256,150 matches
-
4 săptămâni ( concentrații eritrocitare de aproximativ 20 μM ) . N- desetil- brinzolamida s- a acumulat în eritrocite la starea de echilibru în 20- 28 săptămâni atingând concentrații care variază între 6- 30 μM . Inhibarea totală a activității AC din eritrocite la starea de echilibru a fost de aproximativ 70- 75 % . La subiecții cu insuficiență renală moderată ( clearance- ul creatininei de 30- 60 ml/ minut ) s- a administrat oral 1 mg brinzolamidă , de două ori pe zi , până la 54 săptămâni . Concentrația de brinzolamidă
Ro_127 () [Corola-website/Science/290887_a_292216]
-
30- 60 ml/ minut ) s- a administrat oral 1 mg brinzolamidă , de două ori pe zi , până la 54 săptămâni . Concentrația de brinzolamidă în eritrocite a fost cuprinsă între aproximativ 20 și 40 μM în săptămâna a patra de tratament . La starea de echilibru , concentrațiile brinzolamidei și ale metabolitului său în eritrocite au fost cuprinse între 22, 0- 46, 1 și respectiv 17, 1- 88, 6 μM . Concentrațiile N- desetil- brinzolamidei în eritrocite au crescut iar activitatea totală a AC în eritrocite
Ro_127 () [Corola-website/Science/290887_a_292216]
-
ului creatininei , dar concentrațiile de brinzolamidă în eritrocite și activitatea AC- II au rămas neschimbate . La subiecți cu cel mai înalt grad de insuficiență renală , inhibarea activității totale a AC a fost mai mare , deși inferioară celei de 90 % la starea de echilibru . Într- un studiu privind administrarea topică oculară , concentrațiile de brinzolamidă în eritrocite la starea de echilibru au fost similare celor observate în studiul privind administrarea orală , dar concentrațiile de N- desetil- brinzolamidă au fost mai mici . Activitatea anhidrazei
Ro_127 () [Corola-website/Science/290887_a_292216]
-
subiecți cu cel mai înalt grad de insuficiență renală , inhibarea activității totale a AC a fost mai mare , deși inferioară celei de 90 % la starea de echilibru . Într- un studiu privind administrarea topică oculară , concentrațiile de brinzolamidă în eritrocite la starea de echilibru au fost similare celor observate în studiul privind administrarea orală , dar concentrațiile de N- desetil- brinzolamidă au fost mai mici . Activitatea anhidrazei carbonice a fost de aproximativ 40- 70 % din valoarea preadministrare . 5. 3 Date preclinice de siguranță
Ro_127 () [Corola-website/Science/290887_a_292216]
-
frecvență cardiacă scăzută sau neregulată , diminuarea funcției cardiace , dureri toracice , astm bronșic , respirație dificilă , scurtarea respirației , scăderea numărului de globule roșii din sânge , creșterea cantității de clor din sânge , amețeli , somnolență , dificultăți de memorie , depresie , somn dificil , nervozitate , iritabilitate , oboseală , stare de slăbiciune generalizată , senzații anormale , durere , frisoane , sunete în urechi , scăderea apetitului sexual , tulburări sexuale masculine , simptome de răceală , congestie toracică , tuse , infecții ale sinusurilor , iritație în gât , senzații anormale sau diminuate la nivel bucal , inflamarea mucoasei esofagiene , durere abdominală
Ro_127 () [Corola-website/Science/290887_a_292216]
-
Raportului european public de evaluare ( EPAR ) . Documentul explică modul în care Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman ( CHMP ) a evaluat studiile efectuate pentru a emite recomandările privind modul de utilizare a medicamentului . Dacă aveți nevoie de informații suplimentare privind starea dumneavoastră de sănătate sau tratamentul dumneavoastră , citiți prospectul ( care face parte , de asemenea , din EPAR ) sau adresați- vă medicului sau farmacistului . Dacă doriți informații suplimentare pe baza recomandărilor CHMP , citiți Dezbaterea științifică ( care face parte , de asemenea , din EPAR ) . Ce
Ro_159 () [Corola-website/Science/290919_a_292248]
-
9, 3 luni . Care sunt riscurile asociate cu Caelyx ? Efectele secundare ale Caelyx depind de tipul de cancer tratat . Cel mai frecvent efect secundar observat la toate tipurile de cancer ( la mai mult de 1 pacient din 10 ) este greața ( starea de rău ) . Alte efecte secundare foarte frecvente includ sindromul eritrodisesteziei palmo- plantare ( înroșire și durere la nivelul mâinilor și picioarelor ) , vărsăturile , stomatita ( inflamarea membranelor gurii ) , erupțiile cutanate , astenia ( slăbiciune ) , valorile scăzute ale celulelor sanguine , anorexia ( pierderea poftei de mâncare ) , alopecia
Ro_159 () [Corola-website/Science/290919_a_292248]
-
Raportului european public de evaluare ( EPAR ) . Documentul explică modul în care Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman ( CHMP ) a evaluat studiile efectuate pentru a emite recomandările privind modul de utilizare a medicamentului . Dacă aveți nevoie de informații suplimentare privind starea dumneavoastră de sănătate sau tratamentul dumneavoastră , citiți prospectul ( care face parte , de asemenea , din EPAR ) sau adresați- vă medicului sau farmacistului . Dacă doriți informații suplimentare pe baza recomandărilor CHMP , citiți Dezbaterea științifică ( care face parte , de asemenea , din EPAR ) . Ce
Ro_164 () [Corola-website/Science/290924_a_292253]
-
Raportului european public de evaluare ( EPAR ) . Documentul explică modul în care Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman ( CHMP ) a evaluat studiile efectuate pentru a emite recomandările privind modul de utilizare a medicamentului . Dacă aveți nevoie de informații suplimentare privind starea dumneavoastră de sănătate sau tratamentul dumneavoastră , citiți prospectul ( care face parte , de asemenea , din EPAR ) sau adresați- vă medicului sau farmacistului . Dacă doriți informații suplimentare pe baza recomandărilor CHMP , citiți Dezbaterea științifică ( care face parte , de asemenea , din EPAR ) . Ce
Ro_166 () [Corola-website/Science/290926_a_292255]
-
infecție virală care produce leziunile herpetice ) , herpesul zoster ( o infecție virală care produce varicela și zona zoster ) , leucopenia ( scăderea numărului de leucocite ) , trombocitopenia ( scăderea numărului de trombocite ) , anemia ( scăderea numărului de hematii ) , vărsăturile , durerile abdominale ( de burtă ) , diareea și greața ( stare de rău ) . Pentru lista completă a efectelor secundare raportate asociate cu CellCept , a se consulta prospectul . CellCept nu se administrează persoanelor care prezintă hipersensibilitate ( alergice ) la micofenolatul de mofetil sau la acidul micofenolic . Medicamentul nu trebuie administrat femeilor care alăptează
Ro_166 () [Corola-website/Science/290926_a_292255]
-
Raportului european public de evaluare ( EPAR ) . Documentul explică modul în care Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman ( CHMP ) a evaluat studiile efectuate pentru a emite recomandările privind modul de utilizare a medicamentului . Dacă aveți nevoie de informații suplimentare privind starea dumneavoastră de sănătate sau tratamentul dumneavoastră , citiți prospectul ( care face parte , de asemenea , din EPAR ) sau contactați medicul sau farmacistul . Dacă doriți informații suplimentare pe baza recomandărilor CHMP , citiți Dezbaterea științifică ( care face parte , de asemenea , din EPAR ) . Ce este
Ro_168 () [Corola-website/Science/290928_a_292257]
-
HIV , datorită încărcăturii virale ridicate , a nivelului scăzut de imunitate sau a opțiunilor de tratament limitate . Care sunt riscurile asociate cu CELSENTRI ? Cel mai frecvent efect secundar al CELSENTRI ( observat la mai mult de 1 pacient din 10 ) este greața ( starea de vomă ) . Pentru lista completă a tuturor efectelor secundare raportate în cadrul tratamentului cu CELSENTRI , a se consulta prospectul . CELSENTRI nu trebuie administrat pacienților care pot prezenta hipersensibilitate ( alergie ) la maraviroc , arahide , soia sau la oricare dintre excipienți . La fel ca
Ro_168 () [Corola-website/Science/290928_a_292257]
-
cursul terapiei cu Advagraf în primele două săptămâni post- transplant pentru asigurarea unei expuneri adecvate de medicament în perioada imediat post- transplant . Deoarece tacrolimus este o substanță cu clearance redus , ajustarea dozelor de Advagraf poate dura câteva zile , până la atingerea stării de echilibru . La pacienții care nu pot primi medicamente pe cale orală în timpul perioadei imediat post- transplant , tratamentul cu tacrolimus poate fi inițiat intravenos ( Prograf 5 mg/ ml Concentrat pentru soluție perfuzabilă ) la o doză de aproximativ 1/ 5 din doza
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
încheierea intervenției chirurgicale . Ajustarea dozelor în perioada post- transplant Dozele de Advagraf sunt , de obicei , reduse în perioada post- transplant . În unele cazuri se poate renunța la administrarea concomitentă a altor medicamente imunosupresoare , aceasta ducând la monoterapia cu Advagraf . Ameliorarea stării generale a pacientului post- transplant , poate modifica farmacocinetica tacrolimus și poate necesita ajustări ulterioare ale dozelor . Doze recomandate- Transplant hepatic Profilaxia rejetului de grefă Tratamentul oral cu Advagraf trebuie inițiat cu o doză de 0, 10- 0, 20 mg/ kg
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
de la încheierea intervenției chirurgicale . Ajustarea dozelor în perioada post- transplant Dozele de Advagraf sunt , de obicei , reduse în perioada post- transplant . În unele cazuri se poate renunța la administrarea concomitentă a altor medicamente imunosupresoare , fiind suficientă monoterapia cu Advagraf . Ameliorarea stării generale a pacientului post- transplant , poate modifica farmacocinetica tacrolimus și poate necesita ajustări ulterioare ale dozelor . 3 Doze recomandate- Conversia de la tratamentul cu Prograf la Advagraf La pacienții cu transplant alogen aflați în tratament de întreținere cu Prograf capsule de
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
Trecerea de la tratamentul cu ciclosporină la Advagraf Trecerea pacienților de la tratamentul cu ciclosporină la cel cu tacrolimus trebuie făcută cu multă precauție ( vezi pct . 4. 4 și 4. 5 ) . Tratamentul cu Advagraf trebuie inițiat după determinarea ciclosporinemiei și după evaluarea stării clinice a pacientului . Administrarea trebuie amânată la pacienții cu valori crescute ale ciclosporinemiei . În practică , tratamentul cu tacrolimus a fost inițiat la 12- 24 ore de la întreruperea administrării de ciclosporină . Determinarea ciclosporinemiei trebuie continuată și după conversie , întrucât clearance- ul
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
administrării concomitente de substanțe care pot altera concentrația sanguină a tacrolimus ( vezi capitolul 4. 5 ) . Frecvența determinărilor depinde de necesitățile clinice . Întrucât Advagraf este un medicament cu un clearance scăzut , ajustarea dozelor de Advagraf durează câteva zile , până se atinge starea de echilibru . Studiile clinice au arătat că majoritatea pacienților poate fi controlată cu succes dacă valoarea concentrației minime de tacrolimus este menținută sub 20 ng/ ml . Pentru interpretarea valorilor concentrației sanguine de tacrolimus trebuie ținut cont de starea clinică a
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
se atinge starea de echilibru . Studiile clinice au arătat că majoritatea pacienților poate fi controlată cu succes dacă valoarea concentrației minime de tacrolimus este menținută sub 20 ng/ ml . Pentru interpretarea valorilor concentrației sanguine de tacrolimus trebuie ținut cont de starea clinică a pacienților . În practică , în perioada post- transplant precoce , valorile concentrațiilor minime sanguine de tacrolimus sunt menținute , în general , în intervalul 5- 20 ng/ ml , la pacienții cu transplant hepatic , și în intervalul 10- 20 ng/ ml , la cei
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
Advagraf au fost reduse când acesta a fost administrat cu alimente . Fluxul biliar nu influențează absorbția tacrolimus și , de aceea , tratamentul cu Advagraf se poate iniția pe cale orală . Există o strânsă corelație între ASC și valorile concentrației sanguine minime la starea de echilibru ale Advagraf . De aceea , monitorizarea acestor concentratii sanguine minime estimează fidel expunerea sistemică . Distribuție și eliminare La om , distribuția tacrolimusului după perfuzie intravenoasă poate fi descrisă drept bifazică . În circulația sistemică , tacrolimusul se leagă strâns de eritrocite , într-
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
20: 1 sânge total/ concentrație plasmatică . În plasmă , tacrolimus este legat de proteine plasmatice ( > 98, 8 % ) , în special de albumina serică și de α- 1- acid glicoproteina . Tacrolimus se distribuie pe scară largă în organism . Volumul de distribuție la starea de echilibru în funcție de concentrația plasmatică este de aproximativ 1 300 l ( la subiecți sănătoși ) . În funcție de concentrația în sânge are o valoare medie de 47, 6 l . Tacrolimus este o substanță cu un clearance scăzut . La subiecții sănătoși , clearance- ul total
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
cursul terapiei cu Advagraf în primele două săptămâni post- transplant pentru asigurarea unei expuneri adecvate de medicament în perioada imediat post- transplant . Deoarece tacrolimus este o substanță cu clearance redus , ajustarea dozelor de Advagraf poate dura câteva zile , până la atingerea stării de echilibru . La pacienții care nu pot primi medicamente pe cale orală în timpul perioadei imediat post- transplant , tratamentul cu tacrolimus poate fi inițiat intravenos ( Prograf 5 mg/ ml Concentrat pentru soluție perfuzabilă ) la o doză de aproximativ 1/ 5 din doza
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
încheierea intervenției chirurgicale . Ajustarea dozelor în perioada post- transplant Dozele de Advagraf sunt , de obicei , reduse în perioada post- transplant . În unele cazuri se poate renunța la administrarea concomitentă a altor medicamente imunosupresoare , aceasta ducând la monoterapia cu Advagraf . Ameliorarea stării generale a pacientului post- transplant , poate modifica farmacocinetica tacrolimus și poate necesita ajustări ulterioare ale dozelor . Doze recomandate- Transplant hepatic Profilaxia rejetului de grefă Tratamentul oral cu Advagraf trebuie inițiat cu o doză de 0, 10- 0, 20 mg/ kg
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
de la încheierea intervenției chirurgicale . Ajustarea dozelor în perioada post- transplant Dozele de Advagraf sunt , de obicei , reduse în perioada post- transplant . În unele cazuri se poate renunța la administrarea concomitentă a altor medicamente imunosupresoare , fiind suficientă monoterapia cu Advagraf . Ameliorarea stării generale a pacientului post- transplant , poate modifica farmacocinetica tacrolimus și poate necesita ajustări ulterioare ale dozelor . 18 Doze recomandate- Conversia de la tratamentul cu Prograf la Advagraf La pacienții cu transplant alogen aflați în tratament de întreținere cu Prograf capsule de
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
Trecerea de la tratamentul cu ciclosporină la Advagraf Trecerea pacienților de la tratamentul cu ciclosporină la cel cu tacrolimus trebuie făcută cu multă precauție ( vezi pct . 4. 4 și 4. 5 ) . Tratamentul cu Advagraf trebuie inițiat după determinarea ciclosporinemiei și după evaluarea stării clinice a pacientului . Administrarea trebuie amânată la pacienții cu valori crescute ale ciclosporinemiei . În practică , tratamentul cu tacrolimus a fost inițiat la 12- 24 ore de la întreruperea administrării de ciclosporină . Determinarea ciclosporinemiei trebuie continuată și după conversie , întrucât clearance- ul
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]
-
administrării concomitente de substanțe care pot altera concentrația sanguină a tacrolimus ( vezi capitolul 4. 5 ) . Frecvența determinărilor depinde de necesitățile clinice . Întrucât Advagraf este un medicament cu un clearance scăzut , ajustarea dozelor de Advagraf durează câteva zile , până se atinge starea de echilibru . Studiile clinice au arătat că majoritatea pacienților poate fi controlată cu succes dacă valoarea concentrației minime de tacrolimus este menținută sub 20 ng/ ml . Pentru interpretarea valorilor concentrației sanguine de tacrolimus trebuie ținut cont de starea clinică a
Ro_31 () [Corola-website/Science/290791_a_292120]