241,935 matches
-
430 de trepte. Podul are patru benzi pentru trafic auto la nivelul superior și benzi pentru biciclete și pietoni la nivelul inferior, constând din două carosabile de aproximativ 2,50 metri lățime, câte unul pentru fiecare parte a podului. De la construcția sa în anul 1972 podul a fost numit "Most SNP" (în ), deși la nivel local a fost numit Podul Nou. În 1993, numele său a fost schimbat de către Consiliul Local al orașului Bratislava în cel de "Nový Most" (în ) pentru
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
a Orașului Vechi de mai jos de Castelul Bratislava, care includea aproape întreg cartierul evreiesc, a fost demolată pentru a crea drumul care duce înspre pod; pe de altă parte, podul a îmbunătățit accesul între Petržalka și restul orașului. În timpul construcției au fost descoperite porțiuni din zidurile orașului istoric.
Podul SNP () [Corola-website/Science/333358_a_334687]
-
Adolf Karl Gottfried Martens (n. 6 martie 1850 la Gammelin - d. 24 iulie 1914 la Groß-Lichterfelde, Berlin) a fost un specialist german în tehnologia materialelor. A studiat tehnologia construcțiilor de mașini și s-a preocupat de studiul rezistenței materialelor. În 1879 a fost numit profesor la Universitatea Tehnică din Berlin. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. A fondat Institutul Federal pentru Studiul și Testarea Materialelor ("Bundesanstalt
Adolf Martens () [Corola-website/Science/333348_a_334677]
-
Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată în anul 982, cănd călugărul benedictin Giovanni Morosini a cerut dogelui Tribuno Memmo să-i doneze întreaga insulă pentru o mănăstire. Morosini a drenat mlaștinile insulei de lângă biserică pentru a obtine pământ pentru construcție și a fondat Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore, devenind primul ei stareț. Sân Giorgio este acum cel mai bine cunoscută pentru Bazilica Sân Giorgio Maggiore, proiectată de Andrea Palladio și începută în 1566. Clopotnița are un inel cu 9 clopote în
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
convins, care susține o Uniune Europeană solidară. În opinia lui, intenția de a face distincția între "vechea" și "noua" Europă conduce la "distrugerea muncii depuse de Jean Monnet", economist și diplomat francez care a fost unul dintre părinții fondatori ai construcției europene după cel de-al Doilea Război Mondial. Karel Schwarzenberg este descendentul direct al lui Karl Borromäus Schwarzenberg, guvernator al Transilvaniei între 1851-1858, cu sediul la Sibiu.
Karel Schwarzenberg () [Corola-website/Science/333345_a_334674]
-
nu au reușit să găsească documente sau desene care să confirme implicarea lui Palladio în realizarea proiectului. În fapt, majoritatea specialiștilor și-au exprimat îndoieli serioase cu privire la această atribuire. Documentele confirmă cumpărarea terenului în 1561 pe insula Giudecca, dar începerea construcției a avut loc după moartea lui Palladio; astfel, prima piatră a fost pusă în 1581, iar biserica a fost sfințită în 1588. Într-adevăr, încă din anii 1575-1576, documentele arată achiziții importante de materiale de construcții, probabil destinate bisericii. Pe
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
insula Giudecca, dar începerea construcției a avut loc după moartea lui Palladio; astfel, prima piatră a fost pusă în 1581, iar biserica a fost sfințită în 1588. Într-adevăr, încă din anii 1575-1576, documentele arată achiziții importante de materiale de construcții, probabil destinate bisericii. Pe această bază, ipoteze recente sugerează un posibil proiect al lui Palladio, conceput pe la mijlocul anilor 1570, dar nici fațada și nici interiorul bisericii nu prezintă trăsăturile caracteristice ale stilului arhitectului vicentin. Poate să fie vorba, de asemenea
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
Din 16 octombrie 1941, după căderea Odessei, în cadrul Esc. 22 Obs. execută misiuni de recunoaștere și supraveghere a litoralului Mării Negre. Este avansat la gradul de Locotenent aviator în 24 ianuarie 1942. În toamna anului 1944 este admis la Facultatea de Construcții pe care o termină, în pofida lipsurilor materiale de după război, în anul 1949. Este încadrat în Comandamentul Aviației Militare în funcția de Șef proiect de Studii și Proiectări al Armatei, începând cu anul 1949. În anul 1953 este avansat la gradul
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului. Este trecut în rezervă, ca urmare a refuzului de a se înscrie ca membru de partid, la 1 aprilie 1960 și pensionat cu gradul de Colonel (Comandor). A funcționat apoi în cadrul Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare. Se stinge din viață la 7 februarie 2007. Lectură suplimentară
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
urma să fie onorat în patru ani și jumătate. Proiectul a fost realizat de Giovanni Milani, iar piatra de temelie a podului a fost pusă la 25 aprilie 1841, în prezența arhiducelui Ranieri, vicerege al Regatului Lombardia-Veneția (1818-1848). Lucrările de construcție au fost conduse de inginerul Andrea Noale, iar de realizarea armăturilor s-a ocupat inginerul Bermani. Pe parcursul executării lucrărilor, antreprenorul Antonio Busetto a fost asistat din prietenie de inginerul Pietro Modulo, o rudă a celebrului jurist din Padova, Antonio Modulo
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
Antonio Busetto a fost asistat din prietenie de inginerul Pietro Modulo, o rudă a celebrului jurist din Padova, Antonio Modulo, autor, împreună cu Gio. Batta Cavalini, al faimosului "Notarelon", primul inventar alfabetic analitic al actelor civile existente în oraș. La momentul construcției sale era cel mai lung pod din lume. Podul peste laguna venețiană a fost inaugurat la 11 ianuarie 1846 și a fost deschis publicului după 14 zile. După Primul Război Mondial s-a luat decizia construirii și a unui pod
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
s-a refugiat aici atunci când a fost exilat din Florența. Între 1560 și 1562 Andrea Palladio a construit un nou refectoriu pentru care Paolo Veronese a pictat masivă "Nuntă din Cană" care a fost expusă acolo. În 1566 a început construcția noii biserici proiectate de Palladio, care a proiectat mai târziu și claustrul. Între 1641 și 1680 Baldassarre Longhena a proiectat nouă bibliotecă, scara principala, fațadă mănăstirii, noviciatul, infirmeria și spațiile pentru oaspeți. După căderea Republicii Venețiene în 1797, mănăstirea a
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
înăbușit, în sânge, mișcarea poloneză de la Varșovia și și-au întărit pozițiile din interiorul bastioanelor și a zidurilor de apărare, făcând din ele o citadelă puternică, aparent inexpugnabilă. Mai târziu, au fost adăugate și alte șase forturi dispuse în exteriorul construcțiilor defensive, cu scopul de a le arată polonezilor din mișcarea de rezistență limitele dorinței lor de libertate. Barbacanele și construcțiile strategice de apărare, reconstruite, din fața porților, au ca model lucrările din secolul al XVI-lea, numai că la ora actuală
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
făcând din ele o citadelă puternică, aparent inexpugnabilă. Mai târziu, au fost adăugate și alte șase forturi dispuse în exteriorul construcțiilor defensive, cu scopul de a le arată polonezilor din mișcarea de rezistență limitele dorinței lor de libertate. Barbacanele și construcțiile strategice de apărare, reconstruite, din fața porților, au ca model lucrările din secolul al XVI-lea, numai că la ora actuală, destinația acestui complex istoric este cea de gazdă a unor expoziții. După mișcarea disperată a rezistenței poloneze din anul 1863
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
Piața Sân Marco. Acest punct a fost folosit pentru andocare și operațiuuni vamale încă de la începutul secolului al XV-lea. Structurile temporare construite pentru stocarea mărfurilor și pentru birourile funcționarilor vamali au fost înlocuite cu Punta della Dogana, a cărei construcție a început în 1677. Muzeul de artă este adăpostit în și în jurul clădirii Dogana da Mar.T A fost construită între 1678 și 1682 că o cladire vamală. Stilurile arcadelor reflectă construcția în diferite epoci. În vârful clădirii se află
Punta della Dogana () [Corola-website/Science/333435_a_334764]
-
fost înlocuite cu Punta della Dogana, a cărei construcție a început în 1677. Muzeul de artă este adăpostit în și în jurul clădirii Dogana da Mar.T A fost construită între 1678 și 1682 că o cladire vamală. Stilurile arcadelor reflectă construcția în diferite epoci. În vârful clădirii se află statuile lui Atlas, construite pentru a reprezenta supremația Republicii Venețiene. Cei doi sclavi susțin un glob auriu pe care stă "Fortuna" lui Giuseppe Benoni. Statuia din secolul al XVII-lea este învârtita
Punta della Dogana () [Corola-website/Science/333435_a_334764]
-
poartă de intrare având deasupra două turnulețe. În 1329, cu ajutorul desenelor și modelelor arhitectului sienez Tino da Camaino, ducele Robert I de Anjou a lărgit cetatea descrisă în documente că "palatium în summitatae montanae Sancti Erasmi". Camaino supravegheat, de asemenea, construcția mănăstirii cartusiene adiacente Sân Martino. Prin 1336, palatul era menționată că un "castrum" sau castel, iar lucrările au continuat până la moartea lui Camaino în 1343. Attanasio Primărio și Francesco di Vico au condus apoi lucrările de construcții. Prin 1348 documente
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
supravegheat, de asemenea, construcția mănăstirii cartusiene adiacente Sân Martino. Prin 1336, palatul era menționată că un "castrum" sau castel, iar lucrările au continuat până la moartea lui Camaino în 1343. Attanasio Primărio și Francesco di Vico au condus apoi lucrările de construcții. Prin 1348 documente se referă la clădire sub numele de "castrum Sancti Erasmi", probabil pentru că o capelă dedicată Sfanțului Erasmus se află inițial pe acel loc. Fortăreața angevină a fost grav avariată în 1456 de un cutremur, care i-a
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
(numit și Palatul Regal; în poloneză Zamek Królewski w Warszawie) este o mare construcție cu 3 etaje cu un turn deasupra intrării principale în stil gotic din Varșovia, Polonia. Castelul datează din epoca Ducatului de Mazovie (Sec. XIII). A servit drept reședință mai multor regi polonezi. Castelul Regal a fost construit în cursul secolului
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
Ducatului de Mazovie (Sec. XIII). A servit drept reședință mai multor regi polonezi. Castelul Regal a fost construit în cursul secolului al XVII-lea. El a fost restaurat — după un incendiu, — de Stanislaw August Poniatowski, ultimul rege al Poloniei (1763-1795). Construcția este compusă din cinci aripi, în fața acestui ansamblu, pe poziția centrală, fiind ridicată o poartă, ce se încheie, pe axa înălțimii sale, cu un turn. În anul 1569, Giovani Battista Quadro transformă o veche construcție într-o reședință în stil
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
ultimul rege al Poloniei (1763-1795). Construcția este compusă din cinci aripi, în fața acestui ansamblu, pe poziția centrală, fiind ridicată o poartă, ce se încheie, pe axa înălțimii sale, cu un turn. În anul 1569, Giovani Battista Quadro transformă o veche construcție într-o reședință în stil renascentist, care, în anul 1741, suferă din nou unele modificări ce au ca scop punerea în evidență a stilului rococo. Această construcție impresionantă a fost reședința monarhilor și a Seimului (o adunare legiuitoare constituită din
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
sale, cu un turn. În anul 1569, Giovani Battista Quadro transformă o veche construcție într-o reședință în stil renascentist, care, în anul 1741, suferă din nou unele modificări ce au ca scop punerea în evidență a stilului rococo. Această construcție impresionantă a fost reședința monarhilor și a Seimului (o adunare legiuitoare constituită din cele mai reprezentative persoane aparținând marilor familii nobiliare poloneze). În anul 1818, la indicațiiie lui Alexandru I, teritoriul din preajma castelului a fost adaptat la stilul epocii. În locul
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
Merlini i-a găsit o formulare arhitectonică deosebit de expresivă, este susținută pe pilaștri liberi, ceea ce corespunde unui nou curent, care, în acea perioadă pătrundea, cu forță, în peisajul arhitectonic european: clasicismul. Seria de lucrări care au adăugat noi elemente acestei construcții se încheie odată cu anul 1644, când Coloana lui Sigismund suferă o nouă modificare, în stil baroc, după care își reia vechiul său loc, în Piața Palatului. Interioarele somptuoase și decorațiunile elegante, de o deosebită originalitate, au fost create între anii
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
transport feroviar - în anii 1944-1945 ajungând până în Ungaria. De-a lungul anilor compania a purtat mai multe denumiri: 1915 - "Atelierele Centrale de Poduri" 1920 - "Secția II Poduri CFR” 1945 - „Subserviciul Lucrări speciale tabliere metalice CFR” 1950 - „Atelierele de utilaj și construcții metalice” 1953 - „Întreprinderea de Construcții Metalice” 1955 - „Întreprinderea de Poduri Metalice și Prefabricate din Beton” - I.P.M.P.B. 1991 - SC „Ind. Complex CF” SA 2002 - SC „ CF” SA
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]
-
ajungând până în Ungaria. De-a lungul anilor compania a purtat mai multe denumiri: 1915 - "Atelierele Centrale de Poduri" 1920 - "Secția II Poduri CFR” 1945 - „Subserviciul Lucrări speciale tabliere metalice CFR” 1950 - „Atelierele de utilaj și construcții metalice” 1953 - „Întreprinderea de Construcții Metalice” 1955 - „Întreprinderea de Poduri Metalice și Prefabricate din Beton” - I.P.M.P.B. 1991 - SC „Ind. Complex CF” SA 2002 - SC „ CF” SA
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]