25,311 matches
-
renale, precum și a 8-epi PGF2α, un marker al peroxidării lipidelor (252, 253). În plus, s-a dovedit că renunŃarea la fumat a condus la o scădere marcantă a excreŃiei urinare de TGFβ1, la pacienŃii cu diabet zaharat fără albuminurie, susŃinând ipoteza că sistarea fumatului deŃine un rol benefic esenŃial în regresia bolii renale la diabetici. Fumul de Ńigară conŃine multiple metale cu efect nefrotoxic dovedit: cadmiu, plumb, care au o afinitate crescută de acumulare în Ńesuturile renale, fiind toxice în doze
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
lansată provocarea privind importanŃa crucială a renunŃării la fumat asupra sănătăŃii populaŃiei: “eradicarea fumatului în populaŃie reprezintă singura și cea mai importantă acŃiune necesară pentru a scădea marcant morbiditatea și mortalitatea indusă de cancer” (369); în plus, s-a conturat ipoteza că „această unică măsură comportamentală va fi echivalentă cu un vaccin îndreptat împotriva a o treime dintre decesele datorate cancerului” (370). S-au propus două componente ale strategiei care să îndeplinească dezideratele avute în vedere: în primul rând, implementarea și
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
joc circumspect de întrebări și răspunsuri, detectând „recurențe” semnificative, D. are momentul său de interiorizată jubilație atunci când descoperă „chei” pentru descifrarea unor noi, de luat în seamă, înțelesuri. Un cerebral distinguo domină aceste analize impulsionate de o nevoie de certitudini, ipotezele de lucru fiind plasate într-o rețea de paradigme ce dezvăluie o înclinație spre teoretic. Sugestiile împrumutate din critica franceză, îndeosebi, deschid promițătoare piste interpretării, dar creează întrucâtva și un raport de dependență ce poate stânjeni libertatea de mișcare. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
În acestă bandă Îngustă, ființele vii și procesele geochimice ale Pământului interacționează pentru a se susține reciproc. În anii ’70, un om de știință englez, James Lovelock și un biolog american, Lynn Margulis, au dezvoltat teoria lui Vernadsky cu publicarea ipotezei Gaia. Ei cred că Terra funcționează ca un organism viu care se autoreglează. Flora, fauna și compoziția geochimică a atmosferei conlucrează Într-o relație sinergică pentru a menține climatul Pământului Într-o stare staționară relativă care este favorabilă vieții. Lovelock
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la pacienții cu vârste mai mari de 90 de ani, diferențele au fost nesemnificative statistic. În concluzie, datele disponibile din literatură par să lase impresia că TAVI este o procedură benefică la pacienții foarte vârstnici cu stenoză aortică severă. Această ipoteză necesită însă studii randomizate controlate pentru a fi confirmată. 22.2. Insuficiența aortică Insuficiența aortică este mai puțin frecventă la adulții vârstnici în comparație cu stenoza aortică și insuficiența mitrală. Majoritatea bolnavilor vârstnici prezintă dublă leziune aortică (stenoză aortică și insuficiență aortică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
trebuie să fie, ci o știință speculativă. Nimica fără causă, iată credința noastră și de câte ori causa ne este necunoscută, mai bine preferăm să mărturisim imperfecțiunea sensilor noștri și a instrumentelor noastre de observație, decât să ne pierdem în discuțiuni și ipoteze scolastice". S-au comunicat, în cele șapte numere, pe lângă cazuistica generală, câteva date, astăzi, prețioase: mișcarea bolnavilor (alienaților) din "ospiciul de lângă monastirea Neamțu" pe perioada respectivă, câteva cazuri clinice de sughiț particular (psihic), câteva cazuri de tulburări psihice consecutive unor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ale concepției sale despre bolile psihice. Ele însă sunt doar schițate sumar și însuși acest autoreferat dă impresia unei modestii oarecum exagerate. Cercetările operei în întregime denotă atât prin extindere, cât și prin profunzime o remarcabilă bogăție de idei și ipoteze de perspectivă. C. I. Parhon își divide opera psihiatrică și psihologică în următoarele capitole: I. Cercetări de psihologie și psihiatrie, II. Cercetări de endocrino-psihiatrie, III. Cazuistica psihiatrică, IV. Asistența, profilaxia și tratamentul bolilor mintale, V. Încercări de grafologie științifică. Primul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și psihiatrie, II. Cercetări de endocrino-psihiatrie, III. Cazuistica psihiatrică, IV. Asistența, profilaxia și tratamentul bolilor mintale, V. Încercări de grafologie științifică. Primul grup de lucrări cercetări de psihologie și psihiatrie cuprinde lucrări de sinteză, referate sau note, contribuții practice sau ipoteze de lucru pentru viitor. Acest capitol este cel mai reprezentativ pentru concepția sa. Sub acest aspect, cercetarea lucrărilor este foarte semnificativă. Printre articolele cele mai importante în această direcție, cită, în primul rând, prelegerea "Introducere în studiul psihiatriei. Probleme de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lucrări de psihologie, printre care cele mai remarcabile ni se par: "Asupra legăturilor existente între frică și percepția frigului"126, "Par quel mécanisme la musique agit-elle sur notre affectivité"127 și "Considerații asupra psihofiziologiei afectivității"128. În afara acestor idei și ipoteze privind funcțiile psihice, multe altele sunt dispersate în întreaga sa operă ("Isteria la femei și bărbați"129, "Natura isteriei și cauzele ei. Mijloace de a o preveni"130, "Quelques mots sur les aliénés criminels et les criminels aliénés"131 etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
similare se stabilesc între psihoza maniaco-depresivă și o anumită constituție psihologică preexistentă. Această categorie de relații se înscria (chiar precedându-le) în concluziile devenite clasice ale școlii germane (Kretschmer), care s-au impus în medicina practică universală. Ele confirmau unele ipoteze stabilite, cu circa cinci decenii înainte, mai mult intuitiv, de A. Lombroso. De altfel, într-o lucrare 138, C. I. Parhon menționa: "Lombroso descrisese un criminal înnăscut. Poate în această descriere a fost mai puțină exagerare decât s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ele reprezintă un aspect al unei concepții, mai vaste, privind biologia vârstelor sau ilikibiologiei, termen introdus în circulație de C. I. Parhon. Mai multe lucrări de sinteză publicate la diverse etape și mereu îmbogățite i-au permis să formuleze unele ipoteze legate de biologia bătrâneții. El însuși, în "Opere alese", le include într-un subcapitol intitulat " Cercetări asupra bătrâneții". Dintre acestea, reținem în special studiile "Psihiatria bătrâneții"139 și "Manifestări psihopatologice la bătrâni"140, lucrări caracterizând concepția de sinteză la care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
foarte adesea un sentiment de nemulțumire pentru tot ce este nou, stări de anxietate și avariție"141. Chiar în sumarul concluziv al lucrării autorul insistă: "Patogenia demenței senile este aceeași cu a bătrâneții". Ca substrat biologic și anatomopatologic autorul menționează ipoteza unei intoxicații cu produse de dezasimilare. Tiroidele au un aspect hiperfuncțional (atrofia veziculelor, scleroza). Suprarenalele au un aspect hiperfuncțional. Testiculii au un aspect atrofic. Ficatul, pancreasul, rinichii prezintă procese de scleroză. Dacă aceste constatări anatomopatologice s-au conformat ulterior teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
hiperfuncțional (atrofia veziculelor, scleroza). Suprarenalele au un aspect hiperfuncțional. Testiculii au un aspect atrofic. Ficatul, pancreasul, rinichii prezintă procese de scleroză. Dacă aceste constatări anatomopatologice s-au conformat ulterior teoria cu privire la substratul psihologic al psihozelor senile (emisă, de altfel, ca ipoteză) nu a fost viabilă în timp. de altfel, în lucrarea publicată în 1955, citată mai sus, C. I. Parhon modifică și completează aceste corelații psihopatologice, preferând stabilirea altora, în funcție de tipologia nervoasă. Cităm un paragraf elocvent: "Trebuie să amintim faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Abordând problema unor psihoze endogene, el reia vechea sa teorie referitoare la determinismul endocrin al melancoliei, maniei, demenței precoce și al câtorva deliruri. A subliniat, în paginile anterioare, elementele mai semnificative ale acestei concepții. Trebuie însă să remarcăm, în plus, ipotezele pe care le formulează cu această ocazie despre "demența precoce" (schizofrenia), pe care o abordează cu denumirea de "sindromul schizofrenic". " Într-adevăr, afirmă C. I. Parhon, avem a face cu o entitate morbidă. Este extrem de probabil că factorii diferiți pot
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de la paralitici general ameliorați. În 1957, în prefața la "Opere alese" spunea: "Ar merita poate o oarecare atenție ideea ce am avut-o de a trata paraliticii general prin injecții de lichid cefalorahidian de la paraliticii ameliorați sau vindecați, pornind de la ipoteza că reacțiile meningee și vasculare ar fi un fenomen de apărare și că la acest nivel s-ar forma anticorpi specifici. Primele încercări ce am făcut din acest punct de vedere mi s-au părut încurajatoare. Ele n-au putut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acest ultim fenomen izvorăște orientarea delirului spre ideile de persecuție. Se vede cu ușurință că fenomenele de mai sus sunt din cele ce se observă și în sindromul lui Basedow sau în urma unei hipertiroidizări terapeutice relativ însemnată."148) Și aceste ipoteze au constituit obiectul unor repetate studii. Ele apar, de asemenea, formulate în mai multe prezentări de cazuri, uneori schițate ca simple probabilități. C. I. Parhon atribuia tiroidei un oarecare rol și în patogenia crizelor de epilepsie. Primele lucrări, în această
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care au o greutate mai mare în bolile psihice de etiologie toxică. * Toate cercetările, indiferent de rezultat, abundă în idei, unele deosebit de îndrăznețe, dinamice, vii, fapt care a făcut ca opera sa să poată constitui, încă, o sursă plină de ipoteze de lucru, departe de a fi epuizate. Ideea patogenetică, de bază, care explică, în concepția lui C. I. Parhon, determinismul endocrin în unele modificări psihice, este concretizată în acțiunea produselor endocrine asupra sistemului nervos direct asupra sistemului nervos vegetativ și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
alterațiile musculare, nervoase, medulare și cerebrale în cazul hemiplegiilor sau paraplegiilor, studiul comparat al modificărilor biochimice, dinamica reactivității la fizioterapie și altele. Numai simpla lectură a bibliografiei (titluri) este elocventă pentru a se putea stabili multitudinea cercetărilor, problemelor ridicate, a ipotezelor a perspectivelor de noi studii. Ca și în celelalte sectoare de activitate, și în acest domeniu lucrările lui C. I. Parhon au pus probleme de viitor, constituind, încă și în prezent, o sursă importantă de inspirație pentru noi cercetări. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nr. 1, 1969, p. 11. 3 Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, pp. 119-132. 4 A. D. Xenopol, Istoria Românilor, Cap. I Timpurile anteromâne, p. 23. De observat că psihanaliza, sondând fondul psihologic primar, pleacă de la o ipoteză similară. * Pentru date orientative ne-am ghidat după Istoria României, Editura Academiei, București, 1960, vol. I, Cap. Comuna primitivă și sclavagistă. 5 V. L. Bologa, Raportul din 1756 al unui chirurg german despre credințele românilor asupra moroilor, în Anuarul Arhivei de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
rănile pe care trebuia pus degetul... Astfel, s-a spus că în această piesă e vorba despre criza cuplului, despre erodarea cuplului, despre evadarea personajelor din realitatea obiectivă și mutarea lor într-o meta-realitate. Și aș putea spune că aceste ipoteze critice nu sunt chiar departe de adevăr. Sigur, asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina care, de obicei, face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tipologie la sintaxă: ergativitatea și conceptele sintactice fundamentale........................................................................................... 57 1. Probleme......................................................................................................... 57 2. Abordări de tip sintactic ale distincției tipologice ergativ/acuzativ................ 59 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative............................................. 59 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale.................................................. 60 2.3. Ipoteza ergativității................................................................................ 63 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu.............................................................. 63 2.5. Alte abordări generative ale distincției tipologice ergativ/acuzativ....... 65 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice....................................... 67 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative?........................................ 68 3. Probleme pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Concepția scalară a tranzitivității.......................................................... 89 6. Relația ergativ−pasiv din punct de vedere sintactic........................................ 91 7. Ergativitatea și nominalizările......................................................................... 93 8. Concluzii......................................................................................................... 94 Capitolul 3: Semantica și sintaxa verbelor ergative/inacuzative din limba română..................................................................................................... 97 1. Distincția tranzitiv/intranzitiv și Ipoteza Inacuzativă..................................... 97 2. Verbele ergative/inacuzative în lucrările lingvistice românești despre limba română.......................................................................... 99 3. Definiție. Clasificare. Principii de stabilire a inventarului............................. 103 3.1. Definiții, probleme terminologice......................................................... 103 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative................................................. 105 3.2.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unele legate de limba română (adjectivarea participiului, selecția auxiliarului de perfect compus, testul obiectului intern, nominalizarea ca infinitiv sau ca supin), altele, formulate pentru alte limbi (limbi romanice, germanice, slave), scopul mai profund al acestui demers este verificarea (și infirmarea) ipotezei că româna nu este sensibilă la distincția sintactică inacuzativ vs inergativ. Al cincilea capitol este intitulat Două verbe ergative de tip special: a fi și a avea. Încadrarea acestor verbe în clasa inacuzativelor este o problemă controversată. Prin structura simetrică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de suprafață sp. = spaniolă Spec = specificator T = Tense (engl.), categoria funcțională Timp TP = Tense Phrase (engl.), grupul timpului t = trace (engl.), urmă Tr = categoria funcțională tranzitivitate, în teoria lui Bowers (2002) tranz. = tranzitiv UTAH = Uniformity of Theta Assignment Hypothesis (engl.), Ipoteza uniformității atribuirii rolurilor tematice, conform căreia relațiile tematice identice dintre itemi sunt reprezentate identic la nivel sintactic, formulată de Baker (1988) v = categorie funcțională proiectată de verbele tranzitive și inergative, responsabilă de găzduirea argumentului extern/de agentivitate/de tranzitivitate/de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1.3.(c)), dar sintaxă de tip acuzativ − că limbile ergative sunt un "artefact tipologic", în ciuda numeroaselor încercări din anii '80 de a demonstra că limbile ergative și cele acuzative sunt fundamental diferite. Van de Visser (2006: 2) a formulat ipoteza că toate limbile naturale sunt fundamental de tip nominativ−acuzativ, iar ergativitatea apare numai în limbile în care unul sau mai multe argumente ale verbului sunt realizate obligatoriu ca pronume. Autorul a pornit de la Dixon (1994: 2), care observă că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]