25,771 matches
-
ne așteptau deja cînd am ajuns. Puțin mai tîrziu a intrat domnul Gates - e Încă În viață, dar a cam Îmbătrînit, l-am văzut acum cîteva zile pe stradă. Soția lui era o femeie nespus de frumoasă, care a murit arsă Într-un accident de automobil. El a văzut scena cu ochii lui - oare poate fi ceva mai Îngrozitor? Ei bine, după felul cum pășea, se vedea că domnul Gates este deosebit de agitat: era și el un tip Înalt și gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi pare atît de neobișnuită Încît se teme că nimeni nu va da crezare povestirii sale, căci, Înșirînd zeci de jurăminte și dovezi ale autenticității spuselor sale, el continuă prin a arăta că i se poate da foc plantei care arde și „scoate un fum cu un miros Îngrozitor“ și, lucru cu adevărat de minune, că băștinașii au un fel special de a o aprinde și de a trage fumul prin niște tuburi lungi, iar apoi „fumul iese iarăși prin nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu cumva ai auzit de vreun tip care are o pricină chioară și caută un catîr sănătos? Jim știe că s-a „asigurat“ de asemenea glume, dar ia și el parte la veselia tuturor cu voioșie, deși chipul Îmbujorat Îi arde mai tare și așteaptă ca discuția să se reia cu mai multă Îndîrjire și hotărîre. — Bine, bine, să zicem că-i așa, rostește el, atunci cînd se poate face auzit din nou. Ce mai la deal - la vale, nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot ce poate visa cel nesătul și toate stau Încă neatinse“ - zice. „Dacă vii acum, În cincisprezece ani ajungi bogat“ - zice, și-l tot Îndemna să vină. „Vinde totul imediat“ - zice - „vinde tot ce ai și vino imediat.“ „Ei, va să zică arde de nerăbdare să te duci acolo, nu?“ - zic. „Da“ - zice taică-tu - „acolo-i o altă țară și-am să mă duc, pe cinstea mea!“ Și-apoi, parcă cuprins de neliniște: „Ce vrei să spui?“. Nu i-am zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-ți mai aparține. Dacă alde Boc au confiscat data de 1 aprilie, nici BOR (Biserica Ortodoxă română) nu se lasă mai prejos. De când se scoală în fiecare dimineață, ca să se pieptene cu cărare la mijloc, în timp ce țara aceasta nenorocită arde, au găsit și ei ceva ce să confiște: iepurașul de Paști, (noii dobitoci lingviști zic în loc de Paști, Paște, de unde dracu o fi scos asta, doar academicieni de alde Băsescu & Comp știu). Acum, Dumnezeu să mă ierte dacă greșesc eu cumva
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mici excepții cu cei din UDMR. Și aici, gândurile chelului încă în pijamalele de dimineață, se îndreptară galeș spre dragii membri fideli ai partidului său cel mai iubit, care să fim sinceri până la capăt, numai de cultură eco nu le arde lor. Modelul politic și social de succes, galopant asimilat de acești membri bine ghiftuiți ai partidului de guvernământ, cuprinde mari palate de beton, mașini multe și cât mai puternice, eventual elicoptere, partide de vânătoare, dezmăț cu târfe și caviar, vizoane
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
atunci se spune că 95% din electorat, era compus din țărăniști, oameni care arau pământul, îl semănau, culegeau recolta și apoi, fiind români în devenire, așteptau răbdători, ca să vină ori domnul să le-o ia, ori turcul să le-o ardă. Pe vremurile noastre, procentul este cam tot de 95% electorat fără maturitate politică, dar de data aceasta sunt numiți amețiți sau prostiți, ceea ce este, sincer vorbind, cam tot pe acolo. Pe atunci, ehei, nu existau nici liberalii de dreapta și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tai entuziasmul, (care acum a ajuns sinonim cu tăiatul macaroanei) și să nu vă stresez de tot, în sfânta zi de azi, vă voi demonstra că unii, totuși se gândesc la popor, folosindu-se vechiul dar sănătosul principiu românesc: „Țara arde și baba se piaptănă". De exemplu, doamna Udrea, care dă sfaturi tinerilor pedeliști, cum să răzbească în politică. Ea a declarat fremătând, serafică și genuină: „Când am intrat eu în politică, era o vină să fii blondă". Sărmana doamnă Udrea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, avea în loc de blană un soi de mochetă pătată și arsă cu țigara. Îmi vizitez rudele seara - dacă nu mă duc, zic că sunt nepotul ăla cu nasul pe sus, de la București. Dacă mă duc, zic că am venit după căpătuială. De fiecare dată când trec pe la ele plec gârbovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spălase pe cap și nu putea ieși când lui tanti Clemanza îi veneau poftele, fosta învățătoare ieșea pe holul vilei și striga: - Madam Istrate! Rogu-te, trimite-o pe aia mică să-mi aducă niște lichior de caise, că mă arde de la pastilele astea. Umenea ijóghi vjelútke, spasiba! - Babetă nemuritoare! Auzi cum se rățoiește, zici că noi am fi caprele pe care le învăța rusește la Chichirești! Dar dacă voia ca măcar „aia mică” să pupe ceva din apartamentul de la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă privesc în oglindă și constat că pielea de sub mandibulă s-a lăsat simțitor. Asta cum se cheamă: gușă? Adică am devenit o gușată? oare dacă oasele sunt pierdute undeva în hăul cărnii, sufletul mai simte când te tai, te arzi, te înțepi? Marginile îmi sunt atât de îndepărtate, încât nu văd cum aș mai putea simți semnale din partea lor... n-aș spune că distanțarea asta a epidermei de schelet mă deranjează în mod deosebit. De fapt o piele mai întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iar ea se arătă gata de război. Dunga subțire de păr din mijlocul frunții i se zbârlise amenințător, buzele înroșite, tumefiate păreau că murmură un cântec de bătălie. Sabina se aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi el acum? De felul lui Ionică era din Vințu de Sus. Moștenise averea bunicilor și venise valvârtej în capitală. Nu pentru că se aștepta să găsească oarece câini cu covrigi în coadă; simțea însă că lumea îl aștepta, iar el ardea de nerăbdare să se dăruiască. Înainte de a se stinge, bunicul lui Ionică ținuse să-i repete nepotului, cam contemplativ de felul lui, povestea strămoșului care pusese bazele familiei. Numele său era Păvăluț și venise tocmai din Vințu de Jos. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În sfârșit, din personalul puțind a târfă nespălată s-a ivit făptura rotofeie a mătușă-mii. Trage după ea un cărucior de butelii cu doi saci în el. Cum dracu’ l-o fi băgat în compartiment? Imediat ce mă vede, îmi arde una peste ceafă: iar umbli în pantaloni scurți? Ditai goblizanu! Aflu că în saci are pâine, cartofi și fasole. Când pleacă la Roman ia pâine, cartofi și fasole, când vine în capitală aduce pâine, cartofi și fasole. Sunt cam 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ne îndreptăm spre Casa de Cultură, clădire pe care primăria i-a cedat-o lui Stoica. La un kilometru de locație ne întâmpină cozi uriașe. Oamenii cu sacoșe și genți burduhănoase stau la rând pe cinci coloane. Soarele începe să ardă. Peste tot sunt bodyguarzi în pantaloni și tricouri negre, țeste rase, gâturi mai groase decât capul. Pe spatele tricourilor negre scrie cu litere grele, aurii: Ornitorincul. E firma de pază care asigură bunul mers al afacerii. Oricine face un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cică nu se spală, el nu concepe așa ceva. Închide ușa bine, se dezbracă în chiloți, îl șamponează, răsucește robinetul de la duș. Motanul miorlăie îngrozit - parcă e o alarmă antiaeriană. Apa îl terorizează. - Aoleu, mai taci! Zbieri de parcă ți s-ar arde circuitele din stomac! L XXIII A doua zi ne plimbăm musafira prin Muzeul Satului. Cel mai mult îi place o casă din lemn cu peretele frontal ciuruit de găuri. Sunt de fapt broaște false pentru cheia din lemn. Țăranul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au frunzele roase și clănțănesc zi și noapte din crengi. La știri se spune din ce în ce mai des că Stoica are probleme, Caritasul a destabilzat economia națională. Colac peste pupăză, un neg dobândit în urma unei bălăceli în lacul Băneasa, pe care-l arsesem în urmă cu un an, izbucnește din nou De data aceasta la cealaltă mână. Încălzesc lama unui briceag la flacăra de aragaz și-o aplic pe fața grămezii de piele de forma unui coral. Bucătăria se umple de miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot felul de poezioare sarcastice, naive, gen: „Văcăroiu, ai golit butoiu’?”. Mulțimea trecea de la pusee de fericire, la o veselie isterică, în funcție de ce i se spunea de la tribuna improvizată lângă cadavrul pe jumătate ars al Bibliotecii Universitare. Faptul că biblioteca arsese, în loc să fie îngropată creștinește de politicienii aflați la putere, îi răpea acesteia orice șansă la Judecata de Apoi a instituțiilor culturale. Din păcate, Biblioteca Universitară din București nu mai avea nicio șansă de a pătrunde în paradisul bibliotecilor, unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau în falangă, izbind cu bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă fixa nimeni, era totul ok. Apoi s-a întâmplat ceva al naibii de ciudat. Oamenii de pe scaunele din jurul meu au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară. Noroc că am avut niște votcă la noi, altfel acolo înțepeneam. Am pierdut și Dallas-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La ora șapte seara am ajuns noi. Ne-am pus în capul mesei și ne-am tras sufletul. Ni l-am tras o jumătate de oră, o oră, o oră jumătate. Nimeni. Maria a plecat să dea telefoane. Nu ne ardea să ne atingem nici măcar de feliile de salam de Sibiu clădite în formă de fântână arteziană. La ora nouă a apărut fetița unor verișori, cu un cadou în brațe. Orchestra a intonat câteva acorduri vesele. Am pus-o la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e nevoie de ei, petrec o vară În tovărășia unui vrej de fasole grasă (știți care, aceea cu păstaie lungă și umflată, galben-verzuie!), ajutându-l pe acesta numai și numai de pe poziția lor de tutori neproducitvi și se lasă apoi arși sub plitele pe care se fierb păstăile sau boabele de fasole. Așadar, dacă ar trebui să vă dau exemple de obiecte a căror frumusețe se datorează modestiei lor, aș alege pentru litera A acești câțiva araci dintr-o grădiniță de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cărțile din colecția „Romanul de dragoste“ pe care tocmai le citea, toate acestea au determinat-o să aleagă un astfel de nume și s-o oblige prin asta pe biata bunică să-l rostească. De ce nu? Soarele Încălzește foarte puternic, arde, e ceva suspect În această intensitate a căldurii lui În acest Început de aprilie. Nu e Însă o căldură plăcută, binecuvântată la Începutul primăverii, ci mai degrabă una filtrată și intensificată de un aer Încărcat de apă, ceva ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care le dai pentru faptul de a-l fi căutat. Îți privește cu oarecare surpriză rucsacul pe care-l porți În spate, Îți deschide poarta și te lasă să intri. Mai degrabă te lasă să intri decât te invită. Soarele arde Într-un fel neobișnuit, e agresivă fierbințeala lui și ceva dogoritor vine și dinspre pământul Încă reavăn al grădinii cu straturi proaspete pe care o traversați amândoi până ajungeți pe prispă. Bătrânul se oprește puțin Înainte de a urca treptele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe toate le știe! Gavrilă intră și el cu figura Încă buimacă de somn, dar suficient de montată pentru ca toți să-i observe și furia. — Ce-i mă Tudore, tu-ți paștele mă-ti, vrei să-mi strici cazanul? Îi arde imediat două palme seci numitului Tudor, care-i totuși mai În vârstă decât el, și pune mâna pe crengi să scoată focul de sub cazan. Ceilalți nu mai râd. Gavrilă varsă apă pe foc și ia o cârpă să desfacă țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]