241,935 matches
-
februarie 1918, Lituania și-a redobândit independența, iar orașul Kaunas a devenit capitala ei provizorie. Vechea cetate a fost pusă sub supravegherea geniștilor. Materialele ce nu fuseseră luate de germani au fost utilizate pentru a reaproviziona armata lituaniană și pentru construcția trenului blindat "Gediminas", denumit după marele duce din secolul al XIV-lea . În 1920, a fost înființată Comisia Cetății Kaunas, însărcinată cu administrarea cetății. Din cauza dezvoltării de noi tehnologii militare, reconstrucția ei a fost considerată o cheltuială prea mare și
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
108 Parașutiști și Fortul V a deservit regimentul antiaerian. Majoritatea forturilor au servit însă drept depozite sau au găzduit colhozuri și alte organizații agricole. În timpul expansiunii și dezvoltării postbelice ale orașului, părți din cetate au fost desființate; ca parte a construcției , întăriturile de la nivelul solului de pe unul dintre sectoarele defensive au fost distruse. În 1958, Fortul IX a fost făcut muzeu. În 1959, s-a deschis prima sa expoziție, în memoria crimelor ce avuseseră loc acolo. Muzeul și-a extins apoi
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
comerciale. Domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a ctitorit aici în jurul anului 1541 o biserică cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, care făcea parte din ansamblul curții domnești. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea în secolul al XVIII-lea a turnului clopotniță de deasupra pridvorului. Informațiile obținute în urma cercetărilor arheologice au dus la formularea unei ipoteze asupra
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
1527-1538, 1541-1546) a ctitorit aici în jurul anului 1541 o biserică cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, care făcea parte din ansamblul curții domnești. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea în secolul al XVIII-lea a turnului clopotniță de deasupra pridvorului. Informațiile obținute în urma cercetărilor arheologice au dus la formularea unei ipoteze asupra existenței unei biserici mai
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
(mai nou, odată cu reconstrucția, conacul este denumit și Castelul Mimi) este un monument de arhitectură de importanță națională din localitatea Bulboaca, raionul Anenii Noi (Republica Moldova), construit spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Construcția conacului, inițiată din ordinul politicianului basarabean Constantin Mimi, a fost finisată în anul 1900. Arhitectura acestuia a fost preluată din practica franceză. Acest lucru s-a datorat faptului că Mimi studiase viticultura și vinificația la Montpellier. Se consideră că respectivul
Conacul familiei Mimi () [Corola-website/Science/333857_a_335186]
-
construiesc în perioada de împerechere. Pentru aceasta, masculul caută un spațiu deschis între copaci, pe care apoi îl curăță de crengi și frunze. După aceasta, construiește umbrarul din crenguțe alese cu grijă, pe care le înfige vertical în pământ. Forma construcției diferă în funcție de specia de pasăre-grădinar. Pasărea-grădinar cu fața neagră își construiește un adăpost rotund, cu formă de colibă, localizat frecvent în jurul tulpinii unui copac tânăr. În interior curăță ‚podeaua’’, apoi o împodobește cu flori viu colorate și semințe. O altă
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]
-
mai atractiv. Unele specii de păsări-grădinar chiar ‚zugrăvesc’’ interiorul umbrarului cu suc de fructe. Aceste adăposturi sunt folosite de masculi timp de câțiva ani, aceștia curățându-le,îmbunătățindu-le și împodobindu-le continuu cu obiecte noi, viu colorate. După terminarea construcției, masculul ademenește o femelă căreia îi dansează, în timp ce se fălește cu aspectul propriu și al adăpostului său. Aceste umbrare dovedesc creativitatea păsărilor. Sunt unice, deoarece sunt folosite doar în perioada împerecherii. După împerechere femela își construiește un cuib în altă
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]
-
Elisabeth Sophie de Saxa-Altenburg. După decesul tatălui său în 1675, ducatul a fost împărțit între cei șapte fii în viață ai ducelui. Bernhard a primit Meiningen, Wasungen, Salzungen, Untermassfeld, Frauenbreitungen și Ichtershausen și a devenit fondatorul liniei de Saxa-Meiningen.<br> Construcția reședinței oficiale din Meiningen a început imediat. Palatul a fost finalizat în 1692 și denumit Elisabethenburg, în onoarea celei de-a doua soții a lui Bernhard. La fel ca în cazul fratelui său Ernst, stabilitatea financiară a ducatului a fost
Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/333057_a_334386]
-
importante perioade, relativ distincte, de dezvoltare a știiinței geodezice, în general: Istoria măsurătorii își are începuturile în neolitic, cu circa 10 000 de ani în urmă, adică în jurul anului 8000 î.Hr., atunci când oamenii au început să devină sedentari. Atunci, la construcția așezărilor și la împărțirea câmpurilor era nevoie de topografi. Aceștia trebuiau să cunoască deja conceptul de măsurătoare, pentru a putea compara mărimile între ele. Pentru ca terenurile pe care se putea construi trebuiau împărțite între consăteni, era nevoie de metode simple
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
calculare a suprafețelor. Descoperiri arheologice arată că în urma cu circa 7000 de ani oamenii din Lepenski Vir, de pe actualul teritoriu al Serbiei, își construiau colibele cu o secțiune de baza trapezoidală, cu ajutorul sforilor și bețelor. Deși nu există dovezi scrise, construcțiile megalitice realizate în perioada 4000-1500 î.Hr. (ansamblul Stonehenge, de exemplu), demonstrează existența, în acea perioadă, a unor cunoștințe de astronomie, geometrie și de măsurare. La momentul extinderii orașelor și agriculturii cu tehnicile lor de irigare, este foarte probabil ca asirienii
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Rhind"”, manual pentru calcularea triunghiurilor, trapezelor, cercurilor etc. Papirusul datează din anul 1700 î.Hr. Herodot (484 î.Hr. - 425 î.Hr.), numit de Cicero „"tatăl istoriei"”, spunea ca egiptenii aveau un adevărat plan cadastral în anul 1700 î.Hr. De altfel și marile construcții cum ar fi piramidele, templele (Complexul Dendera de exemplu) etc. rămase de la vechii egipteni dovedesc temeinice cunoștiințe de astronomie, arhitectură și geometrie. Astfel marea piramidă a lui Khufu din Giza, construită în anii 2700 î.Hr., are ca bază un pătrat
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
triunghi dreptunghic suma pătratului catetelor este egal cu pătratul ipotenuzei: Acestea sunt cele mai vechi cunoștinte de geometrie ale omenirii. Pe tăblițele cuneiforme din Babilon (2000-1500 î.Hr.) se găsesc tabele cu tripleta pitagoreică (a, b, c), care erau folosite la construcția unghiurilor drepte. Armonia raportului dintre numere în triunghiul dreptunghic 3 - 4 - 5 stă la baza construirii aproape tuturor orașelor istorice ("Campus Initialis"). În Școala lui Pitagora a fost emisă teoria sfericității Pământului. Această teorie a fost explicată mai târziu de
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
administrative. Cu toate acestea, romanii au fost cei care au avut cea mai cuprinzătoare știință topografică, pentru că imensul Imperiu Roman nu putea fi administrat decât prin mijloace tehnice foarte dezvoltate. Stadiul avansat al tehnicii, și prin aceasta și măsurătorile, permiteau construcția formidabilă a drumurilor, podurilor și tunelurilor, cât și a orașelor sau a sistemelor de canalizare. Cel mai reprezentativ produs al acelor timpuri care a ajuns până în zilele noastre sub formă de copie este Tabula Peutingeriana. Această hartă de 6,75
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Rotbav; comuna Feldioara. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 40982.06. Biserica este una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Țara Bârsei. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica (actual evanghelică) a fost ridicată în jurul anului 1300, în stil romanic, fortificată în secolul XV și împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săsească. Este
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar și în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcția bisericii. În acea vreme, în Rotbav trăiau aproximativ 70 de familii de sași. Construită din piatră de râu și de carieră, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, biserica nu a avut obișnuitul plan bazilical, ci a fost ridicată
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
obscene, disprețuitoare). Acestea din urmă din păcate, ca și limbajul verbal al insultei sunt prioritar inspirate de corpul și comportamentul feminin și adresate femeilor. Neavând decât o existență relațională, fiecare din cele două genuri este produsul unui îndelungat proces de construcție, vizând generarea unui corp social diferit de al genului opus din toate punctele de vedere. Prin mimetism tacit sau injoncțiuni și rituri explicite băieții se virilizează iar fetele se feminizează.Codul onoarei emfatizat de bărbați se traduce printr-o postură
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
ultimă perspectivă, femeia este concepută ca un semn al discursului, în contrast cu accentul pus de școala anglo-americană pe aspectele socio-politice ale limbii. Lingvistele feministe Deborah Cameron (1985) și Sara Mills (1995) își concentrează demersul critic pe importanța limbajului și reprezentării în construcția și menținerea inegalitații de gen. D. Cameron atrage atenția asupra faptului că opresiunea la nivelul limbajului nu este și nu poate fi totală, pentru că în acest caz femeile nu ar mai avea mijloace de exprimare a criticii acelor structuri și
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
anihilare simbolică a femeii prin mass-media lansat de Gaye Tuchman. Analiza conținutului mediatic a relevat pregnanța reprezentărilor conservatoare atât în presa scrisă cât și în cea electronică: Din momentul în care mass-media nu au mai fost considerate “oglinda” realității, ci construcția socială a acesteia (Berger & Luckman inter alii), critica feministă a “obiectivității” știrilor a pledat fie pentru o relatare neutră, imparțială (“gender neutral reporting” - ideal imposibil de atins), fie pentru echilibru între “vocile” și posturile deținute de femei și cele ale
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Moșna; comuna Moșna. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica Evanghelică-Lutherană, una dintre cele mai frumoase biserici gotice târzii, a fost construită între 1480-1486. De construcție s-a ocupat celebrul pietrar sibian Andreas Lapicida. Actualul lăcaș se ridică pe structura pereților exteriori ai bazilicii anterioare. Este o hală cu 3 nave, boltită cu nervuri în rețea. Are remarcabile ancadramente și un tabernacol monumental. Este înconjurată de
Biserica evanghelică fortificată din Moșna () [Corola-website/Science/333071_a_334400]
-
Planul E (Escaut)”, care prevedea pentru apărarea (cu excepția extremității vestice a Flandrei) bazată pe o serie de fortificații de-lungul frontierei franco-belgiene, nu în interioriul teritoriului belgian. În cele din urmă, Gamelin a decis să adopte Planul D datorită noilor construcții antitanc construite de belgieni de-a lungul râului Dyle și la Gembloux, care ar fi permis o rapidă mobilizare în tranșee a trupelor aliate. Adoptarea Planului Dyle i-a oferit de asemenea Armatei a 7-a franceze posibilitatea să facă
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
conducătorul comunității budiste din acea perioadă. În timpul acestei etape au fost săpate primele cinci și cele mai mari grote din complex. Acestea adăpostesc statui monumentale, cea mai mare având o înălțime de 15 metri și reprezentându-l pe Buddha Shakyamuni. Construcția a fost întreruptă până în anul 471 când a intrat în atenția casei imperiale. În a doua etapă dintre anii 471-493 construcția a fost patronată de către împăratul Xiaowen (471-499). Cu toate acestea, în anul 493 construcția a fost oprită din cauza mutării
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
Acestea adăpostesc statui monumentale, cea mai mare având o înălțime de 15 metri și reprezentându-l pe Buddha Shakyamuni. Construcția a fost întreruptă până în anul 471 când a intrat în atenția casei imperiale. În a doua etapă dintre anii 471-493 construcția a fost patronată de către împăratul Xiaowen (471-499). Cu toate acestea, în anul 493 construcția a fost oprită din cauza mutării capitalei la Luoyang. Lucrările au fost reluate în cea de a treia și ultima etapă dintre anii 494-525, dar au fost
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
reprezentându-l pe Buddha Shakyamuni. Construcția a fost întreruptă până în anul 471 când a intrat în atenția casei imperiale. În a doua etapă dintre anii 471-493 construcția a fost patronată de către împăratul Xiaowen (471-499). Cu toate acestea, în anul 493 construcția a fost oprită din cauza mutării capitalei la Luoyang. Lucrările au fost reluate în cea de a treia și ultima etapă dintre anii 494-525, dar au fost din nou oprite din cauza izbucnirii unei rebeliuni. De-a lungul timpului complexul Yungang a
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
timpului complexul Yungang a fost restaurat sub patronajul mai multor dinasti, cum ar fi Sui și Tang. În timpul dinastiei Liao, între anii 1049-1060 au fost săpate în stâncă mai multe temple, dar au fost distruse în urma unor incendi și cutremure. Construcțiile de lemn ce protejeaz grotele au fost construite în timpul dinastiilor Ming și Qing. În anul 1950 grotele au fost restaurate de către guvernul chinez și au fost plantați copaci în apropierea lor pentru a opri furtunile de nisip ce ar putea
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
care se află în ruine. a fost construită fără arhitecți profesioniști după principiul «cât mai mult aer și cât mai mult soare posibil». În timpul lucrărilor de restaurare au fost descoperite vestigiile unei vile române; acestea au fost înglobate în noua construcție, iar numeroase vestigii arheologice au decorat clădirea și grădinile sale. Restaurarea a durat mulți ani nu doar din cauza dificultății de a construi fără a avea la dispoziție vreo cale de transport și de aprovizionare - ceea ce a impus transportul pedestru al
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]