24,310 matches
-
și ajută oamenii necăjiți, arată calea bună copiilor rătăciți, isi cunoaște toți copacii din pădure, îi strigă pe nume sau pe porecla, dar îi blestema să fie tăiați de om sau trăsniți de fulger când o supără. Pedepsește (sperie, ia glasul, ologește, pocește) bărbații care fluiera sau cântă prin pădure și-i trezesc copiii, tăietorii de lemne care nesocotesc regulile pădurii, pe cei care culeg fructele de pădure (mere și pere sălbatice, alune) în ziua de 19 august, etc. Oamenii se
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
o rudă sau sătean, ia parte la petrecerile lumii satului, unde observă atent și face nenumărate schițe. "Tinerele fete stau aici în compania flăcăilor... Niciun argument rațional, nicio decizie solidă nu ar putea ține piept acelui ritm, acelei muzici, acelor glasuri tandre de femei. La semnalul capelmaistrului dansul se sfârșește, însă numai atunci cînd dansatoarea primește un sărut" (Erasmus din Rotterdam). În anul 1557 execută pentru atelierul lui Hieronymus Cock o serie de desene consacrate celor șapte păcate capitale, care obțin
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
întunecate ale Contrareformei catolice. La locul martiriului său, în piața "Campo dei Fiori", administrația orașului Roma i-a ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea o statuie, dedicată libertății de gândire. Patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan-Paul II, și-a exprimat "profunda durere", regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno. Gândirea sa a influențat filosofia din timpurile ce i-au urmat, în special pe filosoful olandez Baruch Spinoza, care în secolul
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
a fost. Mănăstirea Franciscanilor, ziși și Conventuali, din Padova datează și ea tot de atunci. Preocuparea lui de predilecție a fost însă predicarea cuvântului Domnului. Predica într-o limbă și era înțeles de toate națiile. Cuvântările lui, deși rostite cu glas obișnuit, se auzeau până la mari depărtări. Minunile Sfântului Anton sunt acuma atât de dese încât, dacă s-ar pune împreună, ar alcătui o minune care nu se mai sfârșește. Ba, s-a zis, pe bună dreptate, despre aceste minuni că
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
blestemată de Hera, soția lui Zeus deoarece l-a ajutat pe stăpânul Olimpului să o înșele. Nimfa a ținut-o de vorbă pe Hera în timp ce Zeus o înșela. Aflând de acest lucru, Hera a pedepsit-o pe Echo, luându-i glasul, lăsând-o să scoată numai sunete scurte. Echo îl urmărește pe Narcis în pădurea unde acesta vâna. Simțindu-i prezența, Narcis întrebă cu glas tare cine este în pădure. Nimfa nu putea decât să scoată ecoul spuselor lui Narcis. Disperată
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
în timp ce Zeus o înșela. Aflând de acest lucru, Hera a pedepsit-o pe Echo, luându-i glasul, lăsând-o să scoată numai sunete scurte. Echo îl urmărește pe Narcis în pădurea unde acesta vâna. Simțindu-i prezența, Narcis întrebă cu glas tare cine este în pădure. Nimfa nu putea decât să scoată ecoul spuselor lui Narcis. Disperată că nu poate să comunice cu Narcis, Echo se aruncă în brațele sale. Surprins, tânărul fuge, iar nimfa nu mai vrea să trăiască și
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
său public a avut loc în anul 64, la Napoli, iar teatrul în care organizase recitalul a fost lovit de un cutremur și s-a prăbușit. Suetonius spune că Nero avea o voce slabă și înfundată, Dio Cassius îi califică glasul drept leșinat, dar, poate, era un muzician talentat și priceput. Nero se costuma ca un actor de tragedie, susținând un al doilea recital în fața plebei, și interpretând un cântec despre Niobe și alte arii, feminine și masculine, cu soldații din
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
mici și altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-au intrebatu pre toți: este-le cu voie tuturor să le fie domnu ? Ei cu toții au strigat într-un glas: “În mulți ani de la Dumnezeu sa domnești”. Și decii cu toții l-au rădicatu domnu și l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Și de acolea luo Ștefan vodă steagul țărâi Moldovei și să duse la scaunul Sucevii.” Politica dusă de
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Măcelul din Chios". Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix își găsește deja câțiva apărători, în timp ce tânara școală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberați de sub jugul convențiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspirație îi este proprie și lui Delacroix, care afirmă : Nimeni și nimic nu mă impiedică să percep lucrurile așa cum vreu eu". Prezentarea la Salon a "Morții lui Sardanapal", în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
fi Studio B. Numeroase canale specializate, sunt de asemenea disponibile: canalul SOS (sport), Metropolis (muzică), Art TV (artă), Cinemania (film), si Happy TV (programe pentru copii). Printre cele mai răspândite ziare zilnice publicate în Belgrad, sunt Politika, Blic, Večernje Novosti, Glas javnosti, Press (ziar) și Sportski žurnal. Alte cotidianele publicate în oraș sunt Danas, si Kurir. Novi Plamen este în prezent revista de extremă stânga cea mai mare. O nouă distribuție gratuită zilnică, 24 Sata, a fost înființată în toamna anului
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
PRM) - Este un partid de orientare extremistă, de orientare naționalist-comunistă, raliind în jurul său nostalgici ai fostului regim comunist. După căderea acestuia, în vara anului 1990, Corneliu Vadim Tudor și scriitorul Eugen Barbu, au lansat săptămânalul "România Mare" pentru a da glas acestui curent. În jurul aceastei reviste Vadim-Tudor a fondat Partidul România Mare, care s-a aflat la guvernare în așa-numitul „Patrulater Roșu” între 1992 și 1996. De-a lungul existenței sale, PRM s-a opus reformelor de trecere la economia
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
că transpoziția sau modulația să nu poată fi aplicate, ceea ce reprezintă unul din principalele dezavantaje ale acestei scări sonore. Cântarea bizantina românească urmează (cel puțin teoretic) scară sonoră a lui Anton Pann formată din 22 de secțiuni. Diferite moduri (sau glasuri sau ehuri) bisericești au diferite scări sonore. De exemplu, glasul 8 are un ton mare (Ț) egal cu 4 secțiuni, un ton mic (ț) egal cu 3 secțiuni și un semiton (s) egal cu 2 secțiuni (echivalentă din acest punct
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
reprezintă unul din principalele dezavantaje ale acestei scări sonore. Cântarea bizantina românească urmează (cel puțin teoretic) scară sonoră a lui Anton Pann formată din 22 de secțiuni. Diferite moduri (sau glasuri sau ehuri) bisericești au diferite scări sonore. De exemplu, glasul 8 are un ton mare (Ț) egal cu 4 secțiuni, un ton mic (ț) egal cu 3 secțiuni și un semiton (s) egal cu 2 secțiuni (echivalentă din acest punct de vedere cu "ragă" indiană). Scară sonoră a glasului 8
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
exemplu, glasul 8 are un ton mare (Ț) egal cu 4 secțiuni, un ton mic (ț) egal cu 3 secțiuni și un semiton (s) egal cu 2 secțiuni (echivalentă din acest punct de vedere cu "ragă" indiană). Scară sonoră a glasului 8 (care este în modul diatonic) se obține prin trepte succesive de {4,3,2,4,4,3,2} de secțiuni. În acest glas, comă sintonică este egală cu 55 de sutimi, iar comă lui Pitagora cu 109 de sutimi
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
egal cu 2 secțiuni (echivalentă din acest punct de vedere cu "ragă" indiană). Scară sonoră a glasului 8 (care este în modul diatonic) se obține prin trepte succesive de {4,3,2,4,4,3,2} de secțiuni. În acest glas, comă sintonică este egală cu 55 de sutimi, iar comă lui Pitagora cu 109 de sutimi. De notat că alte biserici ortodoxe, de exemplu biserică ortodoxă greacă, folosesc o scară sonoră diferită de cântarea bizantina românească.
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
disc al interpretei] este o colecție romantică de cântece seducătoare, care îmbină armonios șansonete tradiționale și ritmuri contemporane. De asemenea, vocea Patriciei nu este niciodată ostentativa, dar devine ademenitoare.”" Ulterior, cântăreața a fost complimentata pentru modul în care își conturează glasul pentru a fi în concordanță cu liniile melodice ale pieselor sale. Aceași sursă, allmusic, compară vocea lui Kaas cu "„o forță a naturii”". "Site"-ul face o legătură între Kaas și o mare personalitate a muzicii pop-rock, Pat Benatar. Din
Patricia Kaas () [Corola-website/Science/317032_a_318361]
-
de către Eugenia Bulat. Alți tineri au debutat prin intermediul concursului „La Steaua”, desfășurat de către Uniunea Scriitorilor din R. Moldova: Aurelia Borzin, Doina Postolachi, Adrian Gavriliuc. Activitatea Clipei Siderale e frecvent reflectată în paginile săptămânalului „Literatura și Arta”, dar și în ziarele „Glasul Națiunii”, „Făclia”, „Florile dalbe”, „Ziarul de Gardă”, „Curier pedagogic”. Apariții sporadice în „Dacia literară”, „Curierul românesc”, „Oglinda literară” ș.a. din dreapta Prutului. Emisiunile: „Semnal-Junior” și „Ars-adolescentina” ale Radioului Național, prin atașamentul special față de tinerii creatori al jurnalistei Zina Izbaș, au mediatizat
Clipa (revistă) () [Corola-website/Science/317093_a_318422]
-
Basarabia. - Chișinău, 1997. - P. 255-256. CIMPOI, MIHAI. Poezia tranzitivului: [Pref. la cartea Stalactite]. - Chișinău, 2002. - P. 3-4. CIOACĂ-IOANID, ȘTEFAN. Clipa Siderală // Curierul românesc. - 2003. - mai. CIOCANU, ION. Victoria de după înfrângere. Florile Dalbe. Nr. 36, 27 noiembrie 2008. Două poete surori // Glasul națiunii. - 1991. - 6 noiemb. - P. 2. FILIP, IULIAN. Oglinzii făcută țăndări. Revista OGLINDA, 2008. GAFTON, MARCELA. Clipa Siderală // Țara. - 2002. - 9 apr. GÂRNEȚ, VASILE. Veneția ca un poem. Contrafort, Nr. 1-2, ianuarie-februarie 2009. IACHIM, ION. Mărturisire ca o înflorire // Făclia
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
di Eugenia Bulat. Rivista Le voci della Luna. Nr.44.Quadrimestriale di Informazione e Cultura Letteraria e Artistica. Bologna, luglio 2009. POAMĂ, ANDREI. Despre Niobe-Antigona și rochiile ei retro//Contrafort.-2002.-Nr. 9-10. - P. 4. POSTOLACHI, VERONICA. “Datul” Eugenia Bulat // Glasul națiunii.-2002. - 29 aug.-P. 3. RACHIERU, ADRIAN DINU. Pref. La vol. Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est/Venezia ti fu data. Diario di una latitante del Est. Chișinău, Cartier, 2008. SLUTU-SOROCEANU, NINA. Dezlegarea de muțenie // Lit.
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
cenușie, iar coada este puternic forfecată. Lăstunul de casă zboară rapid și agil, mai lejer însă decât rândunica de casă. În zbor dă din aripi în medie de 5,3 ori pe secundă. Este o pasăre comunicativă, dar cu un glas destul de slab. Lăstunul de casă populează toată Europa, cu excepția extremităților nordice ale acesteia (peninsulele Scandinavă, Kola) și a teritoriilor de peste 66° lat.N dintre Marea Albă și Ural. În Siberia se găsește până la 65° lat.N în bazinul râului Obi
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Astra, Luceafărul, Contemporanul-Ideea europeană, Argeș, Calende, Literatorul", Zburătorul, Contrapunct, Art Panorama, Jurnalul literar,Poesis, Nord literar, România. Kilometrul zero, Filocalia, Citadela, Lumina" (Vârșeț), "Manuscriptum, Litterae" (Canada), "Acolada, Ateneu, Cafeneaua literară", precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană", "Târgoviștea Literară" A îngrijit antologia de poezie tânără "Prima verba"(1998) și ediția critică Marin Bucur, "I. L. Caragiale: lumea operei", vol. III(2001). Ca istoric literar este preocupat de restituirea, în cadrul canonului național, a moștenirii
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]
-
al Festivalului Internațional de Satiră și Umor ,Zâmbete în prier", care se desfășoară la Vișeu de Sus Redactor la periodicele „Zări senine" — revista Liceului „Dragoș Vodă" din Sighetu Marmației (1969-1972), „Napoca universitară", Cluj-Napoca (1974-1978), „Măiastră", Baia Mare (1990-1992), „Clipa", Baia Mare (1992-1995), „Glasul de Nord", Baia Mare (2000-2002), „Jurnalul de Sighet" (1993-1999), „Astra vișeuană", Vișeu de Sus (1996-1998). Redactor-șef al cotidianului „Opinia" — subredacția Vișeu (1996-1998). Colaborator la revistele „Echinox" (1974-1978), „Viața studențească", „Amfiteatru", „Dialog", „Astra", „Tribuna", „Orizont", „Cronica", „Urzica" și almanahul „Urzica", „Luceafărul
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
reda fidel intervalele modurilor bizantine (vedeți tabelul), aceasta a fost considerată acceptabilă atât timp cât există în paralel o notație cu neume care reprezintă standardul. Reprezentarea cantului în notație neumatica are avantajul că o compoziție este notata "exact" la fel indiferent de glas deoarece scară sonoră este definită separat. De exemplu, o neuma care indică urcarea cu o treaptă nu precizează cât de mare este aceasta treaptă, mărimea treptelor fiind stabilită separat prin acordajul tetracordului care stă la baza modului (vedeți tabelul). Această
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Această economie în notație se face totuși pe baza unui efort mai mare al cântărețului pentru că acesta trebuie să știe tot timpul pe ce treaptă se află pentru a ști cu cat să urce pe treaptă următoare (de exemplu, în glasul VIII diatonic în scară cu 22 de secțiuni de la Pa la Vu sunt 4 secțiuni, de la Vu la Ga sunt numai 3 etc). Cele mai vechi manuscrise în vest care conțin neume provin din secolele IX-X. Neume de diferite forme
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
în acest sens: Stihirile sunt folosite cel mai frecvent în contexte liturgice precum: Stihirile se cântă de regulă alternativ cu versete din Psalmi sau din alte părți ale Scripturii. În cărțile liturgice, se specifică pentru ele cântarea pe un anumit glas. Găsim adesea melodii pe tema stihirilor în înregistrările cu muzică liturgică ortodoxă, unele alcătuite de compozitori cunoscuți. La vecernie, grupul de stihiri (10, 8, 6 sau 4 - în funcție de sărbătoare) care se cântă după imnul "Doamne, strigat-am" (Ps. 140) se
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]