27,087 matches
-
însă ne-am cam întristat și eu și prietena mea, Doina Ștefănescu. Visasem un zbor planat spre Manhattan, cu vedere panoramică spre Statuia Libertărții, ca-n filme. Avionul nu mergea pe acolo. După șapte zile frustrante (America ecologică, izolată în liniște de monastire, și nu cea metropolitană), un coleg canadian a închiriat o mașină să ducă est-europenele să vadă și ele de-adevăratelea minunea, Orașul. Trec peste mirările noastre „provinciale”: lipsa bandiților pe străzi dosnice, faptul că oamenii ne zâmbeau și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri duioase din vremile apuse. După protocolul întâmpinării, o zbugheam repede la zbenguielile mele. Și totuși bătrânica asta intrase în liniștea și bucuriile simple pe care le-am avut atunci. Nici n-am știut când a murit. A dispărut pe nesimțite, ca o adiere, ca o umbră a copilăriei mele. ALEXANDRU ARȘINEL Nu, nu e vorba de directorul Teatrului de comedie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
volumul „Lupta cu inerția”, o dedică nu literaților ci, simplu, cititorului. Întrebându-se „Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept. Dar o flacără Mă cheamă acolo Sub straturi de nea Și vreau să treacă Liniștea mea.” Nicolae Labiș deschide o eră pe care n-a ilustrat-o el însuși, ci alt mare poet, Nichita Stănescu. SCANDALUL LABIȘ Primesc de la L.R., redactor la cotidianul care mi-a publicat „Moartea căprioarei”, un xerox după două articole pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ani (timp în care mulți martori au dispărut, multe documente, de asemenea) este practic imposibilă și, de asemenea, improprie existenței noastre moral-spirituale. Nu mai doresc să ne umilim reciproc. Amândouă avem de realizat în continuare multe alte lucruri, care necesită liniște și reculegere. Regret că relațiile normale dintre noi au fost alterate și apoi exterminate sub tăvălugul evenimentelor sociale și al schimbărilor de mentalitate - de care nu suntem, vinovate și din care nu a ieșit nimic bun. Mă delimitez, de asemenea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
soare, Viforul și Luceafărul. Pe numele său adevărat Barbu Ștefănescu, scriitorul era rudă cu proprietarul de la Goești care, între anii 1908-1909, i-a dat scriitorului ospitalitate. Deși probabil nu știa că sub picioare are o străveche vatră strămoșească*, pătruns în liniștea satului moldovenesc de ceea ce se cheamă simțul pământului, Delavrancea a formulat, într-un fericit moment de inspirație, cuvintele lui Ștefan cel Mare despre care toți uităm că de fapt aparțin unui scriitor: „Moldova n-a fost a strămoșilor mei, nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Ion I. Nistor și cel al Înaltpreasfințitului patriarh Miron, ținute în Catedrala de la Cernăuți. Iată câteva cuvinte memorabile ale profesorului Ion Nistor: „îngerul morții s-a pogorât să curme subit firul unei vieți greu încercate și să împărtășească cu taina liniștei de veci un suflet adânc sbuciumat. De trei zile clopotele tuturor bisericilor vestesc tânguitor credincioșilor că arhipăstorul lor, Nectarie, s- a săvârșit întru Domnul. Vestea tristă ne-a îndurerat adânc sufletele, văduvite de arhiereasca sa mângâiere și binecuvântare. Prea devreme
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Cuza” Iași. Din luna noiembrie am devenit pedagog, cu un salariu de 309 lei pe lună și cu masa și cazarea gratuită. Misiunea mea era să urmăresc comportamentul elevilor și să asigur desfășurarea în bune condiții a activităților din cămin: liniștea, servirea meselor și programul de pregătire a lecțiilor pentru a doua zi. Nu m-am gândit nici un moment că nu pot să-mi desfășor programul și că elevii îmi vor face greutăți. A fost, totuși, surprinzător pentru mine faptul că
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
neglijența și chiar de nepăsarea unor elevi care nu aveau chef să învețe. În cămin erau fete și băieți. Pregătirea se făcea în comun; fetele erau mai conștiincioase, dar uneori râdeau înfundat și eram nevoit să intervin pentru a asigura liniștea. Treptat, treptat s-a dezvoltat în mine un fel de dispreț pentru elevii care neglijau învățătura. Îmi amintesc cât de mândru eram când mi-am cumpărat, din salariul meu, un costum nou la cartelă. Totul s-a terminat prin aprilie
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
răi de gură, unii ne erau rude, dar tot timpul veneau cu acuzații și injurii fără nici un temei. Mama ne învăța să răbdăm și să nu răspundem cu aceeași monedă. După ce fiecare am plecat pe direcția aleasă nu mai avea liniște, ducea grija fiecăruia chiar și atunci când nu avea de ce să fie îngrijorată. Ne scria adesea și ne certa că nu comunicăm cu ea. Port în inima și în sufletul meu icoana mamei și sper să i-o ofer când voi
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Agigea. Nu am așteptat o nouă invitație și am răspuns cu plăcere. Eram în anul 1991, când Stațiunea recuperată după 20 de ani de părăsire devenise din nou funcțională. Am rămas foarte plăcut impresionați atât de Stațiune (o oază de liniște și de sănătate) și de modul în care am fost primiți. Puteam spune că aveam și noi deschiderea la Marea Neagră. Am venit cu studenții câțiva ani la rând. Mai ales cu studenții de la Tiraspol, dar nu numai. În 1996 am
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
numărul 7, chiar în fața Adigelui. Au încărcat puținele mobile pe un cărucior: două paturi, o masă, vreun scaun și vasele esențiale. Nu a trebuit prea mult pentru a mobila casa mică și sărăcuță. În schimb se înveșmântase de tăcere și liniște. Dar ambientul era umed și, în timpul lunilor de iarnă, devenea un ghețar. Un prieten de a-l său cleric, care s-a dus să-l viziteze, tremurând de frig, i-a sugerat: «De ce nu mergi să studiezi în biblioteca publică
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
apună soarele peste posibilele diviziuni. Suntem oameni printre oameni, așadar se poate întâmpla vreun inconvenient; dar și aici, să fim atenți să nu sofisticăm, să nu exagerăm, să nu generalizăm; să vedem totul în lumina lui Dumnezeu, în pacea și liniștea sufletului nostru... Susțineți-vă unii pe alții și, vă asigur, veți face minuni... Cât știu și pot vă recomand fuziunea deplină și cordială între preoți și frați: să fim un singur trup. Să avem grijă, deci, să ne integrăm reciproc
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acordă o atenție particulară purtătorilor de handicap, prin programe și tehnici dintre cele mai moderne. În 1965 este terminată construcția noii biserici parohiale. Complexul formativ și religios are acum toate actele în regulă pentru a-și putea continua menirea în liniște. Cu toate acestea, Opera don Calabria decide să cedeze locul altei Congregații. Alte domenii și alte regiuni mai nevoiașe îi reclamă prezența. Actual, prezența comunității Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe la Milano se concentrează pe asistența băieților handicapați și pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acceptabilă suferința celui vinovat sau a celui rău. Dar de ce să sufere un inocent? Iov se revoltă. Se zbate să-l regăsească pe Dumnezeul ascuns, pe Dumnezeul bun și drept, chiar și în mijlocul suferințelor sale atroce. Și descoperă o anumită liniște atunci când își dă seama de cunoașterea sa limitată și înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu. Mintea sa se oprește la limita infinitului. Și era un răspuns adecvat pentru timpul său. Numai revelarea lui Isus Cristos va aduce un pic de lumină
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spectrul comunismului ateu, amintirea încă fierbinte a atrocităților nazismului, climatul de teroare pentru războiul rece, pericolul tot mai amenințător al bombei atomice și persecuțiile religioase, populează mintea sa de fantasme apocaliptice. Dar ceea ce îl neliniștește cel mai mult e constatarea liniștii și imobilității Bisericii, de la înalții ierarhi la simpli credincioși, asemenea acelei tăceri încordate și reci care pietrifică natura, înainte de sosirea unei mari catastrofe ori a unui eveniment seismic. Înaintea ochilor lui don Calabria se prezintă un scenariu de criză generală
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
îi slujeam la sfânta Liturghie, la momentul consacrării, adresându-i-se lui don Rossi care îl asista, spuse: „Nu mai cred nimic“, dar mai apoi, cu o voce subțire, murmura: „Cred, o Doamne, cred, cred“. Și termină sfânta Liturghie cu liniște. Alte ispite îl tulburau: gândul că nu ar fi făcut nimic bine și, dacă ar fi făcut ceva bun, că ar fi făcut-o din mândrie ori pentru a se subînțelege. Îl chinuia gândul morții, care provenea dintr-o sfântă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rugăciuni scurte), în invocațiile către Maica Preasfântă. Noi care îl asistam eram epuizați. Dar el voia să se roage continuu. În ultimele zile ale bolii sale, îl ajutam să facă rugăciunea de mulțumire după sfânta Împărtășanie. Era unicul moment de liniște în această luptă a spiritului, care s-a terminat cu o oră înainte de a cădea în comă, de la 14,30 din 3 decembrie până la ora unu din 4 decembrie 1954». Și mărturia lui don Attilio Rossi e importantă: În timpul ultimei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ambasador pe lîngă Quirinal, va dovedi cîteva calități, deosebite de cele pe care le arăta în funcțiile de la minister. Vederile sale, pe atunci, erau lipsite de relief. Printre diplomați se făcea haz de cuvintele cu care încheia orice conversație: "E liniște pretutindeni" și bătea în birou "Unberufen", încît fusese poreclit Unberufen 83. Cel de al doilea șef de secție, ungur, domnul Müller de Sz. Gyorgy era imaginea Beamter-ului84 bine încopciat, cu privire misterioasă și frunte încruntată. Bătrînul împărat se înțelegea foarte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
protector al acestei rase). La Konopici trăia pe lîngă țărani, funcționari și mici nobili cehi, iar aceste contacte îl influențaseră în sensul unei echități reparatorii. Cît despre românii asupriți de administrația ungară, luase în mîini problema revendicărilor acestora și, în liniștea nopților, pe uși lăturalnice, liderii calificați ai românilor din Transilvania, Aurel Popovici, Rațiu, Pop, Maniu erau primiți de Franz Ferdinand pentru a stabili, după discuții dificile, viitorul statut al ținutului lor, la adăpost de jignirile maghiare, pentru clipa în care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
conflict armat între balcanici și turci, îmi spunea: "Contele Berchtold, într-o vizită recentă pe care mi-a făcut-o aici, mi-a repetat ce declarase delegațiilor întrunite la Budapesta: vara a trecut, iarna se apropie, și aceasta ne garantează liniștea în Balcani". Această asigurare demnă de ușurința Cancelarului, urma să primească o crudă dezmințire cîteva săptămîni mai tîrziu cît și pentru celelalte războaie care au urmat. În fapt, popoarele balcanice și în primul rînd bulgarii, a căror clasă țărănească formează
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în afara neîncrederii congenitale, tocmai de "cazul" Kirkilisse. Din momentul în care observatorii au ajuns la fața locului, le devenise limpede că nu avusese loc nici o rezistență. Armata bulgară înaintase cu prudență și se oprise trei zile în fața orașului a cărui liniște părea să ascundă o capcană. Un ciobănaș grec reuși în cele din urmă să-l convingă pe comandantul bulgar de absența turcilor, plecați de mai multe zile, și-l anunță că un morman de miei, fripți de populația greacă, îi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a fost întîmpinat începutul unui discurs al său: Pentru a fi limpede ce cred eu", profera el vacarm. Pentru a fi limpede ce cred eu", repeta el, impasibil, de mai multe ori la rînd, pînă cînd obstinația sa a cîștigat liniștea și a putut continua. Deschanel era concurentul care îi bara drumul lui Clémenceau spre Elysée. Cu părul pomădat și ondulat cu fierul, rămas tînăr și arătînd bine, și care, printr-un fenomen fără precedent în analele celei de a III
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
zbătut împotriva unei boli incurabile care a răpit-o în 1938, energia, dorința de a trăi și de a fi mereu Regina nu s-au potolit, ducînd-o uneori, în anii de văduvie, pe căi nesigure pe care pentru propria-i liniște ar fi fost mai bine să nu apuce (al căror martor și actor întristat urma să fie, ca ministru al Afacerilor Externe, între 1932-1933). Domnul Titulescu îmi cunoștea dorința de a relua un post în străinătate și de a fi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tuturor celorlalți angajați, cît și rapida deservire a mesei: numeroase ascensoare-expres, ce duceau, fiecare, în fața unui gen de pupitru din metal ușor unde însemnai pe foaia de meniu mîncarea aleasă, iar șiruri de tăvi pe rotile serveau și deserveau, în liniște, cu precizie și rapiditate. Cînd i s-a înmînat lui Mussolini, cu multă pompă, la capătul Cyrénaïcii214, pe șoseaua triumfală trasată în nisipul deșertului, faimoasa sabie a apărătorului islamului (din prostie executată, cu lama dreaptă, fără curbura tradițională a săbiilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și lucrurile exact și cu imparțialitate. Lîngă el, subțire și delicată, regina Elisabeta vorbea și ea pe același ton măsurat. După anii petrecuți la Panne alături de soldați, prin tranșee și spitale, suverana gusta, în sfîrșit, destinderea prilejuită de zile de liniște în atelierul său de sculptură din pădurea seculară de la Laeken sau cea a concertelor pe care le frecventa cu asiduitate și pasiune. Cuplul regal era înconjurat de copii și nepoți, iar populația din Bruxelles saluta cu simpatie pe tînăra soție
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]