27,087 matches
-
Mi-am luat în primire rosturile, acelea de a avea grijă de bolnavii spitalului de psihiatrie. Spital solid, "habsburgic", încă bine păstrat. Până m-am informat, până am făcut cunoștință cu bolnavii, s-a lăsat noaptea. O noapte tăcută, o liniște atât de totală încât pare, cumva, materială, ca un element concret. Ascult cu surprindere mici zgomote care accentuează tăcerea de fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai mare, cu un nume de poreclă, singurul de care i se părea lui Vasile că își amintește. Spunea și de o casă, de un gard, alt amănunt reținut de mintea bolnavă a lui Vasile. Altceva, nimic, obscuritate totală. În liniștea instalată într-un moment, devenisem oarecum suspecți. Dar am avut noroc. S-a apropiat, precaut, un tânăr voinic, cu un pahar de băutură în mână, spunând că el este cel căutat și, uitându-se lung la Vasile, cu ezitare, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vechi, decolorate de ploi. O bătrână stă pe o bancă, urmărind niște gâze care se îndreaptă către rădăcina unui copac, strănepotul Caisului de demult. Trece, rar, câte o mașină. Un vecin are un Trabant pe care îl tot dichisește; e liniște; numai când vin copiii strada se umple de țipetele lor. Bătrâna își amintește că alteori copiii se jucau de-a mitraliera, lovind cu liniile din penar în ostrețele gardurilor; atunci bătrâna își amintește și de caisul de odinioară. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pași pe suprafața albă. Nu mai trecuse, probabil, nici un om până acum, la ora zece. Sâmbăta, lumea este mai mult în casă și copiii încă dorm. Se vedea pe zăpadă doar caligrafia unor labe de păsări, abia schițate. Nimeni și liniște, aproape nefirească această liniște. A trecut și un motan mare, negru, nu știu cu ce treabă. S-a uitat la mine cu ochii lui verzi, mă întreba "ce caut acolo" sau îmi cerea ceva. Nu mă înțeleg cu aceste adorabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nu mai trecuse, probabil, nici un om până acum, la ora zece. Sâmbăta, lumea este mai mult în casă și copiii încă dorm. Se vedea pe zăpadă doar caligrafia unor labe de păsări, abia schițate. Nimeni și liniște, aproape nefirească această liniște. A trecut și un motan mare, negru, nu știu cu ce treabă. S-a uitat la mine cu ochii lui verzi, mă întreba "ce caut acolo" sau îmi cerea ceva. Nu mă înțeleg cu aceste adorabile feline domestice, îmi scapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trestii în vântul leneș. Doi băieți cară un cărucior cu vreascuri. Căruciorul scârțâie. Pe lac, niște rațe sălbatice se zbenguie zgomotos. Par a nu se teme de nimic. Două mici flotile despică cerul, la mare înălțime. Ca înaintea marilor catastrofe, liniște, nici o prevestire... Sus, dincolo de lumea terestră, zborul continuă ferm, parcă spre alt univers. Dar măcelul va începe chiar azi. Mi se pare că se pune la cale uciderea lui Dumnezeu. A început marele măcel al păsărilor. Omenirea a detectat inamicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
duhul printr-un faliment obișnuit și în atelier au fost instalate rafturi de lemn geluit, pe care stau fotografiile ("piesele", cum le spune un tânăr care le păzește, un tânăr gras și leneș, mâncând toată ziua.) Clienții pot răsfoi în liniște imagini dintr-un trecut mai puțin distins (mai "de provincie" modestă), de acum multe decenii sau chiar mai vechi. Sunt acolo ființe care au dispărut definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu ironie, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă vedea, eram în spatele ei. Știam că o să plece două luni și mă gândeam la minunata ei viață. îmi plăcea să fiu în preajma ei... La cap, pe noptieră, era sticluța ei de parfum cu miros de mere. Dar, în plină liniște sufletească, am fost lovit, năucit de ceea ce era alături, într-o farfurioară; era dantura dânsei, cu rânjetul mort a două șiruri de dinți, cu gingiile roșii, era o priveliște de parcă aș fi găsit-o pe Regină decapitată. Mătușa Nadia era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că o mașină poate fi atât de elegantă și nu îndrăzneau să se așeze pe scaunele de piele și se temeau de aceste fotolii, preferind să stea în picioare...) De la plecare, în locul agitației la care ne așteptam, s-a făcut liniște respectuoasă. Cineva a închis un radio, "să nu ne supere manelele". Tăcerea este de obicei tristă, acum exprimau un sentiment de bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
O bătrână stă pe o bancă strâmbă, urmărind niște gândaci care urcă pe rădăcina unui copac, un strănepot, probabil, al caisului titular. Trece rar câte o mașină rablagită. Un vecin are un Trabant pe care îl tot dichisește zilnic. E liniște; numai când vin copiii de la o școală oarecare, strada se umple de strigătele lor. Bătrâna își amintește că alteori copiii se jucau de-a mitraliera, lovind cu liniile din penar în ostrețele gardurilor. Atunci era într-adevăr un cais care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
metrou la Piața Crângași. Nu aveam nici o treabă la Crângași; nu aveam, în general, nici o treabă; într-o zi atât de încărcată de o căldură exotică, tropicală, nefirească, ar fi fost mai cuminte să fi rămas la hotel unde era liniște și răcoare. Dar nu am știut niciodată să-mi folosesc timpul liber și să-mi stăpânesc înclinațiile de vagabond ratat. Fără să mă gândesc, am coborât la Crângași, am urcat treptele către Piața Crângași și, lovit de căldura toridă, năucitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am simțit o mână pe umăr și, când m-am întors, am înlemnit; era chiar generalul Nicoleanu, care mi-a spus, potolit dar foarte serios: „Du-te acasă, băiete, și lasă Franța liniștită”. Ceea ce, firește, a trebuit să fac... Dar liniștea n-a ținut decât până a doua zi, când manifestațiile au reînceput mai puternice. În cele din urmă, către sfârșitul lui Noiembrie, după doi ani încheiați de pribegie, ne-am întors acasă. Acest „acasă” e un fel de a vorbi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sediu, oprindu-i pe acei ce doreau să treacă prin fața Prefecturii și să-i facă o manifestare ostilă lui Gavrilă Marinescu. Ajungând la cheiul Dâm-[199]boviței către ora prânzului, cei câțiva comandanți legionari am dat dispoziții la împrăștiere în liniște, punând la punct pe câțiva indivizi suspecți (probabil agenți provocatori), care strigau de zor: „Să mergem pe Calea Văcărești!; Să mergem în cartierele evreiești!”. Câțiva dintre noi am plecat într-un taxi spre str. 13 Septembrie, acasă la Fănică Anastasescu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai mult decât unul dintre semenii umani. Gândurile rele îmi aduceau în minte chipul îndurerat al Maicii Domnului. Acea lume trăia cu mijloace aproape medievale într-un mod de viață care respecta ciclurile naturii. Doar două lucruri exterioare au tulburat liniștea așezată peste un copil de țară, ocrotit de societatea mare în interiorul societății mici: veștile despre „frații” bunicii mele, întemnițați pentru credința lor și percepția dură și directă a unui fenomen care nu mai apărea decât în poveștile bunicului din prizonieratul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
păzim o cireadă, să avem servicii specializate și să livrăm înțelepciune pentru comunitatea de aici și de acum. Text publicat în Curentul, 28 decembrie 1997 Îți trimit un ficat! Statistic vorbind, opțiunile noastre electorale au fost majoritar pentru schimbarea în liniște și pentru schimbarea în bine. Mai să bănuim că suntem o populație neoplatonică, iubitoare de liniște în sine și bine în sine, odată ce nu ne-am întrebat asupra câtorva lucruri elementare: A cui liniște o votăm? Al cui bine îl
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de acum. Text publicat în Curentul, 28 decembrie 1997 Îți trimit un ficat! Statistic vorbind, opțiunile noastre electorale au fost majoritar pentru schimbarea în liniște și pentru schimbarea în bine. Mai să bănuim că suntem o populație neoplatonică, iubitoare de liniște în sine și bine în sine, odată ce nu ne-am întrebat asupra câtorva lucruri elementare: A cui liniște o votăm? Al cui bine îl urmărește un program politic (dacă el există!)? În ce constau liniștea și binele? Ceea ce pare să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
au fost majoritar pentru schimbarea în liniște și pentru schimbarea în bine. Mai să bănuim că suntem o populație neoplatonică, iubitoare de liniște în sine și bine în sine, odată ce nu ne-am întrebat asupra câtorva lucruri elementare: A cui liniște o votăm? Al cui bine îl urmărește un program politic (dacă el există!)? În ce constau liniștea și binele? Ceea ce pare să fie de domeniul evidenței este faptul că nici liniștea, nici binele nu aveau și nu au conotații specifice
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o populație neoplatonică, iubitoare de liniște în sine și bine în sine, odată ce nu ne-am întrebat asupra câtorva lucruri elementare: A cui liniște o votăm? Al cui bine îl urmărește un program politic (dacă el există!)? În ce constau liniștea și binele? Ceea ce pare să fie de domeniul evidenței este faptul că nici liniștea, nici binele nu aveau și nu au conotații specifice democrațiilor liberale (fie ele cu guvernământ liberal, fie cu guvernământ social-democrat). Pe scurt, dacă aveam de-a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ne-am întrebat asupra câtorva lucruri elementare: A cui liniște o votăm? Al cui bine îl urmărește un program politic (dacă el există!)? În ce constau liniștea și binele? Ceea ce pare să fie de domeniul evidenței este faptul că nici liniștea, nici binele nu aveau și nu au conotații specifice democrațiilor liberale (fie ele cu guvernământ liberal, fie cu guvernământ social-democrat). Pe scurt, dacă aveam de-a face cu democrație liberală, puteam să construim instituții care se justificau printr-un singur
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o fac). Doar Alianța Național Liberală și Partidul Socialist aveau programe precise și grupuri de interese clar delimitate, fapt care le-a ajutat să rămână extraparlamentare. Formațiunile politice care au câștigat alegerile au făcut-o cu promisiuni de schimbare în liniște sau în bine. Liniștea și binele trebuiau asigurate prin autosacrificiul guvernanților, nu prin schimbări structurale în filosofia muncii și, după cum vedem, nici în cea a bugetului public, eternul sponsor al întreprinderilor nerentabile. Ministrul Finanțelor a încercat să ne convingă spre
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Național Liberală și Partidul Socialist aveau programe precise și grupuri de interese clar delimitate, fapt care le-a ajutat să rămână extraparlamentare. Formațiunile politice care au câștigat alegerile au făcut-o cu promisiuni de schimbare în liniște sau în bine. Liniștea și binele trebuiau asigurate prin autosacrificiul guvernanților, nu prin schimbări structurale în filosofia muncii și, după cum vedem, nici în cea a bugetului public, eternul sponsor al întreprinderilor nerentabile. Ministrul Finanțelor a încercat să ne convingă spre o altă direcție bugetară
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nevoile, iar neamul a încetat de mult să fie etnic. El este un neam politic, foarte divers. Acolo trăiesc, în multe locuri în proporții egale, albi de toate originile, asiatici, africani, hispanici. Acel oraș-capitală a statului Massachusetts are ceva din liniștea unui sat de munte. În primele zile simți că-ți lipsește ceva: teama de a circula la orice oră din zi și din noapte, în orice cartier, în orice parc, indiferent de vârstă, sex și rasă. E drept că atunci când
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
spuneau că: „Semne bune anu’ are!”. La guvernare sunt câțiva oameni pe care îi cunosc direct, unii îmi sunt prieteni. De o săptămână viața lor a fost expropriată și dată peste cap: adio privatitate, proiecte profesionale, seri cu prieteni, adio liniștea anonimatului relativ. Unii nu s-au gândit în viața lor să facă politică până în clipa în care au fost aruncați din lacul liniștit direct în tsunami pentru simplul motiv că fuseseră foarte buni în altă zonă, inclusiv ca manageri și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
primul deceniu, clasa politică avea o oarecare reprezentativitate. Speriată de aruncarea în altă viață, fără slujbe sigure, cu reguli noi de muncă și salarizare, populația a votat în majoritate fie creșterea organică lentă a capitalismului din comunism, adică „schimbarea în liniște”, fie „schimbarea în bine”. Noii feudali locali sau naționali, rezultați din capitalismul de castă aveau (și adesea mai au) putere discreționară față cu o bună parte de populație „asistată” prin salarii compensatorii, șomaj tehnic, pensionări premature, scutiri de taxe (țăranii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mențină zone tabu pentru ochii cetățenilor, legate de sursa propriei averi. Ce fac pentru asta? Desigur, multe: cumpără masiv presă și comandă diversiuni și minciuni. Strigă pe cât mai multe canale „hoții, hoții!”, strigă împotriva tulburării ordinii „publice”, strigă împotriva tulburării liniștii și stabilității propriei surse de câștig, împotriva înfățișării nude a incompetenței individuale, cu alte cuvinte, practică o grotescă mineriadă de castă politică. Pe fețele lor se citește, la fel ca pe cele ale minerilor de pe vremuri, care între timp au
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]