241,935 matches
-
elastice longitudinale care se propagă în masa fluidului sau solidului. Sistemele tehnice de transmitere a energiei mecanice prin sonicitate sunt similare, ca structură, cu cele de transmitere a energiei electrice. Sonicitatea are diverse aplicații: în sondajul de mare adâncime, în construcția sistemelor de transmisie pe avioane și nave etc. Ediția a doua în limba română, cu titlul "Teoria sonicității", începe cu o notă biografică, urmată de un studiu introductiv și cartea originală a lui Gogu Constantinescu, "Tratat de transmisie sonică a
Teoria sonicității () [Corola-website/Science/333765_a_335094]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului aparținător Tăuții de Sus, orașului Baia Sprie. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 106719.01. Biserica construită în anul 1779 răspundea necesităților de cult greco-catolic din acele vremuri. Construcția prezintă doua tipuri distincte de structuri: corpul propriu-zis al bisericii realizat din zidărie și turnul clopotniță realizat după tipicul structural al turnurilor clopotniță de la bisericile de lemn contemporane (1750-1800). Coiful turnului cu cele patru turnulețe are învelitoare din tabla zincată
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
tabla zincată. Paramentul interior al navei prezintă pictura, în mare parte degradată; cei mai cunoscuți zugravi care au realizat-o fiind: Ștefan Zugravu de la Fisești (1810), Deacu Vasile de la Focșani în 1858 (stil bizantin), Stiebert din Baia Mare (1923). Încă de la construcția sa biserica a aparținut religiei greco-catolice, până în 1948, când, după reforma bisericească a devenit biserică ortodoxă. Biserica este amplasată lângă șoseaua națională Baia Mare-Sighet, fiind împrejmuită cu un gard din piatră care datează din anul 1806, ceea ce atestă cifrele înscrise
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
Național, monumentul apare cu codul 124741.01. Biserică are forma de navă cu sânurile laterale scobite în grosimea zidurilor, iar în absida altarului s-au deschis două ferestre, caracteristică frecvență în cazul monumentelor din secolul al XVII-lea. Piatră pentru construcția biserici a fost adusă cu robi așezați în șir indian din dealurile Budeștilor. Zidurile au o grosime de 1,5m, lungimea de 28m, lata de 9m, susținută de contraforturi, două bolti de cărămidă, ușa de la intrare este cea originală, fiind
Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Miron Costin () [Corola-website/Science/333792_a_335121]
-
vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele mai mari baze aeriene de pe care operau avioanele vânătoare RAF. Spionajul german nu avea informații însă că acolo funcționau camerele operaționale de sector. Aceste camere erau construcții supraterane și erau practic neprotejate împotriva bombardamentelor. Dacă ele ar fi fost distruse de bombe iar ocupanții lor uciși sau răniți, întregul sistem de control al zborului în regiune ar fi fost pus în dificultate. Piloții "9 Staffel" (escadrilei) din
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avioanelor putea fi făcută în aer liber pe timpul verii. În cazul aeroporturilor ale căror piste fuseseră avariate de bombardamente, unitățile RAF au fost dislocate pe alte aerodroame sau au decolat și aterizat de pe piste improvizate. În plus, o serie de construcții de maximă importanță a unor aeroporturi fuseseră mutate în subteran. Camerele coordonatorilor de zbor au fost astfel de puncte vitale care au fost mutate în subteran, dar și în cazul aeroporturilor Kenley și Biggin, unde aceste camere funcționau la suprafață
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din Israel. Denumirea Kishla era aplicată caselor de arest în diverse localități de pe cuprinsul Imperiului Otoman. În Israel mai sunt cunoscute, între altele, Kishla din Jaffa și cea din Nazaret. este o clădire pătrată, având o curte interioară neacoperită, asemănătoare construcției unui han. Ea are două etaje, cel inferior fiind cu mult mai înalt decât celalalt. Partea de vest a clădirii se sprijină pe zidul cetății, construit în epoca otomană. Cea de nord e mărginită de șanțul de apărare al Turnului
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
Național pentru Dezvoltare Regională, valoarea totală a proiectului cifrându-se la peste 23,8 de milioane de lei. În același an, pentru implementarea primei etape a proiectului, au fost alocate circa 5,5 de milioane de lei, bani valorificați pentru construcția a 0.293 km de gard din metal, 2.807 km de gard din plasă metalică, renovarea a 0.387 km de gard istoric și a porții centrale a Parcului Țaul. Pentru implementarea celei de-a doua etape (2014-), Consiliul
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
i-a aparținut în 1918 generalului comandant al "Diviziei 1 Cavalerie" Mihail Schina și, a fost continuată de succesorul său generalul Romulus Scărișoreanu. Prin strădania ofițerilor diviziei banii strânși sub formă de cotizații au constituit "Fondul Oituz", permințând astfel finanțarea construcției care - în urma unui concurs de proiecte, i-a fost atribuită sculptorului Vasile Ionescu-Varo. Comitetul format din comandantul "Diviziei I Cavalerie", cei trei comandanți de brigăzi și șeful de Stat Major a hotârât aplasamentul într-un punct strategic din fostul front
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
ale unora dintre familiile ofițerilor de cavalerie căzuți, precum și prin ajutorul "Societatății „Cultul Eroilor”" și al soției Elena a fostului general Eremia Grigorescu - prin a cărei bunăvoință au fost donate locul pe care s-a clădit monumentul și materiale de construcție. Inaugurarea ansamblului - care ar fi trebuit să fie făcută în 1925, a trenat până la 19 septembrie 1931. În cadrul pregătirilor pentru comemorarea a 600 de ani de atestare documentară a comunei Oituz din 15 august 2010, cu contribuția "Asociației Naționale „Cultul
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
A fost ridicat ca ansamblu în jurul anului 1835, arhitectura și decorul neoclasicist se îmbină organic cu mediul ambiant, format de un parc cu alei acoperite cu pietriș și cu havuzuri sculptate. Compoziția volumetrică a conacului este alcătuită din mai multe construcții, ridicate în perioade diferite, începînd de la locuința tradițională țărănească și terminînd cu elemente arhitecturale caracteristice clasicismului timpuriu. Camerele pentru oaspeți și salonul sunt amplasate la intrarea principală. Anfilada încăperilor principale îndreptată spre fațadele de nord și sud avea o ieșire
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
sudice, iar în interior parchetul și rozetele de pe tavan. De-a lungul istoriei complexul din Cubolta a suferit mari schimbări. Fiind transformat în sanatoriu, el a pierdut mai multe elemente din compoziția sa inițială. Au dispărut un șir întreg de construcții gospodărești: gardul din metal forjat, porțile de la intrare, având un ornament bogat, un anumit număr de sculpturi din parc. O parte din sculpturi sau păstrat, fiind amplasate haotic. Mari schimbări au suferit și rețeaua de drumuri.
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
nu depend de niciun alt popor (islandezii depindeau întru totul de poporul danez). Duc o viață mult mai bună decât ei, o viață la care islandezii tânjeau în acele vremuri. La sfârșitul anilor 1930, în Kópavogur (Reykjavík) s-a început construcția unui drum care trecea prin Álfhóll (Dealul Elfilor), drum denumit Álfhólsvegur (Drumul Elfilor). De-a lungul anilor, construcția a întâmpinat nenumărate probleme, de la probleme financiare, la pierderea și ruperea uneltelor. În prezent, Álfhóll este considerată cea mai faimoasă casă a
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
bună decât ei, o viață la care islandezii tânjeau în acele vremuri. La sfârșitul anilor 1930, în Kópavogur (Reykjavík) s-a început construcția unui drum care trecea prin Álfhóll (Dealul Elfilor), drum denumit Álfhólsvegur (Drumul Elfilor). De-a lungul anilor, construcția a întâmpinat nenumărate probleme, de la probleme financiare, la pierderea și ruperea uneltelor. În prezent, Álfhóll este considerată cea mai faimoasă casă a elfilor și este protejată ca patrimoniu cultural. Într-adevăr, islandezii nu mai cred în elfi cum obișnuiau în
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
fost terminată în 1862; ea făcea parte dintr-o restrânsă rețea de căi ferate din vestul Rusiei. Frontierele vestice ale Rusiei aveau nevoie de apărare, și existau sau erau construite diverse cetăți în Letonia, Ucraina și în Belarus. Conceptul de construcție a unei cetăți în Lituania a fost discutat fără rezultate în 1796, dar a devenit o problemă critică după condusă de Napoleon. a reușit să treacă Nemunasul fără mari dificultăți lângă Kaunas în drumul său către Moscova. O Germanie din ce în ce mai
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
Kaunasul. Puși în fața acestei posibilități și evaluând avantajele naturale ale orașului, oficialii ruși au hotărât să construiască o cetate acolo. După mai multe amânări, la 7 iulie 1879, țarul Alexandru al II-lea a emis un edict prin care ordona construcția ei. Primul design a fost supervizat de generalii Nikolai Obrucev, Konstantin Zverev și Ivan Volberg. După cum fusese planificat inițial, cetatea cuprindea o arie uriașă, constând din șapte redute și nouă baterii defensive aranjate în bucle concentrice. Planul cuprindea clădiri și
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
fusese planificat inițial, cetatea cuprindea o arie uriașă, constând din șapte redute și nouă baterii defensive aranjate în bucle concentrice. Planul cuprindea clădiri și infrastructură de suport, cum ar fi cazărmi, drumuri noi și un depozit de muniție. Lucrările de construcție au demarat în 1882; pentru proiect au fost adunați 4.000 de muncitori. Principalele structuri au fost concentrate în , , , și în zona nouă a orașului. Proiectul a afectat semnificativ viața cotidiană a locuitorilor Kaunasului și existau intenții de a detașa
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
artilerie. Aceste redute au fost construite conform designului standard rusesc pentru redutele de cărămidă în vigoare la acea vreme. Astfel, primele șapte redute erau foarte similare; ele difereau doar prin distribuția interiorului, integrarea în relieful înconjurător și unele detalii de construcție. Ele aveau să fie și renovate în moduri ușor diferite. Bateriile erau construite între redute adiacente și conțineau diferite tipuri de artilerie, amplasate de-a lungul liniilor exterioare ale cetății și de regulă ridicate pe dealuri. Prima fază a lucrărilor
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
aveau să fie și renovate în moduri ușor diferite. Bateriile erau construite între redute adiacente și conțineau diferite tipuri de artilerie, amplasate de-a lungul liniilor exterioare ale cetății și de regulă ridicate pe dealuri. Prima fază a lucrărilor de construcție s-a încheiat în 1887. Cetatea a primit titulatura de „clasa întâi” în acel an, pentru a-i consemna importanța și capabilitățile defensive, iar Otto Klem a fost numit primul său comandant. În același timp, s-au stabilit reguli administrative
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
au stabilit reguli administrative pentru gestionarea impactului cetății asupra orașului și asupra zonelor din jur; înălțimea clădirilor civile ale cetății a fost restricționată. În 1890 a început lucrul la a opta redută, denumită "Linkuva"; s-au introdus noi tehnici de construcție, în special betonul armat. Reduta Linkuva a devenit cea mai modernă întăritură, echipată cu electricitate, canalizare și cazemate pentru o garnizoană de 1.000 de persoane. În același timp, s-au pus bazele altor structuri defensive care au dus la
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
peste Nemunas a fost adaptat pentru transportul militar. Până acum, cheltuielile cu cetatea se ridicaseră la peste nouă milioane de ruble. Primele cărămizi ale au fost puse în 1891; ea a fost terminată în 1893. În anul următor a început construcția unei căi ferate cu ecartament îngust dedicată. Fortul Nouă, redută a cărei construcție a început în 1903, a fost prima de felul său din Imperiu. Structura era un trapez, cuprinzând o metereză pentru infanterie, și a fost echipată cu două
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
se ridicaseră la peste nouă milioane de ruble. Primele cărămizi ale au fost puse în 1891; ea a fost terminată în 1893. În anul următor a început construcția unei căi ferate cu ecartament îngust dedicată. Fortul Nouă, redută a cărei construcție a început în 1903, a fost prima de felul său din Imperiu. Structura era un trapez, cuprinzând o metereză pentru infanterie, și a fost echipată cu două turnuri blindate de pază, electricitate și sistem de ventilație. Zidurile cazematelor de pe tunuri
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
acest sector cuprindea și el două redute. Al patrulea sector, și ultimul, se întinde de pe malul drept al Nerisului până la malul stâng al Nemunasului, cuprinzând două redute, inclusiv cea mai nouă - Fortul Nouă. Pe măsură ce s-au dezvoltat noi tehnologii de construcție și de armament, cetatea a fost renovată repetat pentru a-și păstra eficiența militară. În 1912, s-au lansat o extindere și o inițiativă de reconstrucție. Acest proiect cerea douăsprezece noi redute cu baterii, clădiri de suport și structuri de
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
lansat o extindere și o inițiativă de reconstrucție. Acest proiect cerea douăsprezece noi redute cu baterii, clădiri de suport și structuri de suport. Terminarea sa era estimată pentru anul 1917. Redutele mai vechi urmau să fie complet încercuite de noua construcție, despre care se dorea să utilizeze cele mai noi tehnologii militare. În primele faze ale punerii în aplicare a acestui plan, s-au construit noi întărituri defensive și vechile redute au fost întărite cu beton. Când au început însă luptele
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
tehnologice, Fortul Zece fiind doar parțial construit. Complexul acoperea atunci circa și conținea o rețea feroviară internă de , o centrală electrică, sistem de aprovizionare cu apă, moară, brutărie, distilerie, depozit de alimente și telegraf. În ciuda faptului că renovările și noile construcții de la cetate nu fuseseră terminate, ea prezenta deja o problemă pentru orice atacator. În 1915, Germania și Puterile Centrale au demarat o ofensivă împotriva Rusiei și au înaintat către Lituania și Kaunas. Armata germană a ajuns la cetatea Kaunas în
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]