26,109 matches
-
de municipiul Turda. Lacurile s-au format prin umplerea cu apă a unor foste mine de sare prăbușite. Complexul lacustru de la Durgău este format din următoarele șase lacuri: Fostul Lac 1 („Lacul Carolina”), lac sărat format prin prăbușirea minei de sare „Obere Grube” („Felsö-Akna”, "Ocna de Sus") numită și "Grosse Grube" ("Ocna cea Mare"). Numele lacului (Carolina) s-a dat după numele împărătesei Karoline Auguste von Bayern (1792-1873), soția împăratului Franz I (1768-1835), care a vizitat în anul 1817 și orașul
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
și orașul Turda. Înaintea alunecărilor de teren, ocupa o suprafață de 0,07 ha și avea o adâncime de 32,5 m. Descrierea lacului după Ion Al.Maxim (1937): Lacul are maluri instabile, se surpă și alunecă continuu. Aflorimente de sare gemă se găsesc pe malurile de nord și de vest. Cabine pe malul estic. Adâncimea maximă: 45 m (după Jenö Viski, 1911), 32,5 m (Ion Al. Maxim, 1937). Ritm mare de împotmolire. Originea lacului: ocnă veche, de forma ogivală
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
Fichtel (1780) notează următoarele pentru "Obere Grube": adâncimea celor 2 puțuri este de 22,8 m, adâncimea totală a ocnei (inclusiv puțurile) 125,4 m, perimetrul bazal 228 m. Reprezintă cea mai mare ocnă de pe versantul vestic al masivului de sare de la Durgău. Într-un istoric al ocnelor de la Turda, găsit la Administrația Salinelor, este notat că "Obere Grube" a fost abandonată în anul 1770. József Hankó (1844) menționează și el ocna. Ocna nu era prăbușită în anul 1867, dată la
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
mai face în 1889 următoarele precizări: „La baza dealului Alasmal se găsește un crater lat de 100 pași (cca 30 m). Terenul aici alunecă mereu, fiind foarte instabil. În acest loc a fost până nu demult o mină mare de sare numită Carolina. Partea minei Carolina dinspre nord-vest a fost prea aproape, respectiv a fost chiar pe marginea masivului de sare, din care cauză s-a surpat și de atunci se surpă mereu, pământul scurgându-se în mina care avea o
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
m). Terenul aici alunecă mereu, fiind foarte instabil. În acest loc a fost până nu demult o mină mare de sare numită Carolina. Partea minei Carolina dinspre nord-vest a fost prea aproape, respectiv a fost chiar pe marginea masivului de sare, din care cauză s-a surpat și de atunci se surpă mereu, pământul scurgându-se în mina care avea o adâncime maximă de 94 stânjeni (cca 178 m). Straturile de pământ se surpă mereu în caverna minei, și în acest
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
scări. Surparea ocnei s-a produs cândva între anii 1867 și 1889. Tot sub forma unui crater, umplut numai parțial cu apă, este descrisă și de către Jenö Viski în anul 1911. Pe pereții craterului se vedeau în 1911 aflorimente de sare. Formarea lacului propriu-zis a avut loc între 1911-1937. Lacul 2 („Lacul Durgău”), lac sărat format prin prăbușirea ocnei „Nagydörgö” („Durgăul Mare”). Adâncimi: 6 m (Jenö Viski, 1911), 5,25 m (I.A.Maxim, 1937), 3,8 m (1978). Origine: una
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
noul bazin, primul rămânând aproape fără apă. Bazinul nou s-a produs prin prăbușirea unei alte vechi ocne, situată în vecinătatea ocnei prăbușite din est. Noul lac era în 1937 pe cale de concentrare, apele luând contact direct cu pereții de sare ai ocnei vestice. Adâncimea maximă după Jenö Viski (1911): 6 m (vechiul Lac Dulce, de la est). Pe harta lui F. Posepny din anul 1867 Lacul Dulce apare cu forma dinaintea anului 1926. Lângă Lacul Dulce, spre vest, era indicată o
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
în anul 2001 o adâncime medie de 2 m. În zona sa centrală a fost pusă în evidență existența a două puțuri cu adâncimi de 46 m. Lacul 4 („Lacul Ocnei”), lac sărat format prin prăbușirea unei vechi ocne de sare în formă de clopot, cu adâncime mare. Malul vestic ocupat în 1937 de cabine. Afloriment de sare gemă în partea de sud-est a lacului. Adâncimi: 36 m (S.Fischer, 1887), 40 m (Jenö Viski, 1911), 33,75 m (I.A
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
evidență existența a două puțuri cu adâncimi de 46 m. Lacul 4 („Lacul Ocnei”), lac sărat format prin prăbușirea unei vechi ocne de sare în formă de clopot, cu adâncime mare. Malul vestic ocupat în 1937 de cabine. Afloriment de sare gemă în partea de sud-est a lacului. Adâncimi: 36 m (S.Fischer, 1887), 40 m (Jenö Viski, 1911), 33,75 m (I.A. Maxim, 1937). Salinitate la suprafața apei: 60 g/l(‰) în luna iulie. Lacul 5 („Lacul Rotund”), lac
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
36 m (S.Fischer, 1887), 40 m (Jenö Viski, 1911), 33,75 m (I.A. Maxim, 1937). Salinitate la suprafața apei: 60 g/l(‰) în luna iulie. Lacul 5 („Lacul Rotund”), lac sărat format prin prăbușirea unei vechi ocne de sare. Adâncimi: 20 m (S.Fischer, 1887), 18 m (Jenö Viski, 1911), 14,8 m (I.A. Maxim, 1937). Vechea ocnă, în formă de clopot, a fost probabil mai puțin adâncă decât mina învecinată de sub lacul 4 (Lacul Ocnei). Reprezintă cea
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
de clopot, a fost probabil mai puțin adâncă decât mina învecinată de sub lacul 4 (Lacul Ocnei). Reprezintă cea mai estică ocnă din zona Durgău. Lacul 6 („Lacul Sulfuros”), lac sărat format, de asemenea, prin prăbușirea unei foarte vechi ocne de sare. Adâncimi: 47 m (Jenö Viski, 1911), 46 m (I.A. Maxim, 1937). Vechea ocnă, în formă de clopot, este probabil cea mai veche ocnă de la Durgău. Harta Iosefină din anii 1769-1773 (sectio 110) arată că în zona Durgău existau 5
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
m (Jenö Viski, 1911), 46 m (I.A. Maxim, 1937). Vechea ocnă, în formă de clopot, este probabil cea mai veche ocnă de la Durgău. Harta Iosefină din anii 1769-1773 (sectio 110) arată că în zona Durgău existau 5 ocne de sare (Carolina, Iosif, Tereza, Anton și Cojocneană). În ultimele decenii, în această zonă au fost executate foraje de explorare pentru determinarea morfologiei diapirului de sare și a calității sării geme. După anul 1870 s-au construit cabine pe malurile lacului 2
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
Harta Iosefină din anii 1769-1773 (sectio 110) arată că în zona Durgău existau 5 ocne de sare (Carolina, Iosif, Tereza, Anton și Cojocneană). În ultimele decenii, în această zonă au fost executate foraje de explorare pentru determinarea morfologiei diapirului de sare și a calității sării geme. După anul 1870 s-au construit cabine pe malurile lacului 2 (Durgău), lacului 4 (Ocnei) și lacului 6 (Sulfuros). Mai târziu s-au construit cabine și pe malul lacului 1 (Carolina). În 1937 nu mai
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
Israel este foarte folosita în bucătăria și medicina populară a evreilor yemeniți sub numele de „hilba”. Principalii constituienți sunt găsiți în semințe care conțin mucilagii, nucleoprotide, albumine, ulei fix trigonelină (alcaloid), colină, ulei volatil, fitosterină, tanin, saponine, hidrați de carbon, săruri de fier, magneziu, fosfați, precum și saponină steroidică ce ajută la producția de hormoni sexuali. Printre utilizările tradiționale ale schindufului se numără cea ca plantă furajeră ca nutreț pentru vite. În special în ținuturi mai uscate din Orientul Mijlociu, Africa de nord
Schinduf () [Corola-website/Science/307347_a_308676]
-
nomenclatura IUPAC) este un compus chimic al sulfului cu formula chimică HSO. Acesta este un lichid incolor, uleios, foarte vâscos și higroscopic. Acidul sulfuric este unul dintre cei mai puternici acizi și foarte coroziv. Acidul mineral formează două serii de săruri, sulfații acizi și sulfații, în care în comparație cu radicalul liber, unul sau doi protoni sunt înlocuiți de unii cationi. Acidul sulfuric este unul dintre cele mai importante substanțe chimice din punct de vedere tehnic și face parte dintre cei mai fabricați
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
produsul a fost redenumit Vitriol Nordhausen. Primele investigații științifice ale acidului sulfuric au fost desfășurate de către Johann Rudolph Glauber. El a reacționat acidul cu clorura de sodiu și a obținut acid clorhidric și sulfat de sodiu, care a fost denumit "Sarea Glauber". Totuși, metodele în care erau folosiți sulfații erau foarte complicate și scumpe. Pentru a obține cantități mai mari de produs, în secolul al XVIII-lea s-a dezvoltat un procedeu în care sulful și salpetrul era ars în borcane
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
acidă, acidul sulfuric trece sub formă diluată (sulfat de hidrogen sau ioni de sulfat) și ajunge pe pământ. De asemenea, există o cantitate mică de acid sulfuric liber și în unele izvoare vulcanice numite solfatare. Spre deosebire de acidul sulfuric în sine, sărurile sale, sulfații, sunt foarte răspândiți în natură. Există multe minerale care sunt sulfați ca și compoziție, iar printre cele mai cunoscute sunt: gipsul (CaSO · 2HO), baritina (BaSO) , calcantitul (CuSO · 5HO) și sarea Glauber (NaSO · 10 HO). Acidul sulfuric se găsește
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
vulcanice numite solfatare. Spre deosebire de acidul sulfuric în sine, sărurile sale, sulfații, sunt foarte răspândiți în natură. Există multe minerale care sunt sulfați ca și compoziție, iar printre cele mai cunoscute sunt: gipsul (CaSO · 2HO), baritina (BaSO) , calcantitul (CuSO · 5HO) și sarea Glauber (NaSO · 10 HO). Acidul sulfuric se găsește în afara Pământului în atmosfera superioară a planetei Venus. Acesta este produs prin reacția fotochimică dintre dioxidul de sulf și apa. Aici se formează picături de ploaie care conțin acid sulfuric de concentrație
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
exemplu cu oxidul cupric. În urma reacției se obține sulfat de cupru și apă și se poate observa schimbarea de culoare de la negru (oxidul cupric) la albastru deschis (sulfatul de cupru) Acidul sulfuric este cunoscut pentru că poate scoate acizii slabi din sărurile lor. În reacția cu acetatul de sodiu, de exemplu, el scoate acidul acetic, CHCOOH, care este un acid slab, și bisulfat de sodiu: Acidul sulfuric reacționează cu unele nemetale, ca sulful sau carbonul.: Numele vechi al acidului sulfuric este "ulei
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
greu fuzibile, au densități neobișnuit de mari (în special Os, Ir și Pt). Toate sunt elemente slab electropozitive, cu reactivitate chimică redusă, fiind situate în extremitatea dreaptă a seriei tensiunilor electrochimice. Din această cauză se obțin deosebit de ușor din soluțiile sărurilor lor prin acțiunea unor agenți reducători ca hidrazina, (NH), hidroxilamină, (NHOH) etc, sau a altor metale. Prezintă o rezistență foarte mare față de mulți agenți chimici, în special față de acizi. Astfel Ru, Os și Ir nu sunt atacate de nici un acid
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
genotipic) decât la gemenii dizigoți (care au în comun doar 50% din alele și care pot suferi influențe variabile ale mediului înconjurător). Cand proteină CFTR este defectă, celulele epiteliale nu pot regla modul în care clorul (care face parte din sarea numită clorura de sodiu) trece prin membranele celulare. Acest lucru perturbă echilibrul esențial al sării și apei, necesar pentru a menține o căptușeala normală subțire de fluid și mucus în interiorul plămânilor, pancreasului și al căilor de trecere din alte organe
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
pot suferi influențe variabile ale mediului înconjurător). Cand proteină CFTR este defectă, celulele epiteliale nu pot regla modul în care clorul (care face parte din sarea numită clorura de sodiu) trece prin membranele celulare. Acest lucru perturbă echilibrul esențial al sării și apei, necesar pentru a menține o căptușeala normală subțire de fluid și mucus în interiorul plămânilor, pancreasului și al căilor de trecere din alte organe. Mucusul devine gros, lipicios și greu de deplasat. În mod normal, mucusul din plămâni capturează
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
un expert.. "Scena 2." David, ucenic pe lângă poetul, cizmarul și maestrul de prestigiu Hans Sachs, împreună cu ceilalți ucenici, al căror șef este, pregătește biserica pentru următoarea întâlnire a maeștrilor cântăreți. Magdalena, de care David este îndrăgostit, îi promite marea cu sarea dacă îl va învăța pe Walther regulile artei maeștrilor cântăreți. David, după o odă închinată maeștrilor, se lansează într-o enumerare a infinității de stiluri, de genuri muzicale și de figuri muzicale recunoscute de Breasla cântăreților. David îl învață pe
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
cea maximă fiind de 3.3 m. În limanul Sasîk se varsă râurile Cogâlnic și Sărata, schimbul de apă având loc și prin canalul Bîstroe. Salinitatea apei variază într-un interval de la 0,7 la 3,0 g/litru. Predomină sărurile de sulfat de magneziu (MgSO), clorură de sodiu (NaCl) și clorură de magneziu (MgCl). În anul 1978 a fost construit un dig care a închis portița naturală, transformând limanul dintr-o lagună ce era, într-un lac cu apă dulce
Limanul Sasic () [Corola-website/Science/308582_a_309911]
-
și ecologice semnalate de specialiștii respectivi, a dat greș. S-a distrus echilibrul anterior, pescuitul s-a prăbușit, apa s-a împuțit iar irigația nu a fost posibilă deoarece lacul a rămas sărat ca urmare a prezenței zăcămintelor mari de sare în sedimente. Apele s-au eutrofizat, iar digul împiedică peștii marini precum chefalul "Mugil cephalus" sau scrumbia de mare "Alosa maeotica" să se mai reproducă aici, ca înainte de 1978. Având în vedere acest context, au fost propuse mai multe proiecte
Limanul Sasic () [Corola-website/Science/308582_a_309911]