24,434 matches
-
sinteze istorice ale lui Iorga. După părerea lui, Bizanțul era o sinteză dublă a Occidentului și Orientului, Occidentul reprezentat de Imperiul Roman și de Elenism, iar Orientul de Ortodoxie și de Asia. Cealaltă lucrare a sa, Bizanț după Bizanț era versiunea română, întocmită de doamna Liliana Pippidi-Iorga după originalul Byzance après Byzance (București, 1933), constituie o extindere logică a școlii sale filosofice: prezența și continuitatea "postumă" (după căderea Bizanțului) a ideilor și instituțiilor bizantine din Principatele Române erau continuitatea Imperiului Roman
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestuia a avut loc un furtunos schimb de cuvinte cu Călinescu. Martorii au descris starea deprimată a lui Călinescu la ieșirea din casa lui Iorga 25. Era o încercare inutilă, întrucît editorialele lui Iorga din perioada respectivă relatau o altă versiune. Doamna Liliana și alții își amintesc cît de mult ura Iorga toate acestea; le considera "stupide! Mai mult decît stupide, inutile!" Totul s-a făcut fără știrea lui Iorga. El nu voia să cedeze sub presiune. Mircea îi asigura mereu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legionari rămași alături de Boeru a convocat un "Juriu de Onoare" prezidat de generalul Ion Gheorghe, ultimul ambasador al lui Antonescu la Berlin, și de alții. Juriul l-a disculpat de asasinarea lui în ciuda tuturor probelor care dovedesc contrariul. Conform acestei versiuni, el nu s-ar fi dus la Sinaia împreună cu echipa morții, ci ar fi rămas la București etc.... Ficțiunea aceasta contrazice toate faptele cunoscute: rezultatele investigațiilor efectuate de autoritățile antonesciene; memoriile membrilor familiei Iorga; propriile afirmații ale domnului Boeru făcute
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spunea Iorga, "dar m-am folosit din plin de ocazie! Am profitat frumos în folosul istoriei." Șeicaru, op. cit., pp. 85-87 44 "Noua Școală" ("Noua Școală de Istorie") urma să fie o încercare a istoricilor mai tineri de a introduce o versiune mai puțin romanțată în istoriografia română 45 Iorga explica în fața unui public american că "singura cale de a ține o conferință acceptabilă despre istorie este să o faci ca istoric, nu ca profesor de istorie. Dacă o faci ca profesor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
membri ai familiei Iorga, care nu sînt în relații prietenești cu d-l Frasin Munteanu-Râmnic, se îndoiesc de faptul că o asemenea întîlnire a lui Dimitrie Munteanu-Râmnic cu Antonescu a avut cu adevărat loc. Autorului însă i se pare plauzibilă versiunea domnului Frasin Munteanu-Râmnic 34 Materiale pentru istoriologie umană (fragment inedit publicat de Liliana N. Iorga, prefațat de D. M. Pippidi, București, 1969). Vezi și ultimele poezii scrise de Iorga, Ultimele, Craiova, 1968 35 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor 36
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ceea ce am Învățat citindu-l și ascultându-l pe remarcabilul Victor Perez-Diaz. Le datorez, lor și lui Annette Wieviorka - a cărei analiză magistrală privind reacția ambivalentă a Franței postbelice la Holocaust din Déportation et génocide a marcat profund propria mea versiune a acestei povești nefericite -, mulțumiri adânci. Concluziile mele despre „Europa ca mod de viață” au fost influențate În mare măsură de scrierile unui strălucit avocat internațional, Anne-Marie Slaughter, ale cărei lucrări despre „statele dezagregate” pledează convingător pentru forma de guvernare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a partidului (NSDAP) sau gardienii de bloc*, schimbându-le doar numele și conducerea. Dar naziștii erau adaptabili și pentru că erau șantajabili. Autoritățile sovietice erau pregătite să conspire cu foștii inamici, mințind cu privire la natura și amploarea nazismului În estul Germaniei - În versiunea lor, elementele capitaliste și naziste se limitau la zona de vest a Germaniei, În timp ce viitoarea RDG era o țară de muncitori, țărani și eroi antifasciști -, dar știau prea bine adevărul și Îl puteau dovedi, la nevoie, cu dosarele naziștilor. Contrabandiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
practicante din Franța au votat pentru MRP. Autorul era, fără Îndoială, influent; Însă partidele creștin-democrate au atras femeile pur și simplu prin platforma lor electorală. În contrast cu tenta insurecțională de care discursul socialist sau comunist nu putea scăpa, chiar și În versiunea sa temperată, creștin-democrații (Maurice Schumann și Georges Bidault În Franța, Alcide De Gasperi În Italia și Konrad Adenauer În Germania Federală) au pus Întotdeauna accentul pe reconciliere și stabilitate. Creștin-democrația a evitat să apeleze la sensibilitatea unei clase anume, punând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al guvernului de la Vichy care avea să fie excutat de Francezii Liberi, imagina o ordine europeană postbelică fără bariere vamale, cu o singură economie și o monedă unică. Viziunea lui Pucheu (Împărtășită de Albert Speer și mulți alții) era o versiune contemporană sub auspicii hitleriste a Sistemului Continental napoleonian și atrăgea o generație Întreagă de birocrați și tehnicieni care se confruntaseră cu dificultatea de a elabora politici economice În anii ’30. Aceste concepții erau cu atât mai tentante cu cât se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fier, oțel și mașini-unelte. Industrializarea de primă generație a Uniunii Sovietice din anii interbelici, monolitică și semimilitarizată, se realiza acum, la scară mai redusă, În tot blocul comunist. Ca și cei din Rusia de altădată, comuniștii din Europa de Est reproduceau În versiune prescurtată și accelerată revoluția industrială occidentală din secolul al XIX-lea. Văzută În această lumină, istoria economică a Estului după al doilea război mondial aduce Întrucâtva cu refacerea vest-europeană din aceiași ani. și În Occident s-a acordat prioritate creșterii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teritoriile „eliberate” de la ruși În 1941-1942, la fel și Stalin a risipit curând iluziile și așteptările din statele-satelit. Am notat deja ce efect a avut impunerea, În țările mai dezvoltate dinspre vest, a păguboasei istorii economice a Uniunii Sovietice În versiune accelerată. Singura resursă pe care managerii comuniști se puteau baza sistematic era mărirea producției prin exploatarea forței de muncă. De aceea teroarea stalinistă din perioada 1948-1953 În Europa de Est semăna atât de bine cu echivalentul sovietic al anilor ’30: ambele erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Figaro littéraire un apel către supraviețuitorii lagărelor naziste, cerându-le sprijinul În realizarea unei anchete asupra taberelor de concentrare sovietice. Bazându-se chiar pe Codul Muncii Corecționale din URSS, el susținea că acestea nu reprezentau centre de reeducare, așa cum pretindea versiunea oficială, ci un sistem concentraționar subordonat sistemului penal și economiei sovietice. O săptămână mai târziu, din nou În Les Lettres françaises, scriitorii comuniști Pierre Daix și Claude Morgan l-au acuzat că-și inventează sursele și caricaturizează Uniunea Sovietică Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1949 trebuiau reintegrate Într-un stat democratic unic. Dar, câtă vreme germanii nu puteau alege liber regimul politic În care să trăiască, o asemenea reunificare era imposibilă. Între timp, Republica Federală Germană Îi reprezenta pe toți cetățenii germani. Dincolo de versiunea oficială, nici americanilor și nici europenilor nu le displăcea o Germanie divizată pe termen nedefinit. Cum Îi spunea John Foster Dulles președintelui Eisenhower În februarie 1959, existau „multe argumente pentru actualul statu-quo”, dar ele nu puteau fi „susținute public”. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ne-a rupt lanțurile; ne-a dat măcar șansa să fim eliberați din... somnul rațiunii”. Clipa de speranță a luat sfârșit odată cu invadarea Ungariei. Câțiva observatori din Occident au Încercat să justifice intervenția sovietică sau măcar s-o explice, acceptând versiunea oficială comunistă potrivit căreia Imre Nagy condusese sau fusese corupt de o contra-revoluție. În stilul său caracteristic, Sartre insista că revolta ungară fusese marcată de un „spirit de dreapta”. Dar, indiferent de motivele insurgenților maghiari - și acestea erau mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față, ca și contemporanul și rivalul lui Ford Popular (deținut de americani, dar fabricat pentru piața locală În Dagenham, lângă Londra, la uzinele Ford din Marea Britanie), aspira la un nivel mai Înalt de confort - și mai târziu va apărea În versiunea cu patru uși, cum se cuvenea Angliei prospere din anii următori. Firma franceză Citroën a introdus faimosul său 2CV (inițial adresat fermierilor ce căutau o variantă mai bună sau un substitut pentru camionetă), a adăugat patru uși, capotă și scaune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pop - au Împânzit, În variante locale, toată Europa de Vest (filmele americane și produsele etalate de ele nu se găseau În Est). Era o parte dintr-un fenomen mai amplu. Temele filmelor americane obișnuite - science-fiction, povești polițiste, western - au fost aclimatizate În versiuni europene stilizate. Milioane de vest-germani au aflat despre cowboy din romane ieftine scrise de autori locali care nu fuseseră niciodată În America; În 1960, numai În RFG se vindeau anual 91 de milioane de romane „western” de limbă germană. Al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țărani și muncitori. Asigurările sociale și celelalte servicii publice care vor deveni sinonime cu „modelul scandinav” reflectau aceste origini, subliniind egalitatea și universalitatea: drepturi sociale universale, venituri egalizate, beneficii fixe acoperite printr-o impozitare abrupt progresivă. Ele contrastau puternic cu versiunea tipic continentală, În care statul returna sau transfera venit către familii sau indivizi, iar aceștia puteau plăti cu bani gheață pentru servicii sociale care erau, În esență, servicii private subvenționate (În special asigurări și spitale). Dar, cu excepția educației, care era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tribunal invocând valoarea de ansamblu a cărții, folosind În apărare opinia „experților”. În octombrie 1966 a avut loc faimosul proces cu privire la Lady Chatterley’s Lover (Amantul doamnei Chatterley), un roman altfel neinteresant de D.H. Lawrence, publicat pentru prima oară În versiune necenzurată În Marea Britanie de editura Penguin Books. Cazul Chatterley a fost extrem de interesant pentru britanici - nu din cauza pasajelor interzise la care se vedeau deodată expuși, ci pentru că notorietatea romanului are de a face cu un erotism care transcende barierele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care locuitorii și republicile constituente nu aveau multe În comun În afară de amintiri nefericite și reciproc antagoniste, instrucțiunile uniforme impuse de la Belgrad aminteau de practicile antebelice. Topografia dificilă a regiunii favoriza inițiativa locală; mulțumită rupturii de Stalin, dictatura proletariatului În versiune titoistă nu era obligată să reproducă În detaliu fiecare eroare din traseul Uniunii Sovietice spre modernitatea industrială. Acestea erau considerațiile care determinau modelul iugoslav, și nu proiectul socialist creativ, alternativ, pe care admiratorii occidentali i-l atribuiau cu naivitate lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai toată Europa Occidentală, teoremele radicale fanteziste din anii ’60 s-au risipit fără urmări grave. Numai În două țări ele s-au metamorfozat Într-o psihoză de agresiune autojustificatoare. O minoritate infimă de foști studenți radicali, intoxicați de propria versiune a dialecticii marxiste, au purces să „dezvăluie adevărata față” a toleranței represive din democrațiile occidentale. Dacă regimul parlamentar al intereselor capitaliste este provocat, argumentau ei, el va abandona mantia legalității și Își va arăta adevăratul chip. Pus În fața adevărului cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exclusiv educarea localnicilor În privința modurilor În care puteau beneficia de „Europa” și de resursele europene. Din 1995, provincia are și o reprezentanță la Bruxelles (Împreună cu provincia italiană vecină Trentino și cu Tirolul austriac). Site-ul oficial al Provinciei Bolzano (cu versiuni În italiană, germană, engleză, franceză și ladino, o varietate a dialectului romanș vorbit În Elveția) afișează, cum e și normal, o eurofilie ardentă. Tirolul de Sud și alte situații păreau să demonstreze că politica de integrare a continentului „de jos
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1979 până În 1990, Margaret Thatcher a intimidat, constrâns (și sedus) electoratul britanic, impunând o revoluție politică. „Thatcherismul” Însemna multe lucruri: piață liberă, impozite reduse, libertatea inițiativei, privatizarea industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism, „individ”. Unele dintre ele - măsurile economice - erau versiuni elaborate ale propunerilor care circulau atât În cercurile conservatoare, cât și În cele laburiste. Altele, Îndeosebi temele „morale”, aveau mai mult succes la electoratul fidel al conservatorilor din zonele rurale decât la populație În ansamblu. Dar, după sufocantul libertarianism din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-o virtute durabilă, el s-a metamorfozat la timp Într-un „europenist” de frunte. Franța avea să clădească o societate mai bună prin unificarea europeană, nu Împotriva ei. În loc să lupte Împotriva capitalismului, Franța urma să-l reinventeze Într-o versiune superioară. Până În 1984, Mitterrand eliminase deja cei patru miniștri comuniști din guvern, proclamase public virtuțile unei economii „mixte”, numise un prim-ministru tehnocrat, tânărul Laurent Fabius, Încredințase economia, finanțele și bugetul lui Jacques Delors, cu misiunea de a stabiliza economia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la fel de mută cum fusese timp de trei decenii. Goma a fost alungat În exil și nimeni nu i-a luat locul. Occidentul purta o parte de responsabilitate pentru toate acestea: chiar dacă ar fi apărut o Cartă 77 românească sau o versiune locală a Solidarității poloneze (vezi capitolul XIX), era puțin probabil ca aceasta să primească un sprijin semnificativ din partea Occidentului. Nici un președinte american nu i-a cerut vreodată dictatorului Nicolae Ceaușescu „să lase România să fie România”. Până și Uniunea Sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oferite Îi calmau pe consumatori, el se mulțumea cu o imitație palidă a capitalismului. Est-germanul Erich Honecker, care În 1971 i-a succedat lui Walter Ulbricht la conducerea partidului, avea și el ca obiectiv să le ofere cetățenilor RDG o versiune modestă a „miracolului” vest-german din anii ’50. O vreme, strategia a avut un oarecare succes. Nivelul de trai din Cehoslovacia, Ungaria și Polonia a crescut În anii ’70, cel puțin după criteriul consumului. Numărul de automobile și de televizoare - bunurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]