25,771 matches
-
el și-i povestise câteva dintre isprăvile lui de când era vânător. Ana se apucase de curățenie și de aranjatul camerei În care urma să locuiască, desfăcuse valiza și-și răspândise lucrurile prin Încăpere. Soarele care apăruse Între timp printre nori ardea cu putere făcând să strălucească iarba din curte și frunzele arborilor, avertitând că ploaia ar putea Începe din nou până seara. Era o vreme În același timp frumoasă și apăsătoare, de vină era probabil cantitatea mare de vapori care plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întrebă mecanic: — Când? — Acum, după masă, să fie două ore de când a murit! Fata Își privi ceasul și se sperie. Omul acela murise chiar atunci când ea dormise fără să vrea. Se gândi că atmosfera puternic ionizată de după ploaie, atunci când soarele arde puternic și anunță altă ploaie sau chiar o furtună, este greu de suportat de organism. Și totuși moartea e ceva mult mai ciudat decât coșmarul pe care Îl avusese ea. — Era el bolnav mai demult - zise bătrânul - dar, vorba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și o călimară În fața bărbatului tuns scurt care este așezat la masă și ține mâna dreaptă În așa fel Încât se poate deduce că tocmai a lovit masa cu palma Într-un gest de furie sau de disperare. În stânga lui arde o lampă cu petrol, iar În dreapta, puțin Întors cu spatele, stă În picioare un bărbat cu beretă marinărească. Acesta privește peste umăr. Un grup de persoane Îmbrăcate destul de diferit și printre care se află și o femeie stau ghemuite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
va dispărea În curând sub trotuare, betoane, locuri de trecere, și nici În picioare cum stau cei mai mulți. El stă ghemuit În centrul imaginii. Pare că tocmai a primit un glonte În burtă. Sau că ar vrea să găsească În iarba arsă de brumă un lucru mic și prețios pe care tocmai l-a pierdut. Dar nu, el povestește. Abia când aparatul se apropie destul se poate observa că vorbește. Toți ceilalți tac și-l ascultă. Aici - un stop cadru pe microsecunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
12 m-am mutat cu somnul pe izlaz și dormind am visat-o pe Mama că era parcă bolnavă și stătea În pat și a venit și cumnatu’ Panait și la urmă am mai visat și un foc la nașu. ardea niște trestie și o șiră de paie. după aia s-a mutat focul la domnul Învățător și tot la fel ardea. miercuri am spălat rufe și după masă ni s-au dat cămăși noi fiindcă cele vechi au fost rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În pat și a venit și cumnatu’ Panait și la urmă am mai visat și un foc la nașu. ardea niște trestie și o șiră de paie. după aia s-a mutat focul la domnul Învățător și tot la fel ardea. miercuri am spălat rufe și după masă ni s-au dat cămăși noi fiindcă cele vechi au fost rupte complet. seara Încă nu instalasem corturi și era lună plină. am jumulit iarbă și am făcut saltele și ne-am culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cei ce-mi erau împotrivă) -, își manifestă revolta împotriva a tot ce simte ca nefiresc, dar, în același timp, pare a-și dori o asemenea lume imperfectă care-i stimulează și-i satisface propensiunea revoluționară, creându-i circumstanțele pentru a arde sau a incendia, focul având și aici funcție punitivă și purificatoare. De aceea, între mesagerii infernului și cei ai raiului, poetul desfășoară o partitură de-a lungul căreia emoția se exprimă natural, venind dinspre tot ce constituie cotidianul, care îl
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în ferecate / pajiști carnale, în scufundate / ispite, sporește soarele masculin / spre întunericul feminin. Un poet al dragostei ca Ovidiu Genaru nu putea să nu sublinieze valențele omnipotenței acesteia, între care, în primul rând, harul de a încălca orice graniță: Măruntaiele ard, febra / dezmărginește ființa / celui îndrăgostit. Dacă însă, mai presus de plăsmuirile dragostei, eul simte / crede că i se cuvine o fărâmă / de alte taine și că îi trebuie și tărâmul amăgirilor, pentru el dragostea nu e o iluzie cu toate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
linii mari, jertfa christică, în numele tuturor, poetul își asumă gestul sacrificial al arderii Fricoșilor de fulgere în câmp, dar și nevolnicilor închinători la cine știe / ce idoli agnostici, temătorilor de muieri /(...)/ și nepotriviților la roata mare a norocului / sufletul meu arde în nopți pentru ei. În cea de-a doua parte a cărții, după ce a parcurs drumul Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în concret este mult mai pregnantă acum, estompându-se din ce în ce mai mult prezența iluzoriului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în concret este mult mai pregnantă acum, estompându-se din ce în ce mai mult prezența iluzoriului, fie contemplând lumea, într-un ungher, fie trăind, mult mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma sânului tău -, este suportabil grație iubirii care estompează disconfortul contiguității urâtului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația de înstăpânire a concretului, care nu mai dă răgazul de a se prefira vorbele în care se traduce. Femeia continuă să fie, și în partea a doua a volumului, receptată ca arhetip: Arde pădurea fără flacără / după așezarea părului tău. Un remediu în fața cotidianului este aducerea aminte (Temerar e cel fericit / ocrotit de aduceri / aminte / cavaler al frunzei de ulm), însă, în spațul domestic, parte consistentă a acestuia, înnobilat prin prezența dragostei (Elena
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
imediat, dar fiind tot timpul cu privirea - atât a ochilor din afară, cât, mai ales, a celor lăuntrici - spre metafizic, eul, viețuind întru cunoașterea alcătuirilor lumii (în căutarea apelor vieții) și a propriilor limite, încearcă o transfigurare a existenței, în ars declamatoria, identificând nexuri cu tentă vizionară, în care să se reflecte sufletul său dornic, paradoxal, să se detașeze, dar să rămână, totuși, implicat în toate ale firii, având drept miză convingerea că totul „a izvorât și cură” din aceeași matrice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
1981 și până în 2007. Construite, în general, prin filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o pierde / Eu n-o câștig (amintind vag de Ienăchiță Văcărescu și a sa Într-o grădină) sau sugestia destinului nepăsător: Oamenii vin dinspre / O mână care-i aruncă. Pe acest fundal, apare și definiția poetică: Stelele ce n neguri ard / Sunt poate spărturi într-un gard / Prin care noi, de jos / Și ei, înalții, / Ne uităm unii la alții. Pe parcursul volumului, se poate remarca o firească evoluție, o maturizare, la nivelul imaginilor artistice și al expresiei, printr-o tot mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din recuzita lumii care-i influențează eului liric acțiunea de cunoaștere și de autocunoaștere: iarba (Brocarturi fără capăt cu frunză ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă de-nserare... Sentimentul primordial este dezvăluit în multe fațete, dar dragostea ideală e ne-nceputa nuntă, miracolul nuntirii... zidit pe trandafiri, echivalent cu un început de lume, visat la ceas de taină, când culoarea-i gata de jertfire, în stare să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pământ, el, spre deosebire de ceilalți, are, cum spunea marele Arghezi, leacul mare-al morții tuturor, arta. De la înălțimea celor șaptezeci de ani ai săi, poetul face un bilanț, de fapt reiterează gânduri, sentimente care constituie preocupări ale omului creator, dezvăluind, implicit, Ars Poetica, pe care și-a construit-o, a cizelat-o și pe care o slujește: Am îmbătrânit, am șaptezeci de ani / și nici un prieten pentru mine. Această concluzie nu atrage însă capitularea, poetul nu este devastat de melancolii, ci strigă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sulițe negre în pleoape, / luna curge cu clinchet în baltă, / păsările se leagănă la capătul zborului...; sălciile își dezdoaie arcurile strunite de ger, / gheața se topește somnambulă / către răsărit și parcă / se văd pașii Domnului curgând către mare, / iar apele ard de bucurie...; Marea s-a retras speriată spre larg, / Dunărea își înfige ghearele / în carnea-i... Universul deltaic se opune, în poem, celui citadin, de a cărui existență lipovenii știu, dar, în general, o ignoră, fiindcă de acesta se leagă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dar, subliniind, în același timp, convingerea că a pune stăpânire pe forța lor năprasnică nu este deloc facil, fiindcă literele fug precum potârnichile, țâșnesc de / sub piatra creierului când calcă noaptea pe ea, / precum ies șobolanii anunțând ciuma, și, totodată, ard cu flăcări mai înalte decât spaima din creier, fiind ca niște țăruși, mai înalte decât coloanele templelor. Exersarea slovei este ritualică, așa cum ritualic construiește tatăl gardul din grădină, din secvențe cântărite cu grijă, pentru că între litere este respirația cititorului: cititorule
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă mă învață / și cap rotit supun sub ghilotină. Deși în poezia lui Horia Zilieru, apar și evidente note elegiace, simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Elena Marin Alexe -n goană prin mine, Ard curcubeie în tristul pustiu, Puntea de vis leagă mai bine Destinul meu pe sufletul viu, Păstrez încă-n palma ce plânge Parfum de stele cernute, Sărut vălul nopții ce-atinge Aroma din zile pierdute. Privirea se-agață-n fereastră Cu lacrimi de
Trec zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83222_a_84547]
-
această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acest conflict vizibil între gratuitate și frenezie organică, între abstracție și febra senzorială cu care Hortensia Papadag-Bengescu își înzestrează primele eroine. Într-o alăturare imposibilă, avem de-a face cu o metafizică a simțurilor a cărei protagonistă ideală și idealizată arde din toată ființa sa pentru “amantul din eter”. După cum bine aprecia Al. Protopopescu: “Tipul de “fecioară tare” viitoarele “fecioare despletite”este osândit alături de masculinitatea agresivă.”¹ În felul lor, Bianca, Myriam, Alisia, Adriana, Manuela sunt niște apostoli ai iubirii ideale, și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare ; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufeste. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a doi critici importanți, Ibrăileanu și Lovinescu, apartenența la un cerc de tineri moderni-mondeni și, probabil, cel mai important lucru, trecerea rapidă la roman, gen care se află în mijlocul preocupărilor literare Ămasculine) ale epocii. Deunăzi abia, din sertare nemaiîncăpătoare, am ars multe din acele caiete. Deschise ici-colo, la vreo pagină, am întâlnit incoherența unui mozaic cusut cu ochi închiși pe o pânză fără capăt. H. PapadatBengescu, însemnare din jurnal) Primele cărți de proză ale Hortensiei Papadat Bengescu ĂApe adînci, Sfinxul, Femeia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]