241,935 matches
-
secolului al XX-lea, astfel că biserica parohială Sf. Ludmila devenise neîncăpătoare. La sfârșitul Primului Război Mondial exista doar o biserică romano-catolică în cartier, ce era insuficientă față de nevoile spirituale ale localnicilor. În primăvara anului 1919 s-a întrunit un consiliu de construcție a unei noi biserici parohiale care a decis să convoace un concurs public de proiecte. Un grup de arhitecți cehi renumiți a propus ca, indiferent de rezultatul concursului, lucrarea să i se încredințeze arhitectului sloven Jože Plečnik ce proiectase printre
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
mari și decorațiuni bogate cu figuri de sfinți, ea urmând să domine clădirile învecinate cu cei 25 de metri ai săi. Realizarea acestei variante a fost întreruptă din cauza lipsei de bani și a situației de proprietate neclare. Începerea lucrărilor de construcție s-a tărăgănat timp de șase ani, consiliul de construcție dorind realizarea unei biserici monumentale. Plečnik a realizat în 1925 un proiect pentru o nouă clădire, care era semnificativ mai mică decât modelul anterior și mai ieftină. A fost o
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
să domine clădirile învecinate cu cei 25 de metri ai săi. Realizarea acestei variante a fost întreruptă din cauza lipsei de bani și a situației de proprietate neclare. Începerea lucrărilor de construcție s-a tărăgănat timp de șase ani, consiliul de construcție dorind realizarea unei biserici monumentale. Plečnik a realizat în 1925 un proiect pentru o nouă clădire, care era semnificativ mai mică decât modelul anterior și mai ieftină. A fost o idee revoluționară: o sală gigantică cu un tavan casetat, în
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
a obținut o înălțime dublă. Rozasa cu piramide laterale aseamănă lăcașul de cult cu o catedrală gotică. Plečnik a realizat cea mai mare parte a proiectului, precum și lucrările de amenajare ale Castelului Praga, fără a accepta, se zice, vreun onorariu. Construcția acestei biserici s-a derulat în paralel cu cea a Bisericii Sf. Francisc din Ljubljana, orașul în care arhitectul se născuse și unde a murit la 7 ianuarie 1957. Pentru că fundațiile au fost mult mai scumpe decât s-a planificat
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
decât s-a planificat, Plečnik a simplificat proiectul pentru a micșora costurile, renunțând să mai ornamenteze partea superioară a fațadei cu chipuri de îngeri și înlocuind piatra din portal și de la ramele ferestrelor cu un ipsos ieftin, de culoare albă. Construcția exterioară a fost finalizată în 1930, iar Plečnik a trimis în 1931 la Praga planurile de design interior în conformitate cu care a fost realizat doar altarul principal, în timp ce amenajarea mai multor altare în spațiul rămas liber a fost omisă. Arhitectul nu
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
Primul care a murit în timpul lucrărilor a fost Wenzel Render, un constructor de monumente și arhitect imperial privilegiat. El a venit primul cu ideea de a se construi coloana, susținându-și dorința în fața consiliului local, a proiectat-o, a coordonat construcția în prima etapă și a contribuit la găsirea surselor de finanțare. „Spre slava lu Dumnezeu cel Atotputernic, a Sfintei Fecioare Maria și a sfinților voi construi o coloană care nu va avea rival ca înălțime și splendoare în nici un alt
Coloana Sfintei Treimi din Olomouc () [Corola-website/Science/336203_a_337532]
-
artiști de orientare expresionistă. Kubišta și-a format exprimarea artistică individuală în mod gradual, fiind influențat la început de opera lui Vincent van Gogh și Paul Cézanne. S-a educat singur în filosofie și optică și a studiat culoarea și construcția geometrică a picturii. Kubišta, ca și mulți alți artiști cehi din generația sa, a fost puternic influențat de expoziția lui Edvard Munch de la Praga din anul 1905. Împreună cu Emil Filla, el a fondat grupul artistic Osma în 1906 sau 1907
Bohumil Kubišta () [Corola-website/Science/336209_a_337538]
-
Puma a fost DKW-Malzoni, construită de Rino Malzoni din Matăo, stat din Sao Paulo în jurul anului 1964. Malzoni a fost un pasionat de curse auto și la cererea celor de la DKW-Vemag a dezvoltat o mașină de competiție bazată pe motor. Construcția a fost completată cu Willys Interlagos, o copie pe plan local al unui Alpine A108 care a depășit cele mai grele sedan-uri de la DKW, Malzoni construind un prototip cu cadru de oțel. Acesta s-a dovedit ca fiind prea greu
Puma (producător auto) () [Corola-website/Science/336194_a_337523]
-
depășit cele mai grele sedan-uri de la DKW, Malzoni construind un prototip cu cadru de oțel. Acesta s-a dovedit ca fiind prea greu și la Sao Paulo în cadrul unui Motor Show în toamna anului 1964 și-a facut prima apariție construcția din fibră de sticlă. A câștigat prima cursă la Interlagos în anul 1964, Malzoni devenind un iubitor de mașini. Un avocat a găsit compania Luminari Ltda cu un grup de alți iubitori de mașini în anul 1964. Mașinile de competiție
Puma (producător auto) () [Corola-website/Science/336194_a_337523]
-
Divizie din Kazahstan . Stadionul a găzduit ceremonia de deschidere a celei de-a 7-a ediții a Jocurilor de iarnă asiatice pe 31 ianuarie 2011. Astana Arena a fost unul dintre locurile de oferta de a găzdui Euro 2020 meciuri. Construcția Astana Arena a început în 2006. Stadionul a fost proiectat de firma de arhitectură speciliaztă în construcții sportive Populous în asociere cu Tabanlioglu Arhitects. Antreprenorul general a fost Sembol Construction. Stadionul a fost inaugurat cu un meci între Lokomotiv Astana
Astana Arena () [Corola-website/Science/336211_a_337540]
-
Jocurilor de iarnă asiatice pe 31 ianuarie 2011. Astana Arena a fost unul dintre locurile de oferta de a găzdui Euro 2020 meciuri. Construcția Astana Arena a început în 2006. Stadionul a fost proiectat de firma de arhitectură speciliaztă în construcții sportive Populous în asociere cu Tabanlioglu Arhitects. Antreprenorul general a fost Sembol Construction. Stadionul a fost inaugurat cu un meci între Lokomotiv Astana și echipa națională under-21 a Kazahstanului pe 3 iulie 2009. Meciul a fost arbitrat de celebrul arbitru
Astana Arena () [Corola-website/Science/336211_a_337540]
-
Sigismund al II-lea August, castelul a fost extins. Vechea piatră de temelie din timpul lui Sigismund I a fost păstrată deasupra intrării de pe latura de est. Pe ea este trecut anul 1520 și un cartuș cu vulturul lui Sigismund. Construcția a fost supravegheată de arhitectul casei regale Benedyct Sandomierski care a construit mănăstiri de două etaje cu arcade în jurului unei curți închise. În timpul Potopului, castelul a fost distrus în timpul retragerii trupelor suedeze ale generalului Sincler. Aproximativ cincizeci de polonezi
Castelul Sandomierz () [Corola-website/Science/336217_a_337546]
-
mutată cu un an mai târziu, în 1743, la Erlangen. În plus, el a creat Academia de Arte Bayreuth în 1756 și din 1744 până în 1748 a permis stabilirea Operei și a unui teatru la Bayreuth. Numeroase alte proiecte de construcție au fost finalizate, inclusiv transformarea și extinderea Muzeului Eremitage existent în Castelul Noului Muzeu Eremitage cu Templul Soarelui (1749-1753) și construirea noului castel margrafial (1754), după ce vechiul castel a ars. Noul castel a fost terminat după moartea primei sale soții
Frederic, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336218_a_337547]
-
(în ) este un turn cu ceas istoric din orașul Adana și cel mai înalt turn cu ceas din Turcia, având 32 m înălțime. Acesta este situat în orașul vechi pe Ali Münif Caddesi. Construcția a fost începută în anul 1879 de către guvernatorul Ziya Pașa și a fost finalizată de următorul guvernator Abidin Pașa în 1882 ca un simbol de modernizare. Cei doi arhitecți armeni, Krikor Agha Bzdikian și Kasbar Agha Bzdikian au fost responsabili
Büyük Saat () [Corola-website/Science/336223_a_337552]
-
de următorul guvernator Abidin Pașa în 1882 ca un simbol de modernizare. Cei doi arhitecți armeni, Krikor Agha Bzdikian și Kasbar Agha Bzdikian au fost responsabili pentru proiectarea sa. Primarul Haci Yunus a avut, de asemnea o contribuție semnificativă la construcție. De atunci, turnul este unul dintre cele mai importante repere ale orașului. Büyük Saat a fost deteriorat în timpul ocupației franceze și a fost renovat în anul 1935. Büyük Saat a fost construit ca o prismă pătrată iar zidurile turnului s-
Büyük Saat () [Corola-website/Science/336223_a_337552]
-
În timpul perioadei în care s-a construit, existau turnuri cu ceas realizate în alte mari orașe ale Imperiului Otoman. Büyük Saat a fost cel mai mare dintre ele, al doilea cel mai mare fiind Turnul cu Ceas Dolmabahçe din Istanbul. Construcția a făcut locuitorilor viața mai ușoară. În fiecare oră, sunetul clopotul din turn poate fi auzit din cele mai multe locuri ale orașului. După construirea turnului, oficialii orașului au aranjat programul de lucru în funcție de Büyük Saat. Rugăciunle islamice au fost stabilite în funcție de
Büyük Saat () [Corola-website/Science/336223_a_337552]
-
a trebuit să fie mărit foarte mult. În jurul anului 1400, o biserică gotică a fost construită în centrul cimitirului cu un nivel superior boltit și o mică capelă care urma să fie folosită ca osuar pentru gropile comune descoperite în timpul construcției sau programate pur și simplu pentru exhumare pentru a face loc pentru noi morminte. După 1511, sarcina de a exhuma scheletele și de a stivui oasele lor în capelă a fost încredințată unui călugăr pe jumătate orb din acel ordin
Osuarul din Sedlec () [Corola-website/Science/336225_a_337554]
-
este un palat baroc situat în orașul Keszthely, Zala, Ungaria. Clădirea găzduiește acum Muzeul Palatul Helikon. Construcția palatului a fost începută de Kristóf Festetics în 1745 și a durat mai mult de un secol. În acest timp, palatul, construit la început pe fundațiile unui castel ruinat, s-a triplat ca mărime în următoarele două campanii de construcție
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
Construcția palatului a fost începută de Kristóf Festetics în 1745 și a durat mai mult de un secol. În acest timp, palatul, construit la început pe fundațiile unui castel ruinat, s-a triplat ca mărime în următoarele două campanii de construcție, cea mai recentă în 1880, urmând proiectele lui Viktor Rumpelmayer care trăia în Viena. După moartea lui Rumpelmayer, survenită în 1885, lucrarea a fost dusă la bun sfârșit de către arhitecții Gusztáv Haas și Miksa Paschkisch, rezultatul fiind una dintre cele
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
rămas în castel formează singura mare bibliotecă aristocratică ce încă mai există în Ungaria. Rezultatul este că axa centrală a grădinii din față este centrată pe un pavilion de "corp de logis", , mai degrabă decât pe renumitul turn central al construcției extinse în 1880, cu acoperișuri de mansardă proeminente și lucarne bogat înrămate, tipice stilului neo-baroc din cel de-al doilea imperiu francez și lucrărilor din lemn în stilul neorenascentist așa cum sunt găsite în unele interioare. La intrarea dinspre oraș, axa
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
1905-1997), ecologist și specialist în economie forestieră, precum și al Nataliei Manoilescu-Dinu (1920-1990), autoare a unor lucrări de referință în domeniul teologiei ortodoxe. A absolvit, în anul 1959, liceul Matei Basarab, după care a urmat Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București (promoția 1966) și Facultatea de Filologie a Universității din București (promoția 1971). În anul 1979 și-a susținut doctoratul în matematică cu teza intitulată „Metode algebrice, probabilistice și strategice în studiul teatrului” sub îndrumarea profesorului Solomon Marcus. În
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
a demonstrat un interes deosebit în extinderea rețelei rutiere, în special în zonele nou dobândite ale principatului sau. Industria minieră și metalurgică, de asemenea, au beneficiat de atenția lui. Alexius Frederic Christian a inițiat o serie de proiecte majore de construcții, cum ar fi "Saalebrücke" în Bernburg (Saale), care ulterior a fost distrusă. În anul 1810 a fondat "Alexisbad" în Selketal și mai târziu, în zona prusacă a Gernrode, el a creat "Beringer Bad". În materie de religie, el a fost
Alexius Frederic Christian, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/336246_a_337575]
-
șapte premii, inclusiv Premiul RIBA pentru arhitectură în 2004. În acel an, Kaplický a fost subiectul unui documentar ceh intitulat "Profil". În 2007, Kaplický a câștigat concursul de proiectare pentru noua clădire a Bibliotecii Naționale Cehe. Aceasta a fost prima construcție majoră din țara sa de origine,iar el a spus că proiectul a fost cel mai important eveniment din viața lui. Cu toate acestea, proiectul clădirii, care semăna cu o pată verde și violetă și a fost poreclită de localnici
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
lui. Cu toate acestea, proiectul clădirii, care semăna cu o pată verde și violetă și a fost poreclită de localnici „Caracatița”, a fost puternic criticat. Președintele Republicii Cehe, Václav Klaus, a fost auzit spunând că ar fi dispus să oprească construcția cu propriul său corp; purtătorul său de cuvânt a explicat, ulterior, că a fost o remarcă ironică care nu trebuia luată în serios. Pavel Bém, primarul democrat civic al Pragăi, a sprijinit proiectul atunci când a fost selectat, dar mai târziu
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
intenționau să meargă pe drumuri separate după ce au colaborat profesional timp de 20 de ani. Kaplický a păstrat numele biroului Future Systems. Către sfârșitul vieții sale, Kaplický a început să petreacă mai mult timp în Republica Cehă, unde aștepta începerea construcției Bibliotecii Naționale Cehe și unde fusese aprobat proiectul său pentru Centrul de Congrese și de Concerte din České Budějovice (Budweis). S-a căsătorit cu producătoarea de film Eliška Kaplický, "născută" Fuchsová, în 2007. La 14 ianuarie 2009, la doar câteva
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]