25,809 matches
-
ofensiva britanică ce a urmat). În total, 20.000 de lăzi (fiecare cu circa 55 kg) au fost predate și distruse începând cu 3 iunie 1839. În urma colectării și distrugerii opiului, Lin Zexu a scris un „memoriu” (折奏/摺奏) reginei Victoria într-o încercare de a opri traficul cu opiu, acuzând că acesta „otrăvise” mii de civili chinezi (memoriul nu a ajuns la regină). După confiscarea stocurilor, atmosfera s-a tensionat progresiv și la sfârșitul lui iunie, paza de coastă chineză
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
în orașul Jezzine aflat sub control sirian. Într-o tentativă de a obține supremația aeriană și o mai mare libertate de mișcare, Forțele Aeriene Israeliene au lansat Operațiunea Coropișnița 19. În cursul acestei operațiuni, Forțele Aeriene Israeliene au obținut o victorie clară în fața sirienilor, doborând 29 de avioane siriene și distrugând între 17 și 19 baterii siriene antiaeriene, fără să sufere pierderi în luptele aer-aer. Un singur A-4 Skyhawk a fost pierdut din cauza tirului antiaerian la 6 iunie. Avioanele israeliene
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
s-a mutat la Watford, deoarece a câștigat o bursă pentru o perioadă limitată. El a debutat la prima echipă în 2004 când a intrat în minutul 88 în egalul 2-2 cu Sunderland. O săptămână mai târziu a înscris în victoria 2-0 contra Preston North End. El a apărut în total de 9 ori în sezonul 2003-04. Sezonul următor a strâns 28 de meciuri în ligă și 8 în cupă, înscriind de 3 ori. În sezonul 2005-06 a fost pus în
Hameur Bouazza () [Corola-website/Science/322189_a_323518]
-
joace în Turcia. Pe 1 septembrie 2009 a semnat un contract cu gruparea engleză Blackpool, semnând un contract valabil pe un an cu opțiune de prelungire. A debutat în înfrângerea 1-2 cu Leicester City. Primul său gol a venit în victoria 2-0 contra celor de la Peterborough United. Acest gol a fost votat de către fani cel mai frumos gol din Anglia în anul 2009. La 28 ianuarie 2011 Bouazza a fost împrumutat de către AC Arles-Avignon la Milwall F.C. până la sfârșitul sezonului. El
Hameur Bouazza () [Corola-website/Science/322189_a_323518]
-
declarat:""Am crescut la Paris, însă eu întotdeauna m-am considerat algerian. Toate rudele mele sunt de acolo."" Debutul l-a făcut la 7 februarie 2007 într-un meci cu Libia și primul gol l-a înscris în noiembrie în victoria 3-2 cu Mali. După o serie de meciuri, echipa națională a Algeriei a reușit calificarea la Cupa Africii. Pe 13 noiembrie echipa a ajuns la Cairo pentru meciul decisiv pentru calificarea la Cupa Mondială , însă ei au pierdut și astfel
Hameur Bouazza () [Corola-website/Science/322189_a_323518]
-
Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Hampton, lângă râul Kennebecasis. Prima sa slujbă a avut-o la vârsta de 14 ani, fiind corespondent local al radioului local CKBW din Bridgewater. Și-a făcut pregătirea profesională la Victoria College, după care la Universitatea din Toronto, unde a absolvit atât ingineria cât și actoria. Aici și-a cunoscut prima soție, Lois Hardwick. A făcut parte dintr-o trupă de comedianți, iar în acest moment a renunțat definitiv la inginerie
Donald Sutherland () [Corola-website/Science/322204_a_323533]
-
și a plecat la București unde a încercat să își câștige existența. În perioada 1940-1946, a lucrat ca băiat de prăvălie în București. În anul 1946 a avut primele contacte cu membrii P.C.R., obținând un post la Cooperativa de consum „Victoria” (înființată de P.C.R. pentru aprovizionarea cu alimente de bază, la prețuri mai mici, a marilor întreprinderi ale Capitalei și a cartierelor muncitorești). În paralel, s-a implicat în activitatea de propagandă prin aderarea la organizația de tineret a Cooperativei. În
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
acestei relații care rămâne să fie investigată. În persoana și arta lui Octav Grigorescu s-au întâlnit nostalgia tipic avangardistă a începuturilor și cultura elementarului cu gustul pentru deliciile crepusculare și presimțirea morții ale postmodernității. Privește cu suspiciune așa-numitele victorii ale modernismului și caută remedii ale sărăcirii imaginii la care au dus iconoclasmele succesive ale secolelor XIX și XX. Soluțiile regeneratoare sunt împăcarea cu timpul și memoria întrețesută cu uitarea. În însemnările sale am găsit aceasta notiță, o rugăciune: "Doamne
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
său Lucien I. Pacea nu a ținut mult în Monaco; în decembrie 1506, 14 000 de trupe din Genoa au încercuit Monaco-ul și castelul lui, si pentru cinci luni, 1 500 monegaști și mercenari au apărat aStanca” înainte să obțină victoria în martie 1507. Aceasta l-a lăsat pe Lucien I să ducă un dialog diplomatic, pe muchie de cuțit, între Franța și Spania, astfel încât să păstreze fragilă independența a micului stat care era sub protecția Spaniei. Lucien a aranjat imediat
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
distrugă baza Frăției înainte ca aceasta să-i trimită pe cei trei în 61 Cygnus pentru a pune bazele unei cooperări cu rasa extraterestră de acolo. Ching este nevoit să aplice cel mai haotic Factor Aleator al "Teoriei entropiei sociale" , victoria prin sinucidere, pentru a-și duce planul la îndeplinire.
Agentul haosului () [Corola-website/Science/322218_a_323547]
-
fost rănit după ce a căzut de pe cal. Deși evenimentul a fost, după părerea istoricului William C. Davis, „o ciocnire neconsecventă în care una din părți nu a încercat să lupte”, texianii au declarat-o în scurt timp a reprezenta o victorie în fața armatei mexicane. Vestea acestei mici ciocniri s-a răspândit în Statele Unite, încurajând mulți aventurieri să meargă în Texas să se alăture luptelor. Voluntarii au continuat să sosească la Gonzales. La 11 octombrie, trupele l-au ales în unanimitate pe
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
al grupului denumit de el Armata Poporului. De la început, armata de voluntari s-a dovedit indisciplinată. Primul ordin oficial al lui Austin a fost să le amintească oamenilor săi că se așteaptă de la ei să execute ordinele comandanților. Entuziasmați de victorie, texianii erau hotărâți să izgonească armata mexicană din Texas, și au început să se pregătească de marș către Béxar. După ce a aflat că trupele texiane îl atacaseră pe Castañeda la Gonzales, Cos s-a grăbit spre Béxar. Fără să știe
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Barr consemna că bătălia de la Concepción „ar fi trebuit să le dea... o lecție despre curajul mexicanilor și despre valoarea unei poziții defensive bune”, expertul în istoria Texasului history Stephen Hardin crede că „ușurința relativă cu care a fost obținută victoria de la Concepción a insuflat texianilor o încredere în puștile lor cu rază lungă și un dispreț față de inamicii lor”. Pe măsură ce vremea se răcea și rațiile se împuținau, grupuri de texiani începeau să plece, majoritatea fără permisiune. Moralul celor rămași a
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
ciocnirea ce a urmat, forțele mexicane au fost obligate să se retragă în Béxar, lăsându-și încărcătura în urmă. Spre dezamăgirea texianilor, sacii conțineau doar furaje pentru cai; ulterior, din această cauză, bătălia a fost denumită „lupta pentru iarbă”. Deși victoria a ridicat pentru scurt timp moralul texianilor, acesta a continuat apoi să scadă pe măsurș ce vremea s-a răcit și oamenii s-au plictisit. După mai multe propuneri de a cuceri Béxarul cu forța, respinse de trupele texiane, la
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
condamnați care aleseseră armata în locul închisorii. Ofițerii mexicani știau că muschetelor Brown Bess cu care erau ei înarmați le lipsea raza de acțiune a armelor texianilor, dar Santa Anna era convins că planificarea superioară va avea totuși ca rezultat o victorie facilă. Corupția era pe scară largă și proviziile nu erau abundente. Aproape de la început, rațiile au fost reduse, și lipseau medicii și proviziile medicale. Puțini soldați primiseră haine groase sau pături pentru iarnă. La sfârșitul lui decembrie, la cererea lui
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
s-a îmbolnăvit la 24 februarie, lăsându-l pe Travis singur la comanda forțelor texiane. În aceeași zi, Travis a trimis curieri cu o scrisoare adresată Poporului din Texas și tuturor americanilor din lume, în care cerea întăriri și jurând „victorie sau moarte”; aceasta a fost retipărită peste tot în Statele Unite și în mare parte din Europa. Voluntarii texiani și americani au început să se adune la Gonzales, așteptând sosirea lui Fannin care să-i conducă spre a întări Alamo. După
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
misiunii în dimineața de 6 martie. Mulți dintre ofițerii săi erau împotriva acestui plan; ei preferau să aștepte până când artileria va deteriora mai mult zidurile misiunii și apărătorii vor fi obligați să se predea. Santa Anna era convins că o victorie decisivă va ameliora moralul și va da un mesaj puternic celor care încă mai agitau spiritele în țară și în Texas. La primele ore ale zilei de 6 martie, armata mexicană a atacat întăriturile. Soldații din Béxar au fost scutiți
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Santa Anna rămăsese cu o forță mai mică în Béxar. După ce a primit veste că președintele interimar, Miguel Barragán, murise, Santa Anna a luat serios în calcul o întoarcere la Ciudad de Mexico pentru a-și cimenta poziția. Teama că victoriile lui Urrea ar face din acesta un rival politic l-au convins însă pe Santa Anna să rămână în Texas pentru a superviza personal ultima fază a campaniei. El a plecat la 29 martie să i se alăture lui Ramírez
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
controleze oamenii. Texianii au continuat să scandeze „Amintiți-vă de Alamo! Amintiți-vă de Goliad!” în timp ce infanteriștii mexicani speriați țipau „Me no Alamo!” („Eu nu Alamo!”) și cereau degeaba milă. În ceea ce istoricul Davis numea „una dintre cele mai dezechilibrate victorii din istorie”, 650 de soldați mexicani au murit și 300 au căzut prizonieri. Au murit unsprezece texiani, alți 30, între care și Houston, fiind răniți. Deși trupele lui Santa Anna au fost categoric învinse, ele nu reprezentau grosul armatei mexicane
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
recucerire a Texasului. Armata sa a fost însă deturnată spre a rezolva rebeliuni federaliste persistente în alte regiuni. Majoritatea texanilor se așteptau ca armata mexicană să revină rapid. Astfel, mulți voluntari americani s-au alăturat armatei texiane în lunile de după victoria de la San Jacinto, și guvernul texian nu a reușit să țină pasul cu lista de personal a armatei. Din precauție, Béxarul a rămas sub lege marțială tot anul 1836. Rusk a ordonat tuturor "Tejanos" din zona dintre râurile Guadalupe și
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Armenius, Conducătorului tribului german al Heruscilor (lat. Cherusci), care în anul 9 a ridicat o răscoală împotriva romanilor alungându-i de pe pământul său. Cassius scrie, că înainte de răscoală, Boudica s-a rugat mult și a oferit jertfe lui Andraste — zeița victoriei. Țelul primar al răsculaților a fost Camulodunum (modernul Colchester), fosta capitală a trinobanților, care la acel moment era o colonie romană, locuită de soldați romani lăsați la vatră. În oraș se afla un templu dedicat fostului împărat Claudiu. Orașul a
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
datorită faptului că ea așa era numită în lucrările lui Tacitus. Numele ei e diferit în diferite surse. Astfel la Tacitus: Boadicea sau Boudicea; la Cassius — Βουδουικα, Βουνδουικα, sau Βοδουικα. Cel mai probabil, numele ei provine de la cuvântul celtic "bouda" — victorie. Cuvântul boudīko însemna la celți "purtător de victorie". Nume asemănătoare existau în Lusitania — care se scria Boudica, în Bordeaux — Boudiga. La moment, pronunția corectă a acestui nume se consideră Boudica (conform cu regulile din limba galeză și irlandeză, celor mai apropiate
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
lucrările lui Tacitus. Numele ei e diferit în diferite surse. Astfel la Tacitus: Boadicea sau Boudicea; la Cassius — Βουδουικα, Βουνδουικα, sau Βοδουικα. Cel mai probabil, numele ei provine de la cuvântul celtic "bouda" — victorie. Cuvântul boudīko însemna la celți "purtător de victorie". Nume asemănătoare existau în Lusitania — care se scria Boudica, în Bordeaux — Boudiga. La moment, pronunția corectă a acestui nume se consideră Boudica (conform cu regulile din limba galeză și irlandeză, celor mai apropiate față de limba celților). În secolul XIX, în timpul conducerii
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
consideră Boudica (conform cu regulile din limba galeză și irlandeză, celor mai apropiate față de limba celților). În secolul XIX, în timpul conducerii reginei Victoria, figura Boudicăi era înconjurată de un fel de cult romantic — nu în ultimul rând pentru că numele ei înseamnă "Victoria", la fel ca numele reginei.
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
au fost nevoite să recunoască protectoratul roman. Romanii le-au luat banda îngustă de pământ de-a lungul graniței. Aproximativ 25 000 de barbari s-au înrolat în armata romană. La 3 decembrie 176, el împreună cu fiul său Commodus sărbătorea victoria asupra "germanilor și sarmaților"; tot cam pe atunci, l-a instaurat pe Commodus drept co-regent al său. În 177 triburile germane din nou au început ofensiva. De data acesta războiul pentru romani a avut mai mult succes. Cu toate că ei din
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]