25,920 matches
-
a doua jumătate a secolului al XIII-lea, fugind de invadatorii germani. Într-adevăr unul dintre liderii rebeliunii prusace vechi din 1260-1274 împotriva Ordinului Teutonic a fost numit Glande. Originea sa reală a fost mai puțin spectaculoasă. Unii membrii din rudele sale au avut ca porecle, termeni preluați din cai sau alte animale domestice, sugerând astfel coborârea de la una dintre ramurele regale. Unul dintre fii lui Kobyla, Feodor, un boier de la casa boierească al lui Dimitri Donskoi, a fost poreclit Koshka
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
ani (Moscova Ruriks) a ajuns la capăt. După o luptă lungă, grupul lui Boris Godunov a trimufat în fața Romanovilor, iar cel dintâi a fost ales noul Țar în 1599. Răzbunarea lui Godunov asupra Romanovilor a fost teribilă: toată familia și rudele sale au fost deportați în colțurile îndepărtate ale Rusiei de Nord și Urali, unde majoritatea dintre ei au murit de foame sau în lanțuri. Liderul familiei, Feodor Nikitici Romanov, a fost exilat la Mănăstirea Antoniev Siysky unde a fost forțat
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
Revoluției din Octombrie. La data de 17 iulie 1918, autoritățile bolșevice care acționau la ordinele lui Iakov Sverdlov de la Moscova și condus la nivel local de către Filip Goloschekin și Iakov Zurovskz, l-au împușcat pe Nicolae al II-lea, pe rudele sale apropiate, și pe alți patru funcționari în pivnița Casei Ipatiev din Ekaterinburg. Familiei i se spusese că aceștia trebuiau să facă niște fotografii pentru a demonstra poporului că încă sunt în viață. Membrii familiei au fost aranjați corespunzător și
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
cei care fuseseră așezați în fața plutonului, nu a rezistat presiunii psihologice și a înnebunit. Dostoievski a ispășit patru ani de muncă silnică într-o colonie penitenciară ("katorga") din Omsk. În acest timp nu i s-a permis să corespondeze cu rude sau prieteni, așa că primele informații legate de viața sa în Siberia sunt conținute într-o scrisoare adresată în 1854 fratelui său, Mihail, la doar o săptămână de la eliberare. După un drum de paisprezece zile cu sania trasă de cai, Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Treime din Sankt Petersburg. La puțin timp după aceea, Anna asistă la una din înspăimântătoarele crize de epilepsie ale scriitorului, dar dovedește o stăpânire de sine admirabilă. Fericirea cuplului va fi mai degrabă umbrită de relațiile ostile dintre Anna și rudele lui Dostoievski (Pavel Isaev, fiul vitreg din prima căsătorie, sau Emilia Feodorovna Dostoievskaia, soția lui Mihail Dostoievski), decât de instabilitatea nervoasă a scriitorului. Pe 14 aprilie 1867, cei doi miri părăsesc Rusia, cu intenția de a călători pentru trei luni
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din satul elvețian îl apropie și mai mult de paradigma hristică. "Oameni sărmani" este un roman epistolar care descrie relație dintre Makar Devușkin, un funcționar-copist de patruzeci și șapte de ani, și Varvara Dobroselova, o tânără croitoreasă. Cei doi sunt rude îndepărtate și încep să corespondeze sau să își trimită cărți. Devușkin nutrește pentru Dobroselova o iubire paternă, care se transformă încet în simțăminte de un romantism curtenitor, aflat în disonanță cu sărăcia pe care este nevoit să o înfrunte: funcționarul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ce îi va deveni antagonist, Parfion Semionovici Rogojin, fire vulcanică și sadică, mistuită de atracția pentru o femeie misterioasă, Nastasia Filippovna. În jurul acestei eroine « animate de un fel de veselie a dezastrelor » se va țese conflictul principal al romanului. Singurele rude din Petersburg ale prințului, Lizaveta Prokofievna (soția generalului Epancin) și fiicele ei (Alexandra, Adelaida, Aglaia) îl întâmpină pe Mîșkin și îl ajută să se instaleze într-o camera închiriată de Ganea (Gavrila Ardalionovici Ivolghin), secretarul generalului. În ciuda obiecțiilor formulate de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Woolf remarcă: « Romanele lui Dostoievski sunt vâltori clocotitoare, furtuni de nisip rotitoare, vârtejuri de apă care șuieră și fierb și ne trag înăuntru » și « În afară de Shakespeare, nu mai e nimic mai fascinant de citit ». Franz Kafka îl consideră pe Dostoievski « rudă de sânge » ("blutsverwandt") și scrie "Procesul" sub influența unor romane ca "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă". Într-o emisiune radiofonică din 1955, Albert Camus declară că a descoperit "Demonii" în tinerețe, iar « șocul » pe care l-a trăit atunci
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Leopold, care era rege al belgienilor din 1831, spera să-și căsătorească nepoata cu un alt nepot, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Leopold, mama Victoriei și tatăl lui Albert erau frați. Leopold a aranjat cu mama Victoriei să invite rudele de la Coburg s-o viziteze în mai 1836 cu scopul de a-l prezenta pe Albert Victoriei. Regele William al IV-lea a dezapobat orice căsătorie cu Coburg și l-a favorizat pe Prințul Alexandru al Țărilor de Jos, al
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
și rivala sa. Carol al VI-lea al Franței a venit la putere la vârsta de 12 ani și a înnebunit în tinerețe; în cea mai mare parte a domniei sale de lungă durată (1380-1422), Franța s-a aflat sub controlul rudelor regale, care au prădat veniturile coroanei și au avut numeroase divergențe între ele. În acest timp, în fruntea Angliei, se afla un rege tânăr, ambițios și războinic, Henric al V-lea (1413-1422). În 1415, Henric a trecut Canalul și, sperând
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
Casa de Cultură a Studenților) devine zonă militară și toate clădirile, inclusiv cochetul stadion, sunt demolate. Astfel, în decurs de numai patru ani cel mai galonat club de fotbal din București dispare fără urmă sub furia bolșevică. În anul 2014, rudele foștilor fotbaliști și membri ai forurilor de conducere ai clubului din perioada interbelică, alături de președintele de onoare al clubului, Alexandru Cristian Vâlcov (fiul marelui fotbalist venusist Colea Vâlcov), au reînființat gloriosul club interbelic. La 5 ani după construcția Stadionului Romcomit
Venus București () [Corola-website/Science/299353_a_300682]
-
majoritatea terenului era împărțit în proprietăți private. Conform cronicarului maghiar Thurocz în 1003 în sud-estul Transilvaniei exista ca formațiune statală ducatul lui Kean, vasal bulgarilor. Regele Ștefan al Ungariei supune acest ducat, autorității maghiare. Kean este alungat și înlocuit cu ruda regelui, Zoltan. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
consuli sufecți demisionau în schimb, iar alți astfel de sufecți erau numiți. Aceasta a ajuns la extremul său sub Commodus, când în 190 d.Hr. douăzecișicinci de persoane au deținut funcția de consul. În timpul Imperiului, împărații numeau frecvent protejați sau rude fără vreo cerință a vârstei. De exemplu, Împăratul Honorius a primit consulatul la nașterea sa. Deținerea consulatului era aparent o astfel de onoare încât până și efemerul Imperiul Galic a avut câteva perechi de consuli în timpul existenței sale (260-274). Lista
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
Regina Mary (bunica actualului monarh al Regatului Unit) s-a născut la Palatul Kensington în 1867. Părinții ei, Ducele și Ducesa de Teck, locuiau în palat. Eduard al VII-lea numea palatul "o grămadă de mătuși" din cauza numărului mare de rude regale care aveau reședința aici. În 1981, apartamentele 8 și 9 au fost combinate pentru a crea reședința de la Londra a proaspătului cuplu Prințul și Prințesa de Wales, Charles și Diana iar după divorț a rămas reședința Dianei până la moartea
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
1889), Mary Cathleen (ian. 1890), Eva (nov. 1891), Florence Elizabeth (nov. 1892) și Mabel (nov. 1893). Pentru a putea satisface nevoile unei familii atât de numeroase, părinții lui Joyce o angajează ca guvernantă pe doamna Elizabeth Conway (născută Hearn), o rudă îndepărtată a lui John Stanislaus Joyce. Joyce este botezat la 5 februarie 1882 la biserica St. Joseph's Chapel of Ease din Roundtown (astăzi Terenure, un cartier rezidențial al Dublinului). Numele întreg al copilului, James Augustine Joyce, este trecut greșit
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
20 km de Dublin, într-o casă aflată pe malul mării. John Stanislaus primea deseori vizite la sfârșitul săptămânii, de la prietenii săi din Dublin, niște oameni fascinanți care au inspirat multe personaje joyciene. De exemplu, musafirul William O'Connell, o rudă în linie paternă, va constitui material pentru unchiul Charles din "Portret al artistului în tinerețe". Cea mai mare influență însă, omițându-i pe părinți, a exercitat-o cu siguranță guvernanta Elizabeth Conway, intitulată în același roman "„Dante”". Doamna "Dante" s-
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
scor excelent (421 de puncte din 450), șansele lui de a se angaja sunt barate de o birocrație rigidă, care refuză să îi echivaleze diploma obținută în Irlanda. În vara anului 1912, Nora și fiica ei, Lucia, călătoresc singure la rudele lor din Galway, lăsându-l în Triest pe James Joyce. Măcinat de dor și gelozie, scriitorul decide să le viziteze și se îndreaptă, la 12 iulie, împreună cu Giorgio, spre Dublin. Aflând că micul Giorgio este încă nebotezat deși are vârsta
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lăsându-l în Triest pe James Joyce. Măcinat de dor și gelozie, scriitorul decide să le viziteze și se îndreaptă, la 12 iulie, împreună cu Giorgio, spre Dublin. Aflând că micul Giorgio este încă nebotezat deși are vârsta de șapte ani, rudele dinspre mamă ale lui Joyce improvizează în secret, în sala de baie, o ceremonie de botez. Joyce profită de vizita sa în Irlanda pentru a negocia din nou publicarea volumului "Oameni din Dublin". Este dispus să cedeze dorinței editorului George
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de isterie sau depresie, practicile psihiatrice ale vremii (izolarea forțată și imobilizarea cu o cămașă de forță) accentuându-i mai mult psihoza și starea de insecuritate. A locuit o perioadă în Londra cu Harriet Weaver, apoi în Irlanda cu niște rude, remarcându-se în special printr-un comportament deviant, tentative piromane și suicidale sau fugi neanunțate pentru care a fost nevoie de intervenția poliției. În 1934, a fost pacienta lui Carl Jung, cel care, după o lectură a romanului "Ulise" a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
zadar să o reintegreze pe Lucia în societate, regizând o logodnă cu un anume domn Alex Ponisovsky sau încăpățânându-se să transforme pasiunea ei pentru "lettrines" într-o profesie din care se poate trăi. În cele din urmă, la insistențele rudelor și prietenilor care o considerau irecuperabilă, Lucia a fost internată permanent, în aprilie 1936, la azilul din Ivry-sur-Seine, instituție pe care nu a mai părăsit-o timp de aproape 15 ani. În 1951, la zece ani după moartea lui James
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
un adevărat copil al modernismului, un fel de Icar ce s-a apropiat prea mult de soare, un artist „dionisiac” și în niciun caz schizofrenic. Conform ei, Lucia Joyce și-ar fi ajutat tatăl să scrie "Veghea lui Finnegan": o rudă apropiată, Bozena Schaurek, ar fi văzut-o cum dansa în tăcere, în aceeași cameră în care Joyce își redacta manuscrisele. Între cele două acte artistice, aparent paralele, dansul și scrisul, s-ar fi stabilit un dialog profund, din care Joyce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
mult, ea îi acuză pe Richard Ellmann și pe Brenda Maddox, biografii lui James Joyce, respectiv Nora Barnacle, pentru faptul că au stăruit fără milă pe ideea că Lucia ar fi fost nebună. Lor li s-ar fi adăugat și rudele sau prietenii lui Joyce care doreau să șteargă orice urme ale excentricei Lucia, considerată a fi o pată supărătoare din biografia scriitorului. În mod revoltător, în 1988, Stephen James Joyce a distrus o colecție de aproape o mie de scrisori
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
creștini și musulmani însă evenimentele au dus la confruntarea de la Hattin, moment de cotitură pentru statele cruciate din Orient. În urma acestei confruntări teritoriul comitatului este drastic micșorat, Raymond murind de pleurezie la scurt timp după eveniment nu lăsă nici un urmaș. Ruda ce-a mai apropiată este principele de Antiohia, Bohémond al IV-lea de Poitiers, care ia comitatul urmând a-l transforma în fief al cadeților familiei. Schimbarea familiei domnitoare reprezintă și o schimbare a politicii. Noii conți nu mai continuă
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
sângeroasă luptă al cărui singur rezultat rămâne numai pierderile de vieți omenești. După un an de armistițiu Guy Embriaco își atacă din nou seniorul. Este încheiat un nou armistițiu încălcat iarăși de seniorul de Gibelet în ianuarie 1282, când, împreună cu rudele și câțiva oameni fideli lui, face o tentativă de lua Tripoli pornind din cartierul templierilor. O neînțelegere între Guy și comandatul templierilor face ca să eșueze tentativa, iar cavalerii se refugiază într-un turn unde sunt asediați de soldații contelui Bohémond
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
mai ales că gurile rele spuneau că lui Iancu Corvin îi cam umbla gândul la tronul Basarabilor (după spusele cronicarului polon Ian Dlugosz) o escaladare a conflictului părea inevitabilă. În vara lui 1437, la curtea lui Iancu de Hunedoara poposește „ruda sa apropiată“ „Ladislau Walachus“ (Ladislau este echivalentul lui Vladislav) împreună cu suita sa, fiu de domn și pretendent la tronul părinților săi. Iancu îl ține pe lângă el căci planurile lui ambițioase necesitau și contribuția fără rezerve a celorlalte două țări române
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]