241,935 matches
-
necanonica implică numai schimbări de topica și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză, propoziția necanonica diferă de cele mai multe ori de cea canonica nu numai prin trăsături de topica și prozodice, ci concomitent cu acestea prin construcții realizate cu unele cuvinte suplimentare. În una din aceste construcții, ultima vocală
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză, propoziția necanonica diferă de cele mai multe ori de cea canonica nu numai prin trăsături de topica și prozodice, ci concomitent cu acestea prin construcții realizate cu unele cuvinte suplimentare. În una din aceste construcții, ultima vocală accentuată din tema are o înălțime mai mare decât ultima vocală accentuată a remei, iar tema este reluată în remă de către un pronume neaccentuat. Asemenea tema poate fi
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză, propoziția necanonica diferă de cele mai multe ori de cea canonica nu numai prin trăsături de topica și prozodice, ci concomitent cu acestea prin construcții realizate cu unele cuvinte suplimentare. În una din aceste construcții, ultima vocală accentuată din tema are o înălțime mai mare decât ultima vocală accentuată a remei, iar tema este reluată în remă de către un pronume neaccentuat. Asemenea tema poate fi: Alt procedeu prin care o parte de propoziție devine tema
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Paul este acuzat de Pierre”. În limba vorbită este posibilă scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și atribuirea rolului de remă. Construcția cu "qui" scoate
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
limba vorbită este posibilă scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și atribuirea rolului de remă. Construcția cu "qui" scoate totdeauna în evidență subiectul. De alfel
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și atribuirea rolului de remă. Construcția cu "qui" scoate totdeauna în evidență subiectul. De alfel, în franceză, acesta nu poate fi scos în evindență în vorbire prin simpla accentuare mai puternică: "C’est cette découverte qui allait révolutionner la physique moderne" „Această descoperire (este cea care
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
poate fi scos în evindență în vorbire prin simpla accentuare mai puternică: "C’est cette découverte qui allait révolutionner la physique moderne" „Această descoperire (este cea care) urma să revoluționeze fizică modernă”. Dacă subiectul este la plural, primul element al construcției se acordă în general cu el: Ce șont toujours leș meilleurs qui partent leș premiers" „Cei mai buni (sunt cei care) pleacă totdeauna primii”. Sdandardul accepta și lipsa acordului, mai ales în registrul familiar: C’est leș meilleurs qui ..." Dacă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Dacă însă subiectul este un pronume personal de persoana I sau a II-a plural, forma "ce șont" este exclusă: "C’est nous qui sommes arrivés leș premiers" „Noi (suntem cei care) am sosit primii”. Subiectul fiind accentuat în această construcție, daca pronumele personal are forma accentuată diferită de cea neaccentuata, este obligatorie cea accentuată: "C’est moi qui le ferai" „Eu (sunt cel care) o voi face”. În general, verbul "être" din primul element al construcției rămâne la timpul prezent
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
fiind accentuat în această construcție, daca pronumele personal are forma accentuată diferită de cea neaccentuata, este obligatorie cea accentuată: "C’est moi qui le ferai" „Eu (sunt cel care) o voi face”. În general, verbul "être" din primul element al construcției rămâne la timpul prezent și dacă predicatul este la alt timp: "C’est votre frère qui avait raison" „Fratele dv. (este cel care) avea dreptate”. Dacă predicatul este nominal, la scoaterea în evidență a subiectului, "qui" este facultativ: "C’est
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
De menționat că, dacă "C’est Paris" este accentuat mai slab și urmat de o scurtă pauză (în scris virgulă), sensul propoziției este cu totul diferit, de prezentare: "C’est Paris, la capitale de la France" „Acesta e Parisul, capitala Franței”. Construcția cu "que" scoate în evidență cel mai adesea un complement: C’est cela même que l’auteur voulait démontrer „Tocmai această voia să demonstreze autorul”, C’est de lui que je ț’ai parlé" „Despre el ți-am vorbit”. Formă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
imagine" „Zvelta și blondă mi-o imaginez”. Dacă verbul copulativ este "être", uneori este facultativ: "C’est un brave type qu’est Pierre" sau "C’est un brave type que Pierre" „E un tip de treabă Pierre”. Nu trebuie confundată construcția de scoatere în evidență cu "que" cu una scrisă la fel, dar în care "que" introduce o propoziție atributiva. În scris și fără un context corespunzător, de exemplu "C’est la cravate que je préfère" se poate interpreta în două
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
subiectului, inclusiv prin faptul că și acesta ajunge la începutul propoziției: Acest procedeu este folosit și pentru scoaterea în evidență a celorlalte complemente: Numele predicativ exprimat prin adjectiv poate fi scos în evidență în două sensuri: Cu această din urmă construcție se poate scoate în evidență și numele predicativ exprimat prin substantiv: "Îl ne seră jamais président „Nu va fi niciodată președinte” → Président, îl ne le seră jamais" „Președinte nu va fi niciodată” (dar poate va îndeplini altă funcție). Exemple: Observații
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Le hasard, voilà la clé de l'évolution" „Întâmplarea, iată cheia evoluției”. Specificul propoziției interogative franceze este că întrebarea totală și oricare dintre întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Specificul propoziției interogative franceze este că întrebarea totală și oricare dintre întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
și oricare dintre întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există și o a patra varianta. Întrebarea referitoare la subiectul persoană
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
patra varianta. Întrebarea referitoare la subiectul persoană are două variante: "Qui vient ?" și "Qui est-ce qui vient ?" „Cine vine?” Dacă subiectul este inanimat, există două cazuri: De menționat cele două forme ale cuvântului interogativ în funcție de locul său și faptul că construcția cu cuvântul interogativ la sfarsitul propoziției este specifică registului familiar. Întrebările referitoare la numele predicativ sunt de mai multe feluri, în funcție de scopul întrebării, de ce fel de cuvânt exprimă această parte de propoziție și de ce fel de cuvânt exprimă subiectul întrebării
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
N-o să mă mai vezi niciodată acolo”. Între predicat și al doilea cuvânt de negație pot sta unele adverbe de întărire a negației: "Je ne vois absolument rien" „Nu văd absolut nimic”. Dacă predicatul este la un timp compus, în construcțiile analoge cu cele în care este la un timp simplu, "pas", "plus", "jamais" și "rien" se plasează între verbul auxiliar și forma ce poartă sensul lexical al verbului, iar celelalte cuvinte de negație - dupa: În aceeași propoziție pot fi și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
subiect în calitate de pronume, și atunci stă la începutul propoziției: Aucune idée ne me vient à l’esprit" „Nicio idee nu-mi vine în minte”, Aucun des participants n’a demandé la parole" „Niciunul dintre participanți n-a cerut cuvântul”. În construcția cu "ni" repetat, primul "ni" poate de asemenea fi la începutul propoziției, daca construcția neagă subiecte: "Ni son livre ni son film ne m’intéressent" „Nici cartea, nici filmul sau nu mă interesează”. Și "jamais" poate ajunge la începutul propoziției
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
à l’esprit" „Nicio idee nu-mi vine în minte”, Aucun des participants n’a demandé la parole" „Niciunul dintre participanți n-a cerut cuvântul”. În construcția cu "ni" repetat, primul "ni" poate de asemenea fi la începutul propoziției, daca construcția neagă subiecte: "Ni son livre ni son film ne m’intéressent" „Nici cartea, nici filmul sau nu mă interesează”. Și "jamais" poate ajunge la începutul propoziției cu scopul scoaterii sale în evidență: "Jamais je ne l’oublierai" „Niciodată nu îl
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
negația: "Îl n’est toujours pas d’accord" „Tot nu e de acord” (negație referitoare la predicat) vs. "Îl n’est pas toujours d’accord" „Nu totdeauna e de acord” (negație referitoare la complement). Cu "ne" se formează și o construcție restrictivă, în care predicatul este urmat de conjuncția "que" „decât”: "Îl ne mange que des végétaux" „Nu mănâncă decât vegetale”. În construcția cu "ne ... que" poate fi prezent și "pas", dar atunci sensul propoziției este cu totul diferit, adică neagă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
toujours d’accord" „Nu totdeauna e de acord” (negație referitoare la complement). Cu "ne" se formează și o construcție restrictivă, în care predicatul este urmat de conjuncția "que" „decât”: "Îl ne mange que des végétaux" „Nu mănâncă decât vegetale”. În construcția cu "ne ... que" poate fi prezent și "pas", dar atunci sensul propoziției este cu totul diferit, adică neagă restricția: "Îl ne mange pas que des végétaux" „Mănâncă nu numai vegetale”. Fie "ne", fie "pas" poate lipsi în anumite cazuri. Se
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
frazei franceze în comparație cu cea din română se manifestă mai ales in frază cu propoziție subordonată și privesc următoarele aspecte: folosirea modului verbal în propoziția subordonată, folosirea unei propoziții subordonate vs. a unui grup verbal cu verbul la infinitiv, topica propozițiilor, construcțiile în vorbirea indirectă și concordanță timpurilor verbale din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este totdeauna introdusă prin conjuncția "que": "Îl déclare qu’îl l’aidera" „(El) declară că îl va ajuta”. Specific în franceză standard pentru propoziția interogativa indirectă este faptul că este corectă numai topica subiect + predicat și că nu este corectă construcția cu "est-ce qui/que", deși aceasta se folosește în registrul familiar. Întrebarea totală indirectă este totdeauna introdusă prin conjuncția "și": "Elle me demande și j’irai" „(Ea) mă întreabă dacă voi merge”. Întrebarea parțială indirectă începe în general cu cuvântul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul nu este obligatorie aici, deoarece același înțeles îl are o frază cu subordonată având ca subiect pronumele "on" și predicatul la diateza activă, sau cu subordonată având predicatul la diateza pasivă: "Îl faut qu’on fasse leș courses
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]