcția viaductului a fost respinsă în anul 2004 de Serviciul Control Tehnic al Companiei Naționale de Autostrăzi, însă a fost aprobată de același serviciu din Ministerul Transporturilor”. În final, Gașpar a concluzionat că „oricare altă soluție care nu se referea la construcția
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
construcția viaductului a fost respinsă în anul 2004 de Serviciul Control Tehnic al Companiei Naționale de Autostrăzi, însă a fost aprobată de același serviciu din Ministerul Transporturilor”. În final, Gașpar a concluzionat că „oricare altă soluție care nu se referea la construcția viaductului era mai ieftină”. În iulie 2009, Radu Gașpar a fost înlăturat de la conducerea proiectului. Necesitatea construirii unui viaduct rutier în valoare de 120 milioane de euro prin mijlocul unui lac de acumulare și continuarea traseului autostrăzii printr-un câmp
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
sonde a fost contestată de o parte a presei, însă, în iulie 2009, Cătălin Popescu, director de proiect în cadrul firmei de proiectare IPTANA București, răspundea că în prima fază au fost propuse cinci soluții de proiectare. Trei dintre acestea includeau construcția unui viaduct, una înconjura lacul de acumulare, iar alta ar fi trecut pe lângă parcul de extracție al Petrom, prin pădure. Dintre soluții, proiectanții au considerat că „cea mai viabilă a fost aceea de a traversa lacul de acumulare prin construirea
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
după Cutremurul din 1977, la ordinele lui Ceaușescu a început demolarea a circa 7 km din zona centrală a capitalei, cuprinzând circa 10.000 de imobile și incluzând numeroase clădiri de patrimoniu. Acestea urmau să fie înlocuite cu piețe și construcții care se doreau monumentale, inspirate din țările asiatice vizitate anterior, și care să facă din București „un oraș grandios, demn de epoca respectivă și de viziunea lui Nicolae Ceaușescu”. Cele mai mari edificii care urmau a fi realizate erau Casa
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
Muzeul urma să fie o clădire enormă cu 7 etaje, compusă în realitate din două corpuri cu aceleași dimensiuni dispuse în oglindă. Intrarea principală în muzeu urma să se facă prin Strada Știrbei Vodă. Până în 1989, structura de rezistență a construcției era gata, dar compartimentarea interioară, lucrările de instalații și amenajare interioară nu începuseră încă. Pe 23 august 1989, Nicolae Ceaușescu a privit din balconul principal al edificiului parada de Ziua Națională, când au defilat prin fața lui armata, pionierii și sportivi
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
terenul aferent, din administrarea Ministerului Culturii în administrarea Radioteleviziunii române, în scopul asigurării unui nou sediu pentru Radiodifuziunea Română (Casa Radio)». Din acest moment, clădirea a rămas cunoscută în spațiul public sub numele de „Casa Radio”. Lucrările de finalizare a construcției nu au fost reluate nici în anii următori, nefiind asigurată finanțarea. În decembrie 2006, autoritățile române au semnat un contract de parteneriat public-privat cu compania Plaza Centers, parte a grupului israelian Elbit, căreia i-au concesionat Casa Radio pe o
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
și presupunea demolarea a circa 70% din Casa Radio pentru ridicarea unui complex de 467.000 m, care să includă un centru comercial de 90.000 m închiriabili, birouri, un hotel și un centru de conferințe. Constructorul israelian a demarat construcția și a estimat că a cheltuit circa 85 de milioane de euro pe demolări, proiectare și lucrări la fundație până în 2010, an în care lucrările au fost oprite din cauza crizei financiare internaționale. Dacă raportul financiar săptămânal al companiei Plaza Center
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
mai multor țări socialiste. Combinatul ar fi urmat să producă "pelete", un fel de bulgări alcătuiți din concentrații de minerale. În decembrie 1983, în cadrul unei ședințe a CAER, au fost semnate Convenția Multilaterală și contractul nr. 63-08/00020/109 privind construcția combinatului. La acea dată, participanții la realizarea obiectivului erau URSS, R.P. Bulgaria, R.D. Germană și R.S. Cehoslovacă. Combinatul urma să fie ridicat la Dolînska, lângă Krivoi Rog, și să fie numit „Combinatul de Îmbogățire a Minereurilor Acide de la Krivoi Rog
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
investiția totală era estimată la 3,5 miliarde de dolari, iar participația țărilor socialiste, bazată pe asumarea procentului de pelete pe care erau dispuse să-l preia, era următoarea: Cei patru mari antreprenori desemnați de România să se ocupe de construcție, Arcif, Arcom, Uzinexportimport și Ipromet, au construit în R.S.S. Ucraineană nu doar un combinat, ci un adevărat oraș. Deși din numele combinatului se poate deduce că acesta este situat în Krivoi Rog, în realitate amplasamentul său este lângă fostul sat
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
s-a retras din investiție în urma unificării Germaniei, iar cotele de participare au devenit următoarele: Dar situația economică a celor patru țări, precum și noile realități politice, nu au mai permis continuarea lucrărilor. În 1997, Ucraina a decis stoparea completă a construcției. Până în acel moment, se estimează că România se achitase deja de 80% din obligațiile asumate și investise, conform Ministerul Economiei și Finanțelor, circa 644,6 milioane Rbl Tr. Presa din România considera însă că suma cheltuită de statul român se
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
mixte cu guvernul ucrainean și s-a arătat dispus să investească o sumă de 400 milioane de dolari. Ambele oferte au fost respinse de guvernul ucrainean. În 2010, guvernul român și-a anunțat disponibilitatea de a vinde participația sa la construcția combinatului, însă fără rezultat. În ianuarie 2011, guvernul ucrainean a anunțat că pregătește din nou privatizarea KGOKOR. La scurtă vreme, concernul rus Metalloinvest și-a reiterat interesul față de punerea în funcțiune și operarea combinatului. Nici de această dată privatizarea nu
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
faună specifică zonelor umede. Ostrovul are o lungime de aproximativ șase kilometri. Înainte de anul 1970 era mult mai mare, însă a fost inundată odată cu scufundarea insulei Ada Kaleh (care se găsea la aproximativ 70 de kilometri distanță în aval), pentru construcția din 1970 a hidrocentralei Porțile de Fier I. Ca încadrare teritorial-administrativă aparține orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin (în Clisura Dunării), în partea sudică a satului Moldova Veche, aproape de drumul național DN57, care leagă localitatea Coronini de Măcești. Insula și luciul
Ostrovul Moldova Veche () [Corola-website/Science/336991_a_338320]
-
este de 7,50 m. Cele opt hidroagregate de la SHEN Porțile de Fier II sunt orizontale, capsulate cu turbine Kaplan, cu ax orizontal în traseu tubular, având diametrul rotorului turbinei de 7.500 mm, cuplate direct cu hidrogeneratoarele sincrone aferente. Construcția fiecărui hidroagregat este pe patru lagăre, trei radiale si unul axial. Având în vedere dimensiunile și puterea unitară, aceste hidroagregate au constituit o premieră națională și europeană, exceptând Federația Rusă, în ceea ce privește dimensiunile și puterea instalată pe un grup. Centrala hidroelectrică
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
Enescu afirmă că la “Teatrul Național, autor era nominalizat Horia Maicu, atunci arhitect-șef al orașului, desi toată lumea știa că autori au fost cei din grupul lui Romeo Belea. Despre estetică exterioară a clădirii noului teatru s-a comentat îndelung. Construcția poate fi considerată a fi concepută într-o manieră modernă, ca o replică foarte apropiată a bisericii lui Le Corbusier - Notre Dame du Haut, Ronchamps. Unii comentatori au recunoscut în elementele de vocabular ale construcției fie stilul mănăstirilor pictate din
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
teatru s-a comentat îndelung. Construcția poate fi considerată a fi concepută într-o manieră modernă, ca o replică foarte apropiată a bisericii lui Le Corbusier - Notre Dame du Haut, Ronchamps. Unii comentatori au recunoscut în elementele de vocabular ale construcției fie stilul mănăstirilor pictate din nordul Moldovei, fie pălăria lui I. L. Caragiale, după dorința comentatorului și contextul lecturii acestui edificiu. Formă clădirii a fost controversată de Nicolae Ceaușescu care insistă că aceasta să fie schimbată. În 2014 Romeo Belea finalizează
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
Germania și Siria, hoteluri în S.U.A., Germania, Austria, domeniul urbanismului și sistematizării teritoriale în Belgia. În prezent, distinsul arhitect, alături de alți „pioni” importanți este antrenat în realizarea amplelor lucrări de consolidare și modernizare a Teatrului Național București (amănunte în Revistă Construcțiilor nr. 91 - 100). Cele de mai jos reprezintă câteva repere privind laborioasa sa activitate profesional-socială: Prof univ. arh. Romeo Ștefan Belea a fost participant activ la numeroase concursuri naționale de arhitectură unde a obținut premii sau mențiuni, dintre care amintim
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
care amintim: De asemenea, prof univ. arh. Romeo Ștefan Belea s-a aflat printre cei prezenți la concursuri internaționale de arhitectură: Prof. univ. arh. Romeo Ștefan Belea a desfășurat și o activitate publicistica remarcabilă, concretizata în volumul „Desenul în Arhitectură, Construcții și Urbanism” - Editură Tehnică, 1962, în articole și intervenții în ziare și reviste românești și străine, interviuri și convorbiri la Radio și Televiziune, conferințe, etc. De-a lungul timpului, pentru întreaga sa muncă în domeniile de arhitectură, proiectare și construcții
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
Construcții și Urbanism” - Editură Tehnică, 1962, în articole și intervenții în ziare și reviste românești și străine, interviuri și convorbiri la Radio și Televiziune, conferințe, etc. De-a lungul timpului, pentru întreaga sa muncă în domeniile de arhitectură, proiectare și construcții a fost distins cu Ordinul Muncii clasa a III-a - 1960, Ordinul Muncii clasa a II-a - 1970, Ordinul „Serviciul Credincios” - Cavaler - 2002, Distincția Culturală a Academiei Române - 2001, Diplomă „Meritul Academic” al Academiei Române - 2005. În 2012, la Bienala Națională de
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
Președintelui UNITER, Ion Caramitru, este acordat domnului Romeo Belea, ajuns la venerabila vârstă de 83 de ani, arhitectul Teatrului Național „I.L.Caragiale”, ca recunoaștere a meritelor acestui renumit și neobosit artist al formelor. Articol de Ciprian Enache "Personalități româești în construcții - Romeo Ștefan Belea", Revista Construcțiilor - Nr. 105, Iulie 2014 Hotel Intercontinental în Bucharest: competitive advantage for the socialist tourist industry în România, posted October 11, 2014 by Elenă Dragomir Interviu cu Romeo Belea despre Teatrul Național Campusul Grozăvești Regie + Povestea
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]