24,310 matches
-
1906). Devine profesor extraordinar începând din anul 1906, a fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918. Inițiază și conduce ziarul "Glasul Bucovinei" apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina. Participă activ la unirea Bucovinei cu România. În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
Geneva (1922 - 1925). Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele "Glasul Bucovinei" din Cernăuți (1918) și "Cultura" din Cluj (1924). După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
alături de generalul Manolescu și Rică Georgescu fiind împușcat de un soldat care asigura un baraj: La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista "Luceafărul", condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea "Codrea (Glasul inimii)". În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele "Ofilire" (15 decembrie 1908), "Răfuială" (28 ianuarie 1909) și "Nevasta" (16 iunie 1911). A început un nou jurnal de lector ("Spicuiri"), aplecându-se, în mod deosebit, asupra paginilor de critică și
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a deținut-o și la "Convorbiri critice" ("funcții mai mult onorifice"). Debut editorial: la Orăștie, apare volumul de nuvele "Frământări", la "Librăria națională", condusă de Sebastian Bornemisa. În sumar, producții literare tipărite în revistele "Luceafărul" și "Convorbiri critice": "Dintele", "Lacrima" "Glasul inimii", "Culcușul", "Ofilire", "Răfuiala", "Nevasta", "Golanii", "Cântec de dragoste [Cântectul iubirii]", "Proștii", "Filibaș [Ocrotitorul]". Înainte de a scrie și de a-și publica romanele, scriitorul și-a desăvârșit talentul de prozator scriind povestiri și nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
mai târziu. Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, "Ion". Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, Glasul iubirii” și anunța principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice. După această experiență literară, autorul a scris, mai apoi, romanul Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, "Ion". Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, Glasul iubirii” și anunța principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice. După această experiență literară, autorul a scris, mai apoi, romanul Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
limbii literare. A început să scrie un caiet de "Schițe", între care unele au anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909. A scris povestirea "Codrea" ("Glasul inimii"). În aceeași toamnă, a terminat și povestirea "Domnul Ionică", reluare a unei proze mai vechi, din ciclul "Szamárlétra". Cu aceste pagini s-a adresat mai multor reviste literare de "peste munți" (trimițând scrisori lui Garabet Ibrăileanu la "Viața românească
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Dintele"; "Cerșetorul" [inedită]; "Culcușul"; "Nevasta"; "Strănutarea"; "Pozna" [inedită]. Între 9 mai/24 iulie - Scrie și transcire comedia "Cadrilul". În nr. 13 din "Biblioteca Căminului" (București, H. Steinberg) apare volumașul "Mărturisire" (Nuvele și schițe). În sumar: "Mărturisire" [inedită]; "Răfuială"; "Vrăjmașii"; "Lacrima [Glasul inimii]"; "Armeanul (Idilă de la țară)"; "Talerii [inedită]"; "[[Cântec de dragoste (Cântecul iubirii)|Cântec de dragoste [Cântectul iubirii"; "Cearta" [inedită]. În [[27 august]] 1916, reia "Zestrea". Pe data de [[5 noiembrie]] termină nuvela "Catastrofa". Pe data de [[27 septembrie]], la București
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
izbutească să finalizeze romanul. Pe [[29 decembrie]] are loc premiera comediei "Cadrilul". Un nou volum de nuvele (edite și inedite): "Răfuiala", apărut la "Universala-Alcalay". În sumar: "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari" [inedită]; "Cântecul iubirii"; "Norocul"; "Talerii"; "Cearta"; "Glasul inimii"; "Soacra Sfântului Petru"; "Idilă de la țară": "Ofilire"; "Barba" (imitație); "Țăranul și coasa" (imitație); "Răfuiala". (Cele două imitații se publică pentru prima oară în volum.) Pe [[14 august]] [[1917]], autorul termină prima versiune a romanului "Ion". În noiembrie 1919 începe
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
citite nu mai produc același efect.” În campania oratorică dezlănțuită de N. Iorga, Take Ionescu, N. Titulescu, Delavrancea cutreiera țara, cerând intrarea ei în război pentru dezrobirea provinciilor subjugate de Austro-Ungaria. Luând cuvântul la una din ședințele Academiei Române, Delavrancea dădea glas vibrant ideii de unitate națională: "„Avem același dor, aceleași dureri, aceleași aspirațiuni. Cântăm aceleași cântece și aceeași doină ... Durerile și bucuriile celor de dincolo sunt și ale noastre și ale noastre sunt ale lor. Dușmanii lor sunt și ai noștri
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
omului reflexiv singura soluție la repugnanta împrejmuire? Skakespeare își închide sonetul printr-un distih ce lasă a se înțelege că iubirea ar fi capabilă să alunge dorința autodizolvantă. Traduce, retoric și interogativ, Tomozei: „Scîrbit de tot, m-aș stinge fără glas,/ dar dragostea, murind, cui să o las?” Mai fidel originalului, Pintilie sugerează: „Satul de tot, să scap de tot aș vrea,/ Ci, mort, stingheră-mi las iubirea mea.” Faptul că nemernicia subminează din răsputeri bunul simț ține de esență însăși
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
-mi. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere; Iar cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge-atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. III Cînd însuși glasul gîndurilor tace, Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii — Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blînd însenina-vei Cu ochii mari și purtători de pace? Rasai din umbră vremilor încoace, Ca să te
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
în orice manifestare artistică de prestigiu. După spectacolul de absolvire a Conservatorului în iunie 1936, în care Maria Moreanu a interpretat rolul lui Orfeu din opera cu același nume de Christoph Willibald Gluck, cronicile muzicale sunt pline de aprecieri elogioase: "Glas cu rezonanțe grave și de o largă expresivitate", "element de elită cu mari perspective în operă și concert". Un an mai târziu, în mai 1937, debutează sub bagheta lui Ion Nonna-Otescu pe scena Operei Române în rolul Charlottei din opera
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
începătoare". Iar cunoscutul critic muzical Emanoil Ciomac scria în ziarul "Curentul": "Maria Moreanu și-a dovedit splendidele mijloace vocale de mezzosoprană, cu un registru egal, intens, cu un vădit gust în cânt și în dicțiune, cu o emoție continuă în glas". În 1937, la Concursul internațional de canto din Viena, obține Premiul I și Medalia de aur. În același an este angajată ca solistă permanentă la Opera Română din București, unde i se prilejuiește o apariție magnifică în rolul Amneris din
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Național joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc. Aparent anacronic, el își juca mai cu seamă glasul. Era făcut parcă pentru tragediile antice, decât pentru teatrul contemporan. Avea pe masca actoricească imprimată acea damnațiune caracteristică artiștilor luciferici, blestemați, înrăiți întru geniu cu spirite necontrolabile la prima investigație. A debutat cu poemul "Strofă ultimă" în revista lui Tudor
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
două tragice dar fermecătoare stări poetice, caracteristice marilor filosofi și artiști, mai mult: două mari personificări, vecini ai noștri de totdeauna, ei sunt „doi români”. Sub razele lor se desfășoara întreaga ceremonie poetica a lui Emil Botta. Poetul își așază glasul după farmecul propriei melancolii. Gesturile sunt hamletiene, dar vorbele rămân românești, aproape de invocațiile haiducești din doinele și baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tăcere,/ pământe, pământe, vere,/ fă-te cristalin și morții tăi/ vedea-i-aș ca florile-n văi”. Prozele din
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
14 mai 1900. "Fragile," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 163, 24 mai 1900. "Revedere," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 167, 28 mai 1900. "Făgăduelile eterne," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 180, 10 iunie 1900. "Glasul luncilor," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 195, 25 iunie 1900. "Stilul în artă," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 196, 26 iunie 1900. "Zidurile afumate," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 204, 5 iulie 1900. "Revedere
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ștefan, IV, nr. 1260, 2 octombrie 1898. "Victimele muncei," semnat Ștefan, IV, nr. 1261, 3 octombrie 1898. "Pentru d. ministru de justiție," semnat Ștefan, IV, nr. 1262, 4 octombrie 1898. "Cârpeală ministerială," semnat Step, IV, nr. 1262, 4 octombrie 1898. "Glasul sclavilor", semnat St. Petică, IV, nr. 1263, 6 octombrie 1898. "Studenții școalelor normale," semnat Step, IV, nr. 1263, 6 octombrie 1898. "Gospodărie comunală," semnat Ștefan, IV, nr. 1263, 6 octombrie 1898. "Pe drumuri", semnat Ștefan, IV, nr. 1264, 7 octombrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
semnat Trubadur, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Indignarea colegului Crampton," semnat Șt. Petică, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "„Voiajuri” în străinătate," semnat Caton, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "Avântul," semnat Sentino, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "Glasul Fariseilor," semnat Ștefan, II, nr. 141, 2 mai 1900. "Cum clădim," semnat Caton, II, nr. 141, 2 mai 1900. "Alegătorul român", semnat Caton, II, nr. 142, 3 mai 1900. "Puterea sentimentelor," semnat Ștefan, II, nr. 143, 4 mai 1900. "Portul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
-Frumos "Asupra literaturii în România", semnat Ștefan Petică, I, nr. 5, 15 mai 1904 (cu modificări în text și în concluzii făcute din partea redacției). Traduceri: Ivan Turgheniev, trad. poemului în proză "Ce fragezi, "în „Propășirea”, 1895. Petőfi Sándor: "Întâiul rol, Glasul amintirei, Viersuri iubitei". Heinrich Heine: poeme: "Tragedie, Dedicație, Diana, Dorință, La răspinteni, În vale la Salamanca, Angelicăi, Seara-n codru, La malul mărei". Friedrich Martin von Bodenstedt:" Orientale". Mihail Lermontov: "Cântec". Adam Mickiewicz: "La Niemen". Thomas Moore:" Harfa din Tara
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ana Blandiana, "Numele lui Petică", în „Amfiteatru”, 4, nr. 4, apr. 1970, p. 3 BLANDIANA 1984: Ana Blandiana, "Un lujer străveziu", în „România literară”, An 17, nr. 48, 29 noiembrie 1984, p. 23. BLUMER 1968: Mirel Blumer, "Ștefan Petică - un glas din mulțime", în „Viața nouă”, nr. 7438, 10 nov. 1968, p. 3 BOGDAN-DUICĂ 1924: G. I., Bogdan-Duică, "Ștefan Petică, Moartea viselor (zece sonete), "în Aurora, IV, nr. 942, 25 decembrie 1924, pp. 1-2. BOLDEA 2011: Iulian Boldea, "De la Modernism la
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume<br> Triumfător în lupte, un nume de Traian!<br> <br> Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,<br> Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;<br> Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,<br> Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!<br> <br> Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,<br> Româna națiune, ai voștri strănepoți,<br> Cu brațele armate, cu focul vostru
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
terra, sobre o măr, Às armaș, às armaș! Pela Pátria lutar Contra os canhões marchar, marchar! Eroi ai mării, popor nobil, Națiune viteaza și nemuritoare, Ridicați astăzi din nou, A Portugaliei splendoare! Printre aburi de memorie, O, Patrie, se simte glasul Distinșilor tăi strămoși Ce te îndeamnă la victorie! La arme, la arme! Pe uscat, pe mare! La arme, la arme! Pentru patrie luptați! Împotriva tunurilor înaintați, înaintați! Desfășoară drapelul de necucerit, La lumină vie a cerului tău! La chemarea Europei
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
local, apărut în anul 1944, care a purtat succesiv denumirea de "Patriotul", "Flacăra roșie" și "Adevărul" (denumire schimbată la începutul anului 2008, prin decizie judecătorească în defavoarea ziarului "Adevărul de București"). După anul 1990 mai apar și "Arad Expres", "Observator Arădean", "Glasul Aradului", "Oglinda de Vest", "Realitatea", "Buletinul de Arad", "Ziarele Munca", "Piața Aradului" și "Informația Aradului" acestora adăugându-se cotidianul de limba maghiară, "Nyugati Jelen". De-asemenea, a fost inființată Agenția de Presă a Județului Arad NewsAr. Reviste de cultură: Presa
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
și unt pentru a-și face părul frumos și lucios. Legenda spune că dacă erai vizitat de Muma Pădurii nu aveai voie să rostești mai mult de trei cuvinte. Dacă rosteai cel de-al patrulea cuvânt Muma Pădurii îți lua glasul. Se mai spune că oricărui curajos care reușea să o lege pe această făptura i se îndeplinea o dorință de către această. MUMA PĂDURII: mare Zeița, stăpâna peste tot ce naște, crește și trăiește în pădure, rudă cu Mosul Codrului, 0mul
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]