26,506 matches
-
adecvate. Deși localizau cu relativă ușurință submarinele aflate la suprafață, acestea se scufundaui și schimbau direcția de deplasare cu mult timp mai nainte de a veni în zonă distrugătoarekle dotate cu grenade de adâncime. În scurtă vreme, strategia grupurilor de vânătoare s-a dovedit un eșec de proporții. Pe 14 septembrie 1939, cel mai modern portavion britanic HMS “Ark Royal” a scăpat numai datorită norocului să fie scufundat de submarinul german “U 39”, datorită faptului că cel trei torpile lansate împotriva
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
U 39” a fost scufundat rapid de distrugătoarele din escortă, prima victorie antisubmarin a britanicilor. Britanicii nu au învățat nimic din acest incident, submarinul “U 29” reușind în circumstanțe asemănătoare să scufunde portavionul HMS “Courageous” doar trei zile mai târziu. Vânătoarea executată de grupuri de distrugătoare a continuat să fie principala activitate antisubmarin, prost condusă însă de la centru în primul an de război, convoaiele transatlantice lipsite de escorte fiind și mai amenințate, submarinele reușind să scape aproape după fiecare atac încununat
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de buzunar „Admiral Graf Spee”, care acumulase în primele trei luni de război nouă victorii în Altlantic și Oceanul Indian împotriva unor vase comerciale cu un deplasament de 50.000 tone. Britanicii și francezii au format o serie de grupuri de vânătoare, (trei crucișătoare grele, trei portavioane și 15 crucișătoare ușoare), care căutau îi cu înfrigurare pe „Admiral Graf Spee” și nava-soră, „Deutschland”, care acționa în Atlanticul de nord. După mai multe luni de căutare fără succes, „Admiral Graf Spee” a fost
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
în mod eficient de zborurile de recunoaștere. Una dintre măsurile luate pentru îmbunătățirea acoperirii aeriene a fost montarea unor rampe de decolare la prova unora dintre navele de transport de marfă, așa-numitele „Catapult Aircraft Merchantmen”, dotate cu avion de vânătoare cu aripi pliabile Hurricane. Când la era remarcată prezența unui avion german, avionul de vânătoare îmbarcat era lansat de pe rampă cu ajutorul unei rachete, ca să lupte cu aparatul de zbor inamic. După îndeplinirea misiunii, pilotul aliat își îndrepta aparatul spre un
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
a fost montarea unor rampe de decolare la prova unora dintre navele de transport de marfă, așa-numitele „Catapult Aircraft Merchantmen”, dotate cu avion de vânătoare cu aripi pliabile Hurricane. Când la era remarcată prezența unui avion german, avionul de vânătoare îmbarcat era lansat de pe rampă cu ajutorul unei rachete, ca să lupte cu aparatul de zbor inamic. După îndeplinirea misiunii, pilotul aliat își îndrepta aparatul spre un aeroport de pe țărm, sau dacă nu era posibil, se parașuta în apele mării, de unde era
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de sprijin putând detașa vase pentru vânarea submarinelor reperate de avioanele de recunoaștere sau de echipamentele HF/DF. În situații în care vasele escortelor obișnuite trebuiau să se întoarcă la paza convoaielor desemnate, grupurile de sprijin puteau continua multe ore vânătoarea submarinelor inamice. La sfârșitul anului 1942, britanicii au dotat vasele de război cu o nouă armă - mortierul antisubmarin „arici”, care lansa 24 de bombe cu explozie la contact pe direcția de înaintare a vasului atacator. Spre deosebire de grenadele de adâncime, care
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
puțin costisitoare decât marile distrugătoare ale flotei britanice, ca și un program de lansare la apă a numeroase corvete. Toate aceste vase militare nu numai că asigurau o pază suficient de numeroasă a convoaielor, dar puteau forma și grupuri de vânătoare a submarinelor. Spargerea codurilor navale germane le-a premis convoaielor aliate să evite de multe ori haitele de submarine, sau să vâneze submersibelele a căror poziție fusese descoperită de radare sau decriptorii britanici. În câștigarea bătăliei Atlanticului, un rol important
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
La vârstă de 16 ani a hotărât să-și ia viața în mâini,astfel că fuge cu niste actori italieni,dar încă o dată,a trebuit să revină acasă și să devină un vânător.La 20 de ani,după o reușită vânătoare a unei hâite de lupi devine eroul sătenilor,care l-au numit de atunci "Ucigașul de Lupi".Împreună cu un prieten,Nicolas de Lenfent,fuge la Paris unde obține o slujbă la Teatrul lui Renaud,pe scena fiind cunoscut cu numele
Lestat de Lioncourt () [Corola-website/Science/308183_a_309512]
-
este un avion de luptă multirol proiectat inițial de General Dynamics și îmbunătățit de Lockheed Martin pentru United States Air Force. A fost conceput inițial ca avion de vânătoare cu greutate redusă. Dispune de comenzi de zbor electronice (primul avion de luptă de serie echipat cu acest sistem), raport tracțiune-greutate supraunitar (începând cu variantele C/D), poate efectua viraje cu accelerație de 9g. În zbor manifestă stabilitate statică relaxată
F-16 Fighting Falcon () [Corola-website/Science/308194_a_309523]
-
9g. În zbor manifestă stabilitate statică relaxată (negativă), de aceea nu poate fi pilotat fără sistemul computerizat fly-by-wire. Pe de altă parte, această instabilitate naturală îi conferă o manevrabilitate deosebită. Pentru SUA, conflictul din Vietnam a demonstrat importanța avionului de vânătoare ușor. La Pentagon s-a cristalizat un grup de inițiativă favorabil acestui concept. Ca urmare a eforturilor acestui grup în cercurile militare, politice și financiare americane, pe 06.01.1972, USAF a lansat cererea de ofertă pentru avionul de vânătoare
F-16 Fighting Falcon () [Corola-website/Science/308194_a_309523]
-
vânătoare ușor. La Pentagon s-a cristalizat un grup de inițiativă favorabil acestui concept. Ca urmare a eforturilor acestui grup în cercurile militare, politice și financiare americane, pe 06.01.1972, USAF a lansat cererea de ofertă pentru avionul de vânătoare ușor ("Light Weight Fighter" -LWF) către un număr de 9 firme producătoare. În data de 13.04.1972 USAF a anunțat decizia de a se finanța pentru faza de prototip proiectele firmelor General Dinamics (model 401F) și respectiv Northop, prototipurile
F-16 Fighting Falcon () [Corola-website/Science/308194_a_309523]
-
mult timp în închisoare pe vremea lui Franco. Dincolo de conținutul existențialist, romanul constituie și o satirizare a clasei mijlocii apărute în urma măsurilor economice ale lui Franco. Pe de altă parte, există un grup de romane dedicat unei pasiuni a scriitorului, vânătoarea, unite prin personajul unui asistent de liceu pasionat de acest sport, care apoi emigrează în Chile și în final se pensionează. Aceste romane alcătuiesc trilogia : „"Diario de un cazador"” (1955), pentru care a primit Premiul Național de Literatură, „"Diario de
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
său mai mare: licențiat în drept, Mare Logofăt, Caimacam (1842) și Logofăt Bisericesc - Ministru al Cultelor (1848). Cea mai mare parte a vieții sale a dus-o departe de tumultul polic al epocii, la conacul familiei din Cornești, dedicându-se vânătorii. Despre rarele perioade în care stătea în capitală, marele om polic și scriitor Ion Ghica povestește: "În vara anului 1829 războiul era în toiul lui; boierii cei mai mulți erau trimiși pe afară, unii după coasa fânului pentru oștire, alții după proviant
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
c.1820, își face studiile juridice la Paris. În 1877 devine director al Teatrului Național, perioadă în care Macedonski îi dedică o frumoasă epigramă: "Domnul Cornescu va schimba multe/În locul lirei răsunătoare/Peste fațada de la teatru/ Va pune cornul de vânătoare". Adevărul epigramei rezidă din pasiunea lui Costache Cornescu pentru acest sport, publicând la București în 1874 „Manualul vânătorului”. Pentru a prefața lucrarea îl roagă pe bunul său prieten și tovarăș de vânătoare, Al. Odobescu, să-i scrie câteva rânduri, însă
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
Peste fațada de la teatru/ Va pune cornul de vânătoare". Adevărul epigramei rezidă din pasiunea lui Costache Cornescu pentru acest sport, publicând la București în 1874 „Manualul vânătorului”. Pentru a prefața lucrarea îl roagă pe bunul său prieten și tovarăș de vânătoare, Al. Odobescu, să-i scrie câteva rânduri, însă acele câteva rânduri s-au transformat în opera „Pseudo-Kineghetikos”. Tot legat de partidele de vânătoare, Ion Ghica, în corespondența cu Vasile Alecsandri, dedică pasaje pline de savoare „vărului Costache”. Se căsătorește cu
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
în 1874 „Manualul vânătorului”. Pentru a prefața lucrarea îl roagă pe bunul său prieten și tovarăș de vânătoare, Al. Odobescu, să-i scrie câteva rânduri, însă acele câteva rânduri s-au transformat în opera „Pseudo-Kineghetikos”. Tot legat de partidele de vânătoare, Ion Ghica, în corespondența cu Vasile Alecsandri, dedică pasaje pline de savoare „vărului Costache”. Se căsătorește cu Elena Manu. Moare după 4 aprilie 1906 când dă o dedicație autografă nepotului său Mișu pe ediția a doua a manualului vânătorului. Ecaterina
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
inundat aceste zone, limitând accesul cercetătorilor la culturile arheologice care au supraviețuit până astăzi în zonele de câmpie și deal. Aceste culturi se pare că au fost create de mici grupuri migratoare care aveau diferite activități bazate în special pe vânătoare și cules. Uneltele de calitate din piatră erau schimbate cu altele de la mari distanțe; de exemplul roca vulcanică, obsidianul, care se găsea în prefectura Nagano a fost prelucrată de grupuri aflate la periferia Tokyo-ului de azi. Se pare că o
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
deci, caracterizată de trei elemente: scăderea nivelului mării și formarea de așezăminte pe coastele Japoniei, legătura dintre arhipelag și continent și perfecționarea uneltelor din piatră. În perioada Jōmon (cca. 8.000 î.Hr. - cca. 300 î.Hr.) principalele ocupații sunt identificate cu vânătoarea și culesul, iar ca o caracteristică a arhipelagului japonez, utilizarea frecventă a resurselor marine. Din punct de vedere literal, numele acestei perioade provine din cuvintele jo=împletitură și mon=ornament. Populația indigenă Populația indigenă se numește „ainu”. Numărul lor nu
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
bronzului și apoi a fierului contribuie mult la dezvoltarea societății japoneze. Aceste noi tehnologii fuseseră aduse în Japonia din Coreea și s-au răspândit către est numai până la orașul Nagoya. Estul Japoniei a continuat să se bazeze mai mult pe vânătoare, deoarece terenurile nu erau foarte prielnice pentru agricultură. Perioada Yayoi a fost numită după situl arheologic din Tokyo, unde au fost descoperite pentru prima oară produsele olăritului japonez. Cromatica predominantă a acestor vase erau tonurile de oranj pal . Această perioadă
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
rezistent, cu puține probleme specifice rasei. Unele exemplare au predispoziție la bolile de piele și la surzenie. Boli curente: surzenie, defecte congenital-metabolice ale ficatului, boli de piele, displazie epidermică, boala lui Krabbe. West Highland White Terrier au fost crescuți pentru vânătoarea de vidre, vulpi și animale dăunătoare. Își împarte strămoșii cu Scottish, Cairn și Dandie Dinmont terrierii. Din lotul de terrieri cu părul tare din Scoția, puii albi au fost selectați pentru a forma această rasă. Scrierile arată că regele James I al
West Highland terrier () [Corola-website/Science/308240_a_309569]
-
Dițești (județul Prahova). A absolvit Școală Militară de Ofițeri de Aviație, specialitatea piloți în anul 1974, fiind avansat la absolvire la gradul de locotenent. Între anii 1974-1981, a fost pilot, pilot șef și comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație Vânătoare. În această perioadă, a fost înaintat la gradele de locotenent major (1977) și căpitan (1981). Între anii 1981-1983 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, secția aviație și apărare antiaeriana. După o perioadă de un an în care a
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
A fost cel mai în vârstă dintre frații săi, având cinci surori și un frate. Educația primară a primit-o acasă, avându-l profesor pe reverendul Evan Edwards din Warnham. A avut o copilărie fericită fiind preocupat de pescuit și vânătoare, conform spuselor vărului și prietenului său Thomas Medwin în cartea sa "Viața lui " ("The Life of Percy Bysshe Shelley"). În anul 1802 intră la Syon House Academy din Isleworth, o școală particulară condusă de un anume doctor Greenlaw, un dascăl
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
o dată iubita. Când află că regele a dus-o cu el, se oferă să lupte alături de duce împotriva rivalului comun, după care se va supune hotărârii ducelui. Jură că se va sinucide în clipa când va auzi semnalul cornului de vânătoare dat lui de Silva. De Silva și Ernani se alătură Ligii conspiratorilor care, în numele libertății, urmăresc să-l ucidă pe rege la Aachen, unde Marii Electori se pregătesc să aleagă pe noul împărat. Conjurații se întâlnesc la mormântul lui Carol
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
a scufundat în apele Oceanului Arctic, zdrobit de banchize, pe 3 februarie 1934. Zoia Kosmodemianskaia, membră a mișcării sovietice de partizani, a fost prima femeie care a fost onorată cu Ordinul Erou al Uniunii Sovietice (16 februarie 1942). Pilotul de vânătoare și a doua femeie as al aviației Lidia Litviak a fost onorată cu același ordin postmortem. 101 persoane au primit ordinul de două ori. La primirea celui de-al doilea ordin, persoana respectivă primea și onoarea de a i se
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
Faimosul trăgător de elită din al doilea război mondial Vasili Zaițev este unul dintre cei mai cunoscuți Eroi ai Uniunii Sovietice, faptele sale din timpul luptelor pentru apărarea Stalingradului devenind subiectul filmului "Enemy at the Gates". Alți doi piloți de vânătoare din timpul celui de-al doilea război mondial, Alexandr Ivanovici Pokrîșkin și Ivan Nikitovici Kojedub au primit de trei ori Ordinul de Erou al Uniunii Sovietice. Primirea celui de-al treile ordin îndreptățea pe cei onorați să li se ridice
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]