25,860 matches
-
a eliberat Budapesta, Regimentele 18 atilerie, 34 infanterie, Batalioanele 7 și 8 vânători de munte. Publicația „Album des pavillons nationaux et des marques distinctives” (2000) indică drept drapel al președintelui României un tricolor de formă pătrată, cu fimbriație și bordură albastră. Este tivit pe toate laturile cu franjuri din fir de aur, iar la colțuri prezintă ciucuri din același material. Drapelul primului ministru este similar celui prezidențial, cu deosebirile că bordura e de culoare galbenă și nu prezintă franjuri și ciucuri
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
potrivit rangului navei. Geacul României dintre 1995 și 1998 a fost asemănător mărcilor navelor militare. După această dată a fost înlocuit cu unul care înfățișează drapelul românesc în poporție de 1:1 cu două ancore albe încrucișate în centrul fâșiei albastre. Pavilionul șefului Statului Major General este reprezentat de un tricolor românesc de formă pătrară având patru stele albe, una sub alta, în centrul fâșiei albastre. Flamura navelor este reprezentată printr-o bucată de pânză în formă de triunghi isoscel alungit
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
drapelul românesc în poporție de 1:1 cu două ancore albe încrucișate în centrul fâșiei albastre. Pavilionul șefului Statului Major General este reprezentat de un tricolor românesc de formă pătrară având patru stele albe, una sub alta, în centrul fâșiei albastre. Flamura navelor este reprezentată printr-o bucată de pânză în formă de triunghi isoscel alungit, cu proporția de 1:10, pe care este imprimat tricolorul românesc. La începutul anilor 2000 au fost stabilite patru drapele de identificare a forțelor armate
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
este diferențiat în țesuturi și organe. În funcție de dispoziția celulelor, el poate fi filamentos sau lamelar. Cu numele de alge sunt denumite atât organisme procariote (fără nucleu individualizat), cât și organisme eucariote (cu nucleu individualizat). Din categoria procariotelor fac parte algele albastre - verzi. Dintre eucariote fac parte celelalte alge (verzi, brune, roșii, diatomee) Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând Regnului Monera, încrengătura "cyanophyta". Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna cu clorofila, dau algei culoarea
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
Anas clypeata"), presură galbenă ("Emberiza citrinella"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-zăvoi ("Tringa ochropus"), strigă ("Tyto alba"), pitulice ("Sylvia nisoria"), ciocârlan ("Galerida cristata"); Reptile și amfibieni: năpârcă ("Anguis fragilis"), salamandră, ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"); Insecte: lepidoptere cu exemplare din speciile: "Maculinea teleius" (fluturașul albastru cu puncte negre), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Lycaena helle", "Euphydryas aurinia" (fluturele auriu). "Dumbrava Vadului" a constituit un minunat decor al unui episod al filmului artistic românesc "Neamul Șoimăreștilor", ecranizare a romanului cu același nume, scris de Mihail Sadoveanu. În
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
persoane. Cabana Babele este cea mai cunoscută cabană din zonă, ea având o capacitate de 108 locuri de cazare. Din Busteni, drumul de acces către Sfinx este foarte ușor de parcurs, deoarece vom întâlni o potecă marcată cu un triunghi albastru pe vaile "Urlătoarea Mică" și "Urlătoarea Mare" până în apropierea cantonului Jepi. Acest traseu este recomandat doar pe timp de vară. Cu toate acestea, în comparație cu majoritatea regiunilor turistice montane unde avem parte de acces dificil, în ceea ce privește Sfinxul din Bucegi, vorbim cu
Sfinxul din Bucegi () [Corola-website/Science/306874_a_308203]
-
află unul dintre fiii domnești. În colțul sud-estic al încăperii mormintelor, deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul Toader Bubuiog, este reprezentat ctitorul bisericii oferind biserica Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Bubuiog este îmbrăcat într-o haină galbenă cu brandemburguri albastre. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În colțul de sud-est al pronaosului se află un alt tablou în care sunt reprezentați hatmanul și pârcălabul Daniil
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Balena albastră ("Balaenoptera musculus") este un mamifer marin din subordinul balenelor cu fanoane (Mysticeti). Cu o lungime de și cu o masă corporală de peste , este cel mai mare animal cunoscut că ar fi existat vreodată. Lung și zvelt, corpul balenei albastre poate
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
Balena albastră ("Balaenoptera musculus") este un mamifer marin din subordinul balenelor cu fanoane (Mysticeti). Cu o lungime de și cu o masă corporală de peste , este cel mai mare animal cunoscut că ar fi existat vreodată. Lung și zvelt, corpul balenei albastre poate avea tente diferite de gri-albăstrui pe partea dorsală. Există cel puțin trei subspecii distincte: "B. m. musculus" în Atlanticul de Nord și Pacificul de Nord, "B. m. intermedia" în Oceanul Antarctic și "B. m. brevicauda" (denumită și balena albastră
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
albastre poate avea tente diferite de gri-albăstrui pe partea dorsală. Există cel puțin trei subspecii distincte: "B. m. musculus" în Atlanticul de Nord și Pacificul de Nord, "B. m. intermedia" în Oceanul Antarctic și "B. m. brevicauda" (denumită și balena albastră pigmeu) găsită în Oceanul Indian și în Pacificul de Sud. "B. m. indica", din Oceanul Indian, ar putea fi o altă subspecie. Ca și în cazul celorlalte balene, hrana sa o constituie, aproape exclusiv, mici crustacei denumiți krill. Până la începutul secolului al
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
Oceanul Indian și în Pacificul de Sud. "B. m. indica", din Oceanul Indian, ar putea fi o altă subspecie. Ca și în cazul celorlalte balene, hrana sa o constituie, aproape exclusiv, mici crustacei denumiți krill. Până la începutul secolului al XX-lea balenele albastre erau abundente în aproape toate oceanele de pe Pământ. Vânătorii de balene le-au vânat timp de peste o sută de ani până au ajuns aproape de dispariție, și au fost protejate de comunitatea internațională în 1966. Un raport din 2002 estima că
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
balene le-au vânat timp de peste o sută de ani până au ajuns aproape de dispariție, și au fost protejate de comunitatea internațională în 1966. Un raport din 2002 estima că mai există între 5.000 și 12.000 de balene albastre în toată lumea, aflate în cel puțin cinci grupuri. Cercetări mai recente asupra subspeciei pigmeu sugerează că cifrele sunt o subestimare. Înainte de epoca vânătorii, cele mai mari populații se găseau în Antarctica și numărau circa 239.000 indivizi (între 202.000
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
000 și 311.000). Mai există două concentrații mult mai mici (de circa 2.000) în grupurile din Pacificul de Nord, Antarctica și Oceanul Indian. Alte două grupuri există în Atlanticul de Nord și cel puțin două în emisfera sudică. Balenele albastre sunt rorquali (din familia Balaenopteridae), familie ce cuprinde balena cu cocoașă, balena nordică, balena tropicală, balena sei și balena știucă. Familia Balaenopteridae este considerată a fi evoluat din alte familii ale subordinului Mysticeti în oligocenul mijlociu. Nu se știe când
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
cocoașă, balena nordică, balena tropicală, balena sei și balena știucă. Familia Balaenopteridae este considerată a fi evoluat din alte familii ale subordinului Mysticeti în oligocenul mijlociu. Nu se știe când s-au despărțit speciile acestei familii unele de altele. Balena albastră este clasificată de regulă ca una dintre cele opt specii ale genului "Balaenoptera"; o autoritate o plasează într-un gen monotipic separat, denumit "Sibbaldus", dar nicio altă lucrare nu acceptă această clasificare. Analiza ADN arată că balena albastră este cea
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
altele. Balena albastră este clasificată de regulă ca una dintre cele opt specii ale genului "Balaenoptera"; o autoritate o plasează într-un gen monotipic separat, denumit "Sibbaldus", dar nicio altă lucrare nu acceptă această clasificare. Analiza ADN arată că balena albastră este cea mai apropiată din punct de vedere filogenetic de balena sei ("Balaenoptera borealis") și de balena tropicală ("Balaenoptera brydei") decât de alte specii din "Balaenoptera", fiind mai apropiată de balena cu cocoașă ("Megaptera") și de balena cenușie ("Eschrichtius") decât
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
și de balena cenușie ("Eschrichtius") decât de balena știucă ("Balaenoptera acutorostrata" și "Balaenoptera bonaerensis"). Dacă alte cercetări vor confirma aceste relații, va fi necesară o reclasificare a rorqualilor. Au existat cel puțin 11 cazuri atestate de adulți hibrizi de balenă albastră cu balenă nordică în sălbăticie. Arnason și Gullberg descriu distanța genetică între cele două specii ca fiind aceeași ca între om și gorilă. Cercetătorii ce lucrau în largul coastelor insulelor Fiji cred că au fotografiat un hibrid între o balenă
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
cu balenă nordică în sălbăticie. Arnason și Gullberg descriu distanța genetică între cele două specii ca fiind aceeași ca între om și gorilă. Cercetătorii ce lucrau în largul coastelor insulelor Fiji cred că au fotografiat un hibrid între o balenă albastră și una cu cocoașă. Prima descriere publicată a balenei albastre provine din "Phalainologia Nova" de Robert Sibbald (1694). În septembrie 1692, Sibbald a găsit o balenă albastră eșuată în estuarul Forthului — un mascul de lungime, cu "„plăci negre, cornoase”" și
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
genetică între cele două specii ca fiind aceeași ca între om și gorilă. Cercetătorii ce lucrau în largul coastelor insulelor Fiji cred că au fotografiat un hibrid între o balenă albastră și una cu cocoașă. Prima descriere publicată a balenei albastre provine din "Phalainologia Nova" de Robert Sibbald (1694). În septembrie 1692, Sibbald a găsit o balenă albastră eșuată în estuarul Forthului — un mascul de lungime, cu "„plăci negre, cornoase”" și "„două deschideri albastre mari de formă aproape piramidală”". Numele specific
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
largul coastelor insulelor Fiji cred că au fotografiat un hibrid între o balenă albastră și una cu cocoașă. Prima descriere publicată a balenei albastre provine din "Phalainologia Nova" de Robert Sibbald (1694). În septembrie 1692, Sibbald a găsit o balenă albastră eșuată în estuarul Forthului — un mascul de lungime, cu "„plăci negre, cornoase”" și "„două deschideri albastre mari de formă aproape piramidală”". Numele specific "musculus" este un termen latinesc ce poate însemna „mușchi”, dar și „șoricel”. Carl Linnaeus, care a dat
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
cu cocoașă. Prima descriere publicată a balenei albastre provine din "Phalainologia Nova" de Robert Sibbald (1694). În septembrie 1692, Sibbald a găsit o balenă albastră eșuată în estuarul Forthului — un mascul de lungime, cu "„plăci negre, cornoase”" și "„două deschideri albastre mari de formă aproape piramidală”". Numele specific "musculus" este un termen latinesc ce poate însemna „mușchi”, dar și „șoricel”. Carl Linnaeus, care a dat denumirea speciei în opera sa "Systema Naturae" din 1758, știa aceasta și este posibil chiar să
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
dorit o denumire ironică, cu dublu sens. Herman Melville a denumit specia „fund de pucioasă” (în ) în romanul său "Moby-Dick" din cauza unei tente brun-orange sau galbene de pe partea ventrală, datorate unor pelicule de diatomee de pe piele. Alte denumiri ale balenei albastre au fost și rorqualul lui Sibbald (după Sibbald, care a descris pentru prima oară specia), marea balenă albastră și marele rorqual nordic. Aceste denumiri nu se mai folosesc. Prima utilizare atestată a termenului de „balenă albastră” a fost în "Moby-Dick
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
său "Moby-Dick" din cauza unei tente brun-orange sau galbene de pe partea ventrală, datorate unor pelicule de diatomee de pe piele. Alte denumiri ale balenei albastre au fost și rorqualul lui Sibbald (după Sibbald, care a descris pentru prima oară specia), marea balenă albastră și marele rorqual nordic. Aceste denumiri nu se mai folosesc. Prima utilizare atestată a termenului de „balenă albastră” a fost în "Moby-Dick" de Melville, care o amintește doar în treacăt și nu o atribuie speciei în chestiune. Numele provine de
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
Alte denumiri ale balenei albastre au fost și rorqualul lui Sibbald (după Sibbald, care a descris pentru prima oară specia), marea balenă albastră și marele rorqual nordic. Aceste denumiri nu se mai folosesc. Prima utilizare atestată a termenului de „balenă albastră” a fost în "Moby-Dick" de Melville, care o amintește doar în treacăt și nu o atribuie speciei în chestiune. Numele provine de fapt de la norvegianul blåhval, introdus de Svend Foyn la scurt timp după ce a perfecționat harponul; omul de știință
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
introdus de Svend Foyn la scurt timp după ce a perfecționat harponul; omul de știință norvegian G. O. Sars l-a adoptat ca nume comun în norvegiană în 1874. Autoritățile clasifică specia în trei sau patru subspecii: "B. m. musculus", balena albastră nordică, cu populațiile din Pacificul de Nord și Atlanticul de Nord, "B. m. intermedia", balena albastră sudică din Oceanul Antarctic, "B. m. brevicauda", balena albastră pigmeu găsită în Oceanul Indian și Pacificul de Sud, și mai problematica "B. m. indica", marele
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
O. Sars l-a adoptat ca nume comun în norvegiană în 1874. Autoritățile clasifică specia în trei sau patru subspecii: "B. m. musculus", balena albastră nordică, cu populațiile din Pacificul de Nord și Atlanticul de Nord, "B. m. intermedia", balena albastră sudică din Oceanul Antarctic, "B. m. brevicauda", balena albastră pigmeu găsită în Oceanul Indian și Pacificul de Sud, și mai problematica "B. m. indica", marele rorqual indian, care se găsește și în Oceanul Indian și, deși descris mai devreme, ar putea fi
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]