241,321 matches
-
(n. 4 aprilie 1870, Rucăr - d. 1943 (?, în dreapta scrie 1950), București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. A fost decorat cu Ordinul
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
martie 1876, turcii au pierdut o nouă bătălie la Muratovic, soldată cu 800 morți, iar insurgenții au capturat 1.300 de puști. Muhtar Pașa a primit alte întăriri în martie și avea deja 22.000 de soldați. La începutul lunii aprilie, forțele sale din Gacko erau 20 de batalioane și 2000 nizami și bașbuzuci. La 13 aprilie, grosul trupelor s-a dus la Niksic și rebelii au reușit să opună rezistență numai la ieșirea din defileu. Ultimele lupte s-au dat
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
au capturat 1.300 de puști. Muhtar Pașa a primit alte întăriri în martie și avea deja 22.000 de soldați. La începutul lunii aprilie, forțele sale din Gacko erau 20 de batalioane și 2000 nizami și bașbuzuci. La 13 aprilie, grosul trupelor s-a dus la Niksic și rebelii au reușit să opună rezistență numai la ieșirea din defileu. Ultimele lupte s-au dat între 14 și 17 aprilie cu forțele rebele localnice. Turcii au suferit pierderi grele și s-
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
erau 20 de batalioane și 2000 nizami și bașbuzuci. La 13 aprilie, grosul trupelor s-a dus la Niksic și rebelii au reușit să opună rezistență numai la ieșirea din defileu. Ultimele lupte s-au dat între 14 și 17 aprilie cu forțele rebele localnice. Turcii au suferit pierderi grele și s-au retras spre Gacko. În Gacko, Muhtar Pașa a strâns o forță și mai mare, 29 de batalioane de nizami și 5000 de bașbuzuci și cu aceste forțe a
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
localnice. Turcii au suferit pierderi grele și s-au retras spre Gacko. În Gacko, Muhtar Pașa a strâns o forță și mai mare, 29 de batalioane de nizami și 5000 de bașbuzuci și cu aceste forțe a pătruns în 28-29 aprilie în Niksic. Acolo, a găsit trupe asediate care erau pe punctul de a se preda din cauza foametei. Cu toate acestea, la întoarcerea în Gacko, turci au suferit alte pierderi în urma unui atac al rebelilor. În timp ce revolta încă se desfășura, Germania
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
fost chemați la luptă, deși existau deja 54 de batalioane, a câte 400-700 de oameni. Agitația s-a răspândit rapid în rândul populației creștine din celelalte provincii otomane din Balcani (cu precădere în Bulgaria, unde a avut loc Revolta din Aprilie) și a declanșat ceea ce avea să fie cunoscut ca Marea Criză Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
comandant al Brigăzii 6 Roșiori. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 6 Roșiori (în perioada 15 /28 august 1916 - 15/ 28 ianuarie 1917) și al Diviziei 2 Cavalerie (în perioada 15 /28 ianuarie 1917 - 10/ 23 aprilie 1918).
Petre Greceanu () [Corola-website/Science/335870_a_337199]
-
este o piesă de teatru a autorului român Camil Petrescu. A fost publicată fragmentar în "Universul literar", nr. 17 din 25 aprilie 1926, și anume scena închisorii de la Conciergcrie (actul IV). A fost publicată și în foileton în "Vremea", primele 14 tablouri fiind tipărite în numerele 129 (4 septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la Editura Vremea din
Danton () [Corola-website/Science/335863_a_337192]
-
vasal al Poloniei și Lituaniei. Cu o susținere slabă în Livonia, von Brandenburg era obligat să conteze mult pe aliații externi. Printre puținii susținători ai săi în Livonia se numărau "landmarschallul" Jasper von Munster, cu care pusese la cale în aprilie 1556 un atac contra adversarilor săi, atac care să implice susținere militară atât din partea lui Sigismund cât și din partea lui Albert. Sigismund a ezitat însă să participe la această acțiune, de teama că ar rămâne expus la un posibil atac
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
capturați și închiși la Adsel și Treiden. Urmarea a fost o misiune diplomatică pentru eliberarea lor trimisă de ducii pomeranieni, de regele danez, de împăratul Ferdinand I și de stările generale ale Sfântului Imperiu Roman. S-a planificat pentru 1 aprilie 1557 o întâlnire multipartită ținută la Lübeck pentru a rezolva conflictul, dar ea a fost anulată din cauza conflictelor dintre Sigismund și solii danezi. Sigismund s-a folosit de uciderea solului său, Lancki, de către fiul "landmeisterului" drept pretext pentru a invada
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
al II-lea al Danemarcei dreptul de a numi episcopul de , act ce însemna practic vânzarea acestor teritorii în schimbul a 30.000 de taleri. Frederick al II-lea l-a numit episcop pe fratele său, , care a fost întronizat în aprilie 1560. Pentru ca eforturile daneze să nu producă mai multă insecuritate pentru Suedia, Danemarca a mai făcut o încercare de a mijloci o pace în regiune. Magnus și-a urmărit interesele personale imediat, cumpărând Episcopia Curlandei fără acordul lui Frederick și
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
(1 aprilie 1918 - 1 iunie 1979) a fost un scenarist și regizor de film evreu născut în Ungaria. A lucrat ca realizator de filme în Slovacia, Republica Cehă, SUA și Canada. Cele mai multe dintre filmele sale au fost regizate împreună cu Elmar Klos. Cei
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
din 1934, a fost eliberat din închisoare în februarie 1938 și a devenit liderul mișcării pro-germane din Klaipėda. În decembrie, el a fost primit de Adolf Hitler, care l-a asigurat că problema Klaipėdei va fi rezolvată până în martie sau aprilie 1939. Neumann și alți activiști naziști au revendicat dreptul la autodeterminare pentru regiune și au pretins ca Lituania să deschidă negocieri pe tema statutului politic al Klaipėdei. Existau așteptări ca parlamentul să voteze revenirea la Germania după întrunirea sesiunii sale
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
În 1919, dr. Budisavljević a fost numit profesor de chirurgie la , și cei doi s-au mutat la Zagreb, la acea vreme în Regatul Iugoslaviei. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Iugoslavia a fost invadată de forțele Axei în aprilie 1941 și Statul Independent al Croației a declanșat o campanie genocidară împotriva sârbilor, evreilor și romilor, amenajând numeroase lagăre de concentrare în Croația. După ce a aflat despre copiii ținuți în lagărul de la Lobor-Grad, în octombrie 1941, împreună cu mai mulți colaboratori
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
șapte secții lateral. Interiorul este împărțit lateral în două zone: cea „exterioară” (2×7 "ken"), care este accesibilă publicului larg, și cea „interioară” (5×7 "ken"), unde se află statuia lui Buddha și care este accesibilă doar călugărilor. La 7 aprilie 1900 Tenpōrindō a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. este denumirea comună a două clădiri de aceeași formă, Jōgyōdō și Hokkedō, construite una lângă alta cu fațada orientată spre sud și unite printr-o galerie acoperită. Clădirile originale au fost construite
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
și Ducele de Guise, a trebuit să plece din nou. Neavând nimic de pierdut, a luat parte la „Complotul Nemulțumiților”, împreună cu ducele de Alençon, însă a fost oprit și închis la Bastilia cu mareșalul de Cossé-Brissac. A fost eliberat în aprilie 1575 iar regele i-a recunoscut nevinovăția prin scrisori înregistrate în Parlament. A murit la castelul Écouen la 6 mai 1579.
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
Frederic al VI-lea (30 iulie 1769 - 2 aprilie 1829) a domnit ca Landgraf de Hesse-Homburg din 1820 până la moartea sa, în 1829. Născut la Homburg, Hesse, la 30 iulie 1769, Friedrich Joseph Ludwig Carl August a fost fiul cel mare al Landgrafului Frederic al V-lea de Hesse-Homburg
Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335888_a_337217]
-
-lea. Frederic a fost numit căpitan al cavaleriei ruse în 1783 și general austriac în timpul Războaielor Napoleoniene. Pentru serviciile sale în aceste conflicte, a fost numit comandor al Ordinului Maria Terezia. În ciuda obiecțiilor mamei sale, Charlotte de Mecklenburg-Strelitz, la 7 aprilie 1818, Frederic s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeta a Regatului Unit, a treia fiică a regelui George al III-lea. N-a fost chiar o căsătorie din dragoste deși a existat înțelegere și respect; de fapt, a fost un aranjament
Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335888_a_337217]
-
loc doar 15.000 evrei. După promulgarea legii emigrării din martie 1950, până la finele anului 1950 s-au înregistrat pentru emigrare circa 60.000 evrei. În această perioadă au continuat arestările și îndepărtarea evreilor din locuri de muncă, iar în aprilie 1950 au avut loc mai multe explozii la niște sinagogi, care s-au soldat cu răniți și cu câteva victime mortale.La două luni înainte de expirarea aplicării legii emigrației, a explodat o altă bombă la sinagoga Masuda Shemtov, omorând câțiva
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
Prințul Heinrich al XXII-lea Reuss de Greiz (28 martie 1846 - 19 aprilie 1902) a fost suveran de Reuss, un mic principat al statelor germane, din 1859 pînă la moartea sa, în 1902. Heinrich a fost al treilea copil și al doilea fiu al lui Heinrich al XX-lea, Prinț Reuss de Greiz
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
bogat, cea mai mare parte din teritoriul principatului fiind proprietatea sa privată. La sfârșitul domniei sale, Reuss conținea puțin peste 70.000 de oameni și cuprindea o suprafață de 122 de mile pătrate. Prințul Heinrich a murit de inimă la 19 aprilie 1902. Moartea sa însemna ca singurul său fiu, care era handicapat mental și fizic, să devină Prinț suveran Reuss de Greiz. Cum era clar că prințul nu ar fi putut să își îndeplinească îndatoririle, s-au făcut aranjamente pentru o
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
tatălui său ca Duce de Teck în regatul de Württemberg. În 1917 a renunțat la titlurile sale germane și a devenit Marchiz de Cambridge. La 12 decembrie 1894, la Eaton Hall, el s-a căsătorit cu Margaret Evelyn Cambridge (9 aprilie 1873 - 27 martie 1929), fiica primului duce de Westminster. Cuplul a avut 4 copii:
Adolphus Cambridge, Marchiz de Cambridge () [Corola-website/Science/335894_a_337223]
-
Pe lîngă cele două cutremure mari, a avut loc o serie mare de cutremure cu magnitudine mai scăzută, inclusiv în prefectura Oita. Cutremurele s-au soldat cu 41 de morți și circa 1000 de răniți. La data de 14 aprilie 2016, la ora 21:26 după timpul local (12:26 UTC), în prefectura Kumamoto, în apropierea orașului Kumamoto, la o adâncime de 11 km s-a produs un cutremur („foreshock”) cu magnitudinea de 6,2 după scara momentului seismic (M
Cutremurele din Kumamoto (2016) () [Corola-website/Science/335902_a_337231]
-
de 7 după scara „shindo”. Aceasta este a patrulea cutremur observat în Japonia (și primul pe insula Kyushu), de la apariția scării de la 1 până la 7 grade în anul 1949, căruia i s-a atribuit gradul maxim de intensitate. La 15 aprilie Agenția de Meteorologie i-a atribuit denumirea oficială de sau „The 2016 Kumamoto Earthquake” în limba engleză. La data de 16 aprilie 2016, la ora 1:25 după timpul local (15 aprilie 16:25 UTC), în prefectura Kumamoto, la o
Cutremurele din Kumamoto (2016) () [Corola-website/Science/335902_a_337231]
-
1 până la 7 grade în anul 1949, căruia i s-a atribuit gradul maxim de intensitate. La 15 aprilie Agenția de Meteorologie i-a atribuit denumirea oficială de sau „The 2016 Kumamoto Earthquake” în limba engleză. La data de 16 aprilie 2016, la ora 1:25 după timpul local (15 aprilie 16:25 UTC), în prefectura Kumamoto, la o adâncime de 12 km s-a produs cel de-al doilea cutremur puternic ("cutremur principal" conform AMJ) cu magnitudinea de 7,0
Cutremurele din Kumamoto (2016) () [Corola-website/Science/335902_a_337231]