241,935 matches
-
au conceput neechivoc lucrarea ca pe un ansamblul exprimând recunoștiința față de ostașii români căzuți în Primul război mondial. Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel aflată pe axul Căii Eroilor ridicată pe locul unei alte biserici ce data din anul 1777. Construcția fusese începută în anul 1927, însă lucrările fuseseră sistate din lipsă de fonduri. Liga Națională a Femeilor Gorjene, să adune fondurile necesare pentru demararea construcției. Un rol foarte important în acest sens l-a avut Arethia Tătărăscu. Lucrările au fost
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
pe axul Căii Eroilor ridicată pe locul unei alte biserici ce data din anul 1777. Construcția fusese începută în anul 1927, însă lucrările fuseseră sistate din lipsă de fonduri. Liga Națională a Femeilor Gorjene, să adune fondurile necesare pentru demararea construcției. Un rol foarte important în acest sens l-a avut Arethia Tătărăscu. Lucrările au fost urmărite de arhitecții Ion Antonescu, Anghel Păunescu și Iulius Doppellreiter, antreprenori fiind frații Di. Bernardo și Luigi Pittiui. Pictura în stil neobizantin a fost executată
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
volutele sinuoase ale viței de vie. Lucrările au fost executate de o echipă condusă de inginerul orădean Vilmos Rendes. Cei doi proprietari, comercianții de vin Arnold și Mor Fuchsl, și-au dorit o casă-emblemă care să le etaleze statutul social. Construcția palatului s-a terminat în 1903, la parter fiind inaugurată Cafeneaua Bihari, decorată integral cu mobilă Secession. În 1910, palatul a fost cumpărat de către Isidor Ullman, moștenitorul unuia dintre cele mai bogate familii de evrei din Oradea. Palatul Fuchsl-Oradea Pe
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
un hotel de 5 stele cu 247 de camere și apartamente, ca și o luxoasă reședință cu 45 de apartamente climatizate. Sala mare de concerte, cu scena înconjurată de spectatori Dar elementul cel mai spectaculos se află în inima acestei construcții, supranumită de locuitorii orașului “Elphie”. Cu gradenele sale “en vignoble” (scena înconjurată de spectatori), amintind revoluționara Filarmonică din Berlin a lui Hans Scharoun (1963), marea sală de concerte cu 2.100 de locuri, dispuse pe trei etaje, oferă o vizibilitate
“Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105833_a_107125]
-
Prélude pour grand orchestra de Zimmermann, Motetul Quam pulchra es de Jakob Praetorius, Furioso de Rolf Liebermann, Amarilli mia bella, fragment din Le nuove musiche de Giulio Caccini, Turangalîla-Symphonie, de Olivier Messiaen, Preludiul la Parsifal de Richard Wagner. Philippe Jarousski Construcția armonică și dinamică a Odei Bucuriei a fost un regal de teatralitate și spiritualitate. Orchestra NDR, însoțită de Corul NDR și Corul Radioului Bavarez a găsit un excelent echilibru și precizia frazelor. Harpista Margret Koll Un concert grandios pe măsura
“Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105833_a_107125]
-
ceea ce trăiau, vedeau sau practicau curtenii: destinderea fizică adusă de cavalcadele de la vânători, plăcerile vizuale și sonore oferite de scenă, neliniștea jocului sau a balului mascat, plăcerea iluminațiilor nocturne. Mai multe dispozitive ritmează parcursul expoziției - dușuri sonore, ecrane, restituiri 3D, construcții în mărime naturală a mașinăriilor de teatru... Ele dau viață locurilor de spectacol, recreează ambianța serilor la Curte și implică vizitatorii în desfășurarea serbării. Parcul castelului Versailles În inima castelului, curtea moștenită de la primul edificiu ridicat de Ludovic al XIII
Serbări fastuoase la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105845_a_107137]
-
parfumurilor sale”. Așa cum afima Lucian Boia în volumul “Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea și desfacerea unui mit”: ” Și totuși, Eminescu nu e doar un mit. A existat, există încă și un Eminescu adevărat, care abia se întrevede, acoperit de imensa construcție mitologică al cărei prizonier a devenit. Avem în cazul lui un extraordinar exemplu al modului cum se construiește și se amplifică un mit, pur și simplu pentru că este nevoie de el. A fost nevoie de Eminescu, de Eminescu cel mitificat
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105854_a_107146]
-
este un lăcaș de cult ortodox, ridicat în satul Balaci, județul Teleorman, de către aga Constantin Bălăceanu. Construcția a început în 1684, însă biserica nu a fost finisată din cauza circumstanțelor care au dus în 1690 la moartea lui Bălăceanu, în Bătălia de la Zărnești. Biserica a fost tencuită abia în 1825, de către marele ban Constantin Bălăceanu și fii săi
Biserica din Balaci () [Corola-website/Science/333933_a_335262]
-
Regiunile de frontieră româno-moldo-ucrainene reprezintă locații complexe, confruntate cu schimbări intense ale regimului de frontieră într-o perioadă relativ scurtă de timp. În ceea ce privește concepția care domină relațiile româno-ucrainene, există nepotriviri între logica teritoriilor naționale și cele ale euroregiunii, a cărei construcție include regiuni suplimentare pentru a evita predominanța unui anumit specific național. Aceasta se dovedește a fi un factor cu impact negativ asupra coeziunii teritoriale regionale, cu atât mai mult cu cât guvernele naționale nu iau în considerare alte alternative teritoriale
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
parohială. După numai trei ani, același Episcop a cumpărat pentru parohie, cu 350 de galbeni, un teren cu două case vechi și dărăpănate în str. Ștefan cel Mare nr. 13. Capela a devenit neîncăpătoare și în 1857 s-a început construcția unei bisericii, finalizată însă abia în 1864 și dedicată Neprihănitei Zămisliri. Din cauza avariilor grave provocate de cutremure, dar și numărului mare al credincioșilor, în 1938 a fost demolată biserica veche și construită, pe același loc, biserica actuală, consacrată de Arhiepiscopul
Biserica Cristos Rege din Ploiești () [Corola-website/Science/333925_a_335254]
-
corpul principal și turnul erau deja înălțate. În acest moment, se terminaseră însă și fondurile obținute pe parcurs, iar lucrările au fost întrerupte. Comunitatea a primit mai multe ajutoare, schimbând și parohul, în persoană de pr. Felix Pongracz. În 1864 construcția bisericii a fost încheiată și dotată de mobilierul și obiectele de cult. Biserica a fost sfințită cu mare solemnitate, în ziua de 2 octombrie 1864, de către episcopul Antonio Pluym, în cinstea Imaculatei Concepțiunii, a cărei icoană a fost pictată de către
Biserica Cristos Rege din Ploiești () [Corola-website/Science/333925_a_335254]
-
peste 2.200 de suflete, vechiul lăcaș nemaiputând face față tuturor cerințelor. În 1937 parohul Dwucet începe colectarea fondurilor pentru a construi o nouă biserică. Lucrările de înălțare a bisericii au durat mai puțin de un an, ceea ce, pentru o construcție cu o arhitectură delicată, este foarte scurt. Datorită eforturilor arhitectului Romano De Simon, antreprenorului Giacomo Ciapolloni și construcților, biserica s-a terminat în data de 26 aprilie 1939, sărbătoarea Sf. Iosif, fiind sfințita de către arhiepiscopul Alexandru Cisar, în cinstea lui
Biserica Cristos Rege din Ploiești () [Corola-website/Science/333925_a_335254]
-
mulți artiști deveniți, ulterior, celebri. Printre aceștia pot fi enumerați: arhitect Gabriel Gheorghiu (angajat ca bas la Teatrul de Operetă), Constantin Drăghici, Pompilia Stoian, Puica Igiroșanu, conductor-arhitect Aurelian Andreescu (descoperit de Ion Popescu - Lac la Școala Tehnică de Arhitectură și Construcția Orașelor, unde a fost profesor și director adjunct). În același timp, Ion Popescu - Lac și-a făcut loc și în lumea teatrului, jucând, de regulă, în comedii puse în scenă tot de trupe de arhitecți. În anul 1952 s-a
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
din diferite domenii de interes pentru România. Astfel, în perioada 1948 - 1949 a lucrat la Primăria Capitalei, ocupându-se de proiectele de refacere a Bucureștilor după război. În perioada 1949 - 1951 a lucrat în Ministerul Agriculturii, Departamentul Gostat, proiectând primele construcții agrozootehnice din agricultura României. În perioada 1951 - 1960 a lucrat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice, Secția Lucrări Speciale și detașat în Ministerul Forțelor Armate, aducându-și o importantă contribuție la o serie de proiecte de importanță strategică, printre
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
importanță strategică, printre care Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, termocentralele Ovidiu și Borzești, precum și alte proiecte la care publicul nu are acces. Între anii 1960 - 1965 a pregătit mai multe generații de elevi ai Școlii Tehnice de Arhitectură și Construcția Orașelor, în calitate de profesor de „detalii de construcții” și director adjunct. Din 1965 a ocupat postul de arhitect șef al Județului Ilfov, continuând însă să predea, cu jumătate de normă, la S.T.A.C.O. A făcut parte din colectivele care au câștigat
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
Atomică de la Măgurele, termocentralele Ovidiu și Borzești, precum și alte proiecte la care publicul nu are acces. Între anii 1960 - 1965 a pregătit mai multe generații de elevi ai Școlii Tehnice de Arhitectură și Construcția Orașelor, în calitate de profesor de „detalii de construcții” și director adjunct. Din 1965 a ocupat postul de arhitect șef al Județului Ilfov, continuând însă să predea, cu jumătate de normă, la S.T.A.C.O. A făcut parte din colectivele care au câștigat concursurile publice pentru proiectele: Sistematizarea Pieței Nicolae
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
Petre Răileanu îl includea pe filiera romanului "Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister" al lui Goethe, în timp ce Crohmălniceanu considera "Ion Sântu" ca fiind romanul unei formări spirituale, un „Bildungsroman” inspirat ca model de "Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann. Construcția romanului este una tradițională, faptele fiind narate la persoana a III-a de către un autor omniscient. În ciuda acceptării unor compromisuri ideologice, romanul este lucrat laborios, având o organizare artistică solidă și reconstituind o frescă socială a perioadei antebelice. Astfel, "Ion
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Bălășoieni (cea mai bună moșie a lui Barbu). Creditorul este de iure zaraful Lefter (unchiul coanei Mița, soția lui Urmatecu), dar banii sunt puși de facto de către Urmatecu și oamenii săi de casă: Lefter, negustorul bulgar Ivanciu și caretașul Friț. Construcția fabricii începe pe moșia Negovanu din județul Vâlcea, cu sprijinul unor meșteri italieni. Scăpată de soțul ei, Tudorică, care fusese ucis de tatăl lui cel nebun, Jurubița devine concubina lui Bubi. Tânărul este cuprins de plăcerile dragostei și începe să
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
-se astfel o criză literară. Apariția romanului a fost considerată o mare surpriză de criticii literari ai vremii precum Vladimir Streinu și Octav Șuluțiu, care l-au inclus printre cele mai valoroase și mai desăvârșite creații epice ale literaturii române. Construcția solidă a cărții înlătura ideea unui amatorism superficial și era asemănată de critici cu cea care se întâlnește în operele marilor scriitori universali. Octav Șuluțiu afirma în "Revista Fundațiilor Regale" că "Sfârșit de veac în București" are un caracter complex
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
romanul lui Filimon, având un destin similar într-o oarecare măsură. Perpessicius afirma că aparențele acestor asemănări sunt înșelătoare, pentru că, în ciuda unor apropieri la nivelul subiectului, al stratului social din care provin personajele și al mobilurilor care-i animă, unghiul construcției literare și viziunea autorului este diferită. Astfel, Nicolae Filimon realizează o pledoarie subiectivă în scop demonstrativ, încărcându-și cu o vervă de pamfletar personajele de păcate sau de virtuți, în timp ce Ion Marin Sadoveanu întreprinde cu trudă și tenacitate un studiu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
era considerată una de „seria B” (formată în principal din rezerviști și cu efectivele incomplete). Linia Maginot se termina la apoximativ 20 km est de Sedan la La Ferté, unde Fortul No. 505 era cea mai vestică poziție a marii construcții defensive. Sedanul era parte a Liniei Maginot extinsă, care se întindea spre nord în spatele râului Meuse. Între Sedan și La Ferté se afla breșa Stenay, o întindere de teren neprotejată de lucrări defensive sau obstabole naturale. Mai mulți generali francezi
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ofițeri de carieră și nu aveau nicio experiență de luptă. Divizia a 55-a de infanterie care apăra Sedanul avusese la dispoziție foarte puțin timp pentru instruirea de luptă, cea mai mare parte a timpului fiind folosit pentru lucrările de construcție ale fortificațiilor. Divizia era formată în principal din rezerviști, cei mai mulți de peste 30 de ani. comandanții nu au întreprins măsuri deosebite pentru ridicarea capacității de luptă a diviziei. S-a mers până acolo încât locotenentul Delas din batalionul I al regimentului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
fi compensat slăbiciunile soldaților săi. Moralul militarilor din divizie era scăzut, acestora lipsindu-le atât încrederea în propriile forțe, cât și dorința de luptă. Organizarea Diviziei a 55-a de infanterie era haotică. Cele mai multe unități fuseseră implicate în lucrările de construcție și au fost mutate constant în diferite poziții tactice. Dintre cele nouă companii aflate pe poziții de luptă pe 10 mai, doar câteva se aflau acolo de mai mult de două zile și nu se familiarizaseră încă cu locurile. Unul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
morminte. Peste partea estică a sitului s-a construit în anul 1759 o casă nouă de oraș, cu adresa Friar Lane nr. 17, care încă se mai păstrează. În secolul al XIX-lea, în zonă s-au făcut din ce în ce mai multe construcții edilitare. În 1863, a construit săli de cursuri peste o parte a sitului. Vechiul conac al lui Herrick a fost demolat în anul 1871, actuala stradă Grey Friars fiind trasată prin zonă în 1873, construindu-se noi proiecte comerciale, inclusiv
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
din acel sediu în 1965 într-unul nou, în locul lui mutându-se Consiliul Local Leicester. Restul sitului, unde fusese odinioară grădina lui Herrick, a fost transformat pe la 1944 într-o parcare pentru angajați, dar acolo nu s-au făcut alte construcții. În 2007, pe strada Grey Friars a fost demolată o clădire fără etaje din anii 1950. Aceasta a dat arheologilor ocazia să efectueze săpături pentru a vedea dacă s-au mai păstrat urme ale mănăstirii medievale. Au fost dezgropate foarte
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]