26,506 matches
-
România a achiziționat încă un avion MiG-29 din Rusia. În 1992, România a primit un MiG-29S ("Fulcrum-C") din Republica Moldova în schimbul unei datorii de 30 milioane de dolari. În 2002, doar 18 avioane mai erau în dotarea Grupului 57 Aviație de Vânătoare „Constantin Bâzu Cantacuzino” (trei avioane au fost pierdute în accidente). Dintre acestea, un singur avion monoloc era operațional, restul având resursa de zbor expirată. În luna octombrie a anului 2003, resursa ultimului MiG-29 a expirat, avioanele fiind conservate și scoase
Mikoian-Gurevici MiG-29 () [Corola-website/Science/307946_a_309275]
-
Suhoi. A fost conceput să concureze direct cu avioanele americane F-14 Tomcat și F-15 Eagle. Este foarte manevrabil, are rază de acțiune lungă și dispune de radar și armament aer-aer performant. Proiectat la sfârșitul anilor '60 că un avion de vânătoare de înaltă performanță cu sistem electronic de comandă ("fly-by-wire") și cu abilitatea de a transporta până la 10 rachete aer-aer, Șu-27 era unul dintre cele mai bune avioane rusești de vânătoare la vremea respectivă. Primul prototip Flanker-A a zburat la 20
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
performant. Proiectat la sfârșitul anilor '60 că un avion de vânătoare de înaltă performanță cu sistem electronic de comandă ("fly-by-wire") și cu abilitatea de a transporta până la 10 rachete aer-aer, Șu-27 era unul dintre cele mai bune avioane rusești de vânătoare la vremea respectivă. Primul prototip Flanker-A a zburat la 20 mai 1977, intrând în serviciu că Flanker-B în 1984. Flanker-ul a suferit câteva modificări aerodinamice de atunci încoace, astăzi numărul modelelor fiind de 5. Șu-27IB, numit Șu-34, este un avion
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
este un avion multi-rol de vânătoare cu motor dublu. Acesta este proiectat și construit de un consorțiu de trei companii partenere distincte: Alenia Aeronautica, BAE Systems și EADS ce lucrează prin intermediul unei companii susținătoare Eurofighter GmbH, care a fost formată în 1986. Proiectul este gestionat de către
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
miliarde de lire sterline (aproximativ 6,38 miliarde de euro c. 2007) pentru 72 avioane. Eurofighter 2000, sau Eurofighter Typhoon după cum este cunoscut acum este un efort multinațional de un număr de națiuni europene pentru a produce un avion de vânătoare pentru marginea secolului următor. Marea Britanie au identificat o cerință pentru un nou “luptător” înca din 1971. Un comunicat, AST 403, eliberat de Personalul Aerian in 1972, a avut ca rezultat un produs convențional de un design cunoscut ca P.96
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
de prototipuri continuat în națiuni diferite. Franța a produs ACX. Marea Britanie produs două modele. P.106 a fost un avion usor cu motor simplu, semănând în mod superficial cu JAS 39 Gripen, iar P.110 a fost un avion de vânătoare cu motor dublu. Conceptul P.106 a fost respins de RAF, pe motiv ca avea "jumătate din eficiența celor două aeronave cu două motoare la două treimi din cost". Germania de Vest a continuat să definească conceptul TFK-90. Proiectul Curtea
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
BAe a anuntat un contract cu Biroul de presă al Guvernului pentru dezvoltarea și producția unui ACA demonstrator, Programul Aeronavelor de Experimentat. În 1983, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Spania au lansat programul Future European Fighter Aircraft (FEFA - Avionul de Vânătoare European din Viitor). Aeronava urma să aibă decolare și aterizare de scurtă durată (STOL) și capabilități Beyond Visual Range (BVR). În anul 1984 Franța a reînoit cerința acestuia pentru o versiune capabilă-de-carieră și a cerut un rol principal. Marea Britanie, Germania
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
mai multe loturi de producție și blocuri, de exemplu, o tranșă RAF a unui avion cu două locuri are lotul 1 T1s și lotul 2 T1As. În 1988, secretarul de stat a spus Camerei Comunelor a Marii Britanii că avionul de vânătoare european ar "fi un proiect major, costând Regatul Unit aproximativ 7 miliarde £." Este evident că, în curând o estimare mai realistă au fost 13 miliarde £ , alcătuit din 3,3 miliarde £ costurile de dezvoltare, plus 30 de milioane de pe aeronave. Prin
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
aer-la-aer cu rachete de armament de Eurofighter Typhoon. Până Meteor va fi disponibil, Typhoon va fi echipat cu AIM-120 AMRAAM. În prezent, data lucrării interioare pentru Meteor se anticipează a fi august 2012. Consorțiul Eurofighter susține că avionul lor de vânătoare are o mai mare rată de întoarcere subsonică, și accelerare mai rapidă la Mach 0,9 la 6000 metri altitudine decât F-15, F-16, F/A-18, Mirage 2000, Rafale, Su-27, și MiG-29. În 2005, un Eurofighter T1 a fost raportat
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
permis să aibă o relație puternică cu copiii săi. Ea a pus, de asemenea, toate eforturile în a aduce distracție în viața melancolică a regelui. Spre deosebire de celelalte femei din viața regelui, marchixa de Pompadour l-a însoțit în timp ce era la vânătoare, la cărți de joc sau cînd își vizita proprietățile. În cele din urmă, metresa regala îi amintea lui Ludovic de frumusețea ei prin frecvente picturi, în special cele realizate de François Boucher, care a subliniat trăsăturile deosebite și i-a
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
North American a fost un avion de vânătoare monoloc, cu rază lungă de acțiune, care a intrat în serviciul forțelor aeriene aliate în a doua jumătate a celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost recunoscut ca unul dintre cele mai performante avioane de vânătoare. Avionul P-
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
avion de vânătoare monoloc, cu rază lungă de acțiune, care a intrat în serviciul forțelor aeriene aliate în a doua jumătate a celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost recunoscut ca unul dintre cele mai performante avioane de vânătoare. Avionul P-51 Mustang zbura în misiunile de război ca escortă pentru bombardiere în raidurile asupra Germaniei naziste, ajutând la asigurarea superiorității aeriene aliate. De asemenea, a participat la luptele împotriva Japoniei în Războiul din Pacific. A intrat în acțiune
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
ca escortă pentru bombardiere în raidurile asupra Germaniei naziste, ajutând la asigurarea superiorității aeriene aliate. De asemenea, a participat la luptele împotriva Japoniei în Războiul din Pacific. A intrat în acțiune și în Războiul din Coreea ca principal avion de vânătoare al Națiunilor Unite, dar a fost ulterior înlocuit de avioanele cu reacție, fiind folosit doar în rolul de avion de atac la sol. Cu toate acestea, a rămas în serviciul câtorva forțe aeriene pînă în anii 1980. La puțin timp
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
a rămas în serviciul câtorva forțe aeriene pînă în anii 1980. La puțin timp după începerea celui de-al Doilea Război Mondial, oficialii de la Royal Air Force au prospectat industria aeronautică a Statelor Unite pentru a remedia lipsa acută de avioane de vânătoare cu care se confruntau în timpul Bătăliei Angliei. Singurul avion american de vânătoare care ar fi corespuns cerințelor lor era P-40, dar realizatorul acestuia (Curtiss-Wright Corporation) avea o producție limitată. A fost contactată compania North American Aviation, de la care britanicii
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
puțin timp după începerea celui de-al Doilea Război Mondial, oficialii de la Royal Air Force au prospectat industria aeronautică a Statelor Unite pentru a remedia lipsa acută de avioane de vânătoare cu care se confruntau în timpul Bătăliei Angliei. Singurul avion american de vânătoare care ar fi corespuns cerințelor lor era P-40, dar realizatorul acestuia (Curtiss-Wright Corporation) avea o producție limitată. A fost contactată compania North American Aviation, de la care britanicii mai cumpăraseră avioane de antrenament North American T-6 Texan, pentru a
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
britanicii mai cumpăraseră avioane de antrenament North American T-6 Texan, pentru a produce P-40 sub licența Curtiss-Wright Corporation. Președintele de atunci al companiei, James Howard „Dutch” Kindelberger, a afirmat că ei sunt capabili să producă un avion de vânătoare echipat cu același motor ca P-40, dar cu performanțe superioare acestuia. Partea britanică a acceptat (la 10 aprilie 1940), dar cu condiția ca prototipul să fie gata în termen de patru luni. În realitate, biroul de proiectare al companiei
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
1940), dar cu condiția ca prototipul să fie gata în termen de patru luni. În realitate, biroul de proiectare al companiei North American Aviation, condus de Edgar Schmued, lucra încă din vara anului 1939 la un proiect de avion de vânătoare, o mare parte din munca de concepție fiind deja finalizată în martie 1940. Contractul dintre RAF și North American Aviation a fost semnat la 23 mai 1940, pentru 320 aparate (denumite NA-73X), cu condiția reușitei zborurilor de încercare. P-51
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
obiective economice importante germane. Misiunile aeriene împotriva orașelor Schweinfurt și Regensburg s-au dovedit însă catastrofale pentru "Armata a 8-a a aerului a USAAF". Total lipsite de avioane de escortă, bombardierele americane B-17 au fost atacate de avioanele de vânătoare germane, care le-a provocat atacatorilor pierderi uriașe. Americanii și-au oprit operațiunile aeriene până când a fost găsit un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune. Acesta s-a dovedit a fi „P-51 Mustang”, care era capabil să
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
aerului a USAAF". Total lipsite de avioane de escortă, bombardierele americane B-17 au fost atacate de avioanele de vânătoare germane, care le-a provocat atacatorilor pierderi uriașe. Americanii și-au oprit operațiunile aeriene până când a fost găsit un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune. Acesta s-a dovedit a fi „P-51 Mustang”, care era capabil să zboare din Anglia până deasupra Berlinului și înapoi. Cu un motor puternic, dar sigur, prevăzut cu un spațiu intern suficient pentru o
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
și înapoi. Cu un motor puternic, dar sigur, prevăzut cu un spațiu intern suficient pentru o încărcătură mare de combustibil (la nevoie puteau fi montate și rezervoare de combustibil externe), P-51 Mustang s-a dovedit a fi avionul de vânătoare cel mai indicat pentru escortarea formațiilor de bombardiere pe tot parcursul până în Germania și înapoi. O etapă importantă a dezvoltării proiectului P-51 Mustang a constituit-o înlocuirea motorului original (Allison) cu motorul Rolls-Royce Merlin 65. Uzinele Packard din Detroit
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
formațiile de bombardiere strategice B-17, utilizate de către armatele a 8-a și a 9-a aeriene ale USAF. Începând din iarna 1943-44, aceste formații au fost escortate pe întregul traseu (din Anglia până deasupra Berlinului și înapoi) de către avioanele de vânătoare P-51 Mustang, pierderile mari de până atunci scăzând în mod spectaculos. Pentru a contracara folosirea avioanelor P-51 Mustang ca „scut” al formațiilor de bombardiere, aviația germană ("Luftwaffe") și-a modificat tactica, masând avioanele de vânătoare în fața bombardierelor americane
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
de către avioanele de vânătoare P-51 Mustang, pierderile mari de până atunci scăzând în mod spectaculos. Pentru a contracara folosirea avioanelor P-51 Mustang ca „scut” al formațiilor de bombardiere, aviația germană ("Luftwaffe") și-a modificat tactica, masând avioanele de vânătoare în fața bombardierelor americane și apoi atacându-le în timpul trecerii prin interiorul formației respective. În acest fel piloții de pe P-51 Mustang aveau un timp prea scurt pentru a reacționa la atacul germanilor. La începutul anului 1944, generalul James Doolittle a
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
acest fel piloții de pe P-51 Mustang aveau un timp prea scurt pentru a reacționa la atacul germanilor. La începutul anului 1944, generalul James Doolittle a ordonat oprirea zborurilor avioanelor P-51 Mustang în aceeași formație cu bombardierele, grupurile de vânătoare fiind trimise în fața bombardierelor pentru a putea lupta cu avioanele de vânătoare germane în timp ce acestea se grupau la mare altitudine pentru a ataca bombardierele. Rezultatele acestei noi tactici au fost peste așteptări: într-o perioadă scurtă, de circa 10 zile
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
pentru a reacționa la atacul germanilor. La începutul anului 1944, generalul James Doolittle a ordonat oprirea zborurilor avioanelor P-51 Mustang în aceeași formație cu bombardierele, grupurile de vânătoare fiind trimise în fața bombardierelor pentru a putea lupta cu avioanele de vânătoare germane în timp ce acestea se grupau la mare altitudine pentru a ataca bombardierele. Rezultatele acestei noi tactici au fost peste așteptări: într-o perioadă scurtă, de circa 10 zile, Luftwaffe a pierdut 17% din piloți de vânătoare. În paralel cu misiunile
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
lupta cu avioanele de vânătoare germane în timp ce acestea se grupau la mare altitudine pentru a ataca bombardierele. Rezultatele acestei noi tactici au fost peste așteptări: într-o perioadă scurtă, de circa 10 zile, Luftwaffe a pierdut 17% din piloți de vânătoare. În paralel cu misiunile de escortare a formațiilor de bombardiere, amenințarea pe care o prezentau noile modele de avioane germane (îndeosebi Focke-Wulf Fw 190, puternic înarmate și blindate), avioanele P-51 Mustang au primit și misiunea prioritară de a ataca
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]