26,912 matches
-
între Franța și statele italiene. În secolul al XIX-lea, a fost folosit și numele de Sardinia-Piemont. Ca o reacție după cucerirea napoleoniană, țara a fost guvernată de monarhi conservatori: Victor Emmanuel I și Carol Felix, care a luptat în fruntea unui contingent propriu în bătălia de la Trocadero și care l-a pus pe reacționarul Ferdinand al VII-lea pe tronul spaniol. În 1831, Carol Felix a fost succedat la tron de conservatorul Carol Albert. Industrializarea Sardininiei a început în 1830
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
din urmă. La fel ca toată Italia, Sardinia a fost tulburată de instabilitatea politică. După un al doilea război scurt și dezastros cu Austria, Carol Albert a abdicat pe 23 martie 1848 în favoarea fiului său Vittorio Emmanuele. În 1850, în fruntea guvernului a fost numit un prim-ministru liberal, Contele Camillo Benso di Cavour, Sardinia devenind forța politică principală a mișcării de unificare a Italiei. Sardinia-Piemontul a luat parte la războiul Crimeii, aliindu-se cu Imperiul Otoman, Franța și Regatul Unit
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
a intrat în contact cu primii creștini și îndeosebi cu diaconul Ștefan (Fap 6,9; 7,58). Într-adevăr, el a asistat, participând în formă indirectă, la uciderea acestui protomartir. Cu temperamentul său clocotitor, a dobândit repede un loc de frunte în persecuția anticreștină (Fap 8,1u; 26,4-12; 1Cor 15,9; Gal 1,13; 1Tim 1,13). De la Ierusalim (și, în general, din Palestina), voia să extindă persecuția și în diasporă, unde trăiau înfloritoare comunități iudaice. Numit și întărit cu
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
certe și să se lupte între ei, până în momentul în care au fost luați prin surprindere de o nouă invazie de o amploare nemaiîntâlnită până atunci. Uriașele hoarde mongole formate din cam 150.000 de arcași călare, avându-i în frunte pe Batu Han și pe Subutai, au traversat râul Volga și au invadat Bulgaria de pe Volga în toamna anului 1236. Mongolii au avut nevoie de un an pentru a învinge rezistența bulgarilor de pe Volga, kipciakilor și alanilor. În noiembrie 1237
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
să mențină ordinea. O parte importantă a reformei guvernamentale a fost încorporarea parțială a Bisericii Ortodoxe Ruse în structura administrativă a țării. Petru a abolit patriarhatul și l-a înlocuit cu un corp colectiv de conducere, Sfântul Sinod, având în frunte un funcționar al statului. Petru a reușit să tripleze veniturile bugetare printr-o mulțime de taxe și prin mai buna colectare a acestora. El a introdus un impozit pe cap de om ("capitație"), pentru toți bărbătii cu excepția clerului și aristocraților
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
pe oamenii de rând, procedând la confiscări de averi și execuții sumare arbitrare. Astfel a început un deceniu de teroare în țară. Ca urmare a acestei politici numite ‘‘opricinina”, Ivan a distrus puterea economică și politică a familiilor boierilor de frunte, distrugându-i pe cei care luptaseră pentru clădirea unui cnezat puternic și care conduseseră țara până atunci. Activitatea comercială a scăzut, iar țăranii, care trăiau într-o continuă primejdie și care trebuiau să facă față creșterii taxelor de tot felul
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Danemarcii. În ciuda unor succese întâmplătoare, armata rusă a fost împinsă pe pozițiile de plecare, Rusia nereușind să cucerească mult râvnita ieșire la Marea Baltică. Sperând să poată profita de greutățile rușilor în luptele din Livonia, hanul Crimeii Devlet I Ghirai, în fruntea a 120.000 de călăreți, a devastat în mai multe rânduri regiunea Moscovei, până când, în 1572, bătălia de la Molodi a pus capăt incursiunilor tătărești în nord. Zonele de frontieră au mai fost jefuite de tătarii din Hoarda Nogai și Hanatul
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Biserica Ortodoxă Rusă și-a afirmat statutul de independență și separarea de Patriarhia Constantinopolului. În 1598, Fedor a murit fără să aibă moștenitori, Dinastia Rurik stingându-se odată cu el. Boris Godunov a convocat o adunare națională a boierilor, clericilor de frunte și a oamenilor din popor, ‘‘Zemski Sobor”, care l-a proclamat țar. Mai multe facțiuni boierești au refuzat însă să recunoască această decizie. Recoltele proaste din perioada 1601 - 1603 a provocat o foamete de proporții, ceea ce a dus la mișcări
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
din viață la 5 martie 2005, într-un hotel din Oklahoma City, în urma unui atac cardiac, cu puține ore înainte de a fi apărut în concert la pupitrul orchestrei simfonice din localitate. Discografia să include 18 albume cu înregistrări realizate în fruntea diferitelor orchestre simfonice. A fost "doctor honoris causa" al multor instituții, printre care "New England Conservatory" din Boston, "Peabody Conservatory", "Loyola College", "Johns Hopkins University", iar "Columbia University" din New York i-a decernat distincția ""Alice M. Ditson Award"".
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
pentru lemn și moliile pentru textile și blănuri. Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și-a obișnuit publicul vizitator cu noutăți în diferite segmente ale activității sale complexe, bogate și variate. Muzeul își anunță o nouă performanță, înscriindu-se în fruntea muzeelor în aer liber din țară, care au implementat noul și modernul sistem de supraveghere video, ceea ce conferă patrimoniului său, cuprins în expoziția în aer liber de arhitectură populară și în colecții, un plus de siguranță și securitate. Fotografierea și
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
Notre-Dame din Paris, fiind prezenți mulți protestanți. Sărbătoarea a fost umbrită de atentatul neizbutit (22 august) asupra amiralului hughenot Gaspard II de Coligny, care începuse să-l influențeze pe regele Carol IX-lea, lucru ce-a declanșat dezaprobarea catolicilor în frunte cu Caterina de Medici. O dușmănie care mocnește între cele două tabere și care, din porunca regelui Carol (sfătuit de mama lui, Caterina), duce la masacrul hughenoților invitați la Paris (3000 - în Paris și 30.000 - în Franța), în Noaptea
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
libertatea credinței, fiind recunoscută religia protestantă cu drepturi egale în administrația statului. Acest edict a asigurat, în Franța, o pace de 96 de ani între cele două religii, pînă la „Edictul de la Fontainebleau”. Prin numirea ducelui de Sully (1597) în fruntea administrației financiare, Franța a cunoscut o deosebită dezvoltare. Infrastructura statului, agricultura au fost modernizate, starea financiară a statului s-a îmbunătățit prin reducerea deficitelor. S-au construit canale, porturi cu vamă pe cereale, s-a dezvoltat creșterea animalelor. În anul
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
mediocru" și abandonat în final), Ion Negoițescu s-a căsătorit a doua oară cu Aurelia Ionescu, ce i-a fost soție până în 1977. A treia soție, Ileana Vidrașcu, zisă Ua, era fiica lui Gheorghe Vidrașcu, fost ilegalist, apoi nomenclaturist de frunte, care a deținut printre alte funcții și pe cele de vicepreședinte al Consiliului de miniștri și primar al Ploieștiului. Relația lui Negoițescu cu Ua s-a încheiat în momentul în care acesta s-a decis să rămână, în 1983, în
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
McClellan i-a oferit lui Lincoln sfaturi politice nesolicitate, cerându-i reținere în efortul de război. Scrisoarea lui McClellan i-a agitat pe republicanii radicali, care au reușit să-l preseze pe Lincoln să-l numească pe , un republican, în fruntea noii Armate a Virginiei. Pope a respectat dorința strategică a lui Lincoln de a ataca Richmondul dinspre nord, protejând astfel capitala de atacuri. În lipsa întăririlor cerute de la McClellan, care acum comanda Armata Potomacului, Pope a suferit o grea înfrângere în
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
în l-au impresionat pe Lincoln și au făcut din Grant un puternic candidat pentru șefia armatelor Uniunii. Răspunzând unor critici adresate lui Grant după Shiloh, Lincoln afirmase: „nu mă pot lipsi de acest om. El luptă.” Cu Grant în frunte, Lincoln credea că armata Uniunii poate urma o serie insistentă de ofensive coordonate pe multiple teatre de operațiuni, și că va avea un comandant care acceptă utilizarea de soldați negri. Cu toate acestea, Lincoln era îngrijorat că Grant ar putea
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Grant pentru a apăra Washingtonul, Sheridan a fost desemnat să se ocupe și amenințarea lui Early a fost înlăturată. Pe măsură ce Grant continua să uzeze forțele lui Lee, au început unele încercări de a discuta pacea. Vicepreședintele confederat a fost în fruntea unui grup venit să se întâlnească cu Lincoln, Seward și alții la . Lincoln a refuzat să permită orice negociere cu Confederația din postura de egali; unicul său obiectiv era un acord de încetare a luptelor, așa că întâlnirea nu a avut
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
liderilor confederați și sclavilor eliberați. La scurt timp după capitularea lui Lee, un general îl întrebase pe Lincoln cum să fie tratați confederații învinși, iar Lincoln i-a răspuns: „lăsați-i ușor”. În linie cu acest sentiment, Lincoln era în fruntea moderaților în ce privește politica de Reconstrucție, opunându-se doar republicanilor radicali conduși de reprezentantul , senatorul și senatorul , aliați politici ai președintelui în alte aspecte. Hotărât să găsească o cale de a reuni națiunea neînstrăinând Sudul, Lincoln a cerut să se țină
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a fost prezent la un discurs ținut la 11 aprilie 1865, de Lincoln pentru promovarea drepturilor negrilor, Booth, agitat, și-a schimbat planurile și a devenit hotărât să-l asasineze pe președinte. Aflând că președintele, prima doamnă, și generalul din fruntea armatelor Uniunii, Ulysses S. Grant, vor fi prezenți la , Booth a pus la cale un plan, împreună cu mai mulți conspiratori, de a-i asasina pe vicepreședintele Andrew Johnson, pe secretarul de stat William H. Seward și pe generalul Grant. Fără
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
suferit o serie de înfrângeri. Mulți soldați au dezertat. Insatisfacția față de monarh și de politica de continuare a războiului a guvernului său a crescut în continuu. Țarul Nicoleae al II-lea a abdicat în februarie 1917. A fost instalat în fruntea țării un guvern provizoriu condus mai întâi de Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov și mai apoi de Alexandr Kerenski, care însă a refuzat să facă pace cu Puterile Centrale. Guvernul Provizoriu nu a fost în stare să promulge o lege a
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
civil i-a forțat pe comuniști să pună în practică principiile teoretice enumerate mai înainte. Afirmând că revoluția nu are nevoie de o simplă organizație parlamentară, ci de un partid de acțiune care să funcționeze un corp diriguitor, având în frunte o avangardă a activiștilor și un organ central de control, Lenin a interzis orice sciziune în rândurile membrilor de partid. El considera că partidul trebuie să fie un corp de revoluționari de profesie care să-și dedice viețile cauzei comune
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
Chiar dacă dorea să fugă din Berlin, era puțin probabil ca Dönitz, a cărui singură preocupare era să negocieze un armistițiu cu Aliații vestici care să salveze Germania de ocupația sovietică, să dorească o figură atât de cunoscută ca Goebbels în fruntea guvernului. La ora 20.00 a serii de 1 mai, Goebbels a aranjat ca un doctor SS, Helmut Kunz, să-i omoare pe cei șase copii ai săi, injectându-i cu morfină iar apoi, când sunt inconștienți să le pună
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
și:" Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991)). Armata sovietică era formată din cinci arme separate. În ordinea importanței oficiale, acestea erau: Alte două forțe militarizate sovietice erau: Revoluția din Februarie l-a răsturnat de la putere pe țarul Nicolae al II-lea, în fruntea țării ajungând un guvern provizoriu, care a fost la rândul lui răsturnat de la putere de Revoluția bolșevică din octombrie. Armata rusă, epuizată de luptele de pe frontul de răsărit, era în stadiul final de dezintegrare și de colaps. Chiar și așa
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
mecanisme de control a forțelor armate. Astfel, la anumite grade militare și funcții de comandă nu puteau accede decât membrii partidului comunist, indivizi care erau supuși nu numai disciplinei cazone dar și celei de partid. Mai apoi, comandanții militari de frunte au fost integrați în cele mai înalte eșaloane ale ierarhiei de partid. Și, în sfârșit, partidul a plasat la diferitele niveluri de comandă ofițeri însărcinați cu munca politică care să influențeze activitatea militarilor în direcția dorită de partid. Un adjunct
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
câteva zile. În timpul Noii Politici Economice a lui Lenin, Uniunea Sovietică avea puține reserse care să le direcționeze către Armata Roșie aflată în primii ei ani de existență. Această stare de fapt a fost schimbată în momentul în care în fruntea statului a venit Stalin, care a declanșat în 1929 un ambițios program de industrializare, o politică care viza printre altele și dotarea corespunzătoare a armatei, pentru cheltuielile căreia se prevedeau fonduri fără precedent în istoria bugetelor rusești. Folosind noile resurse
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
din Cuba din 1962, în timpul căruia durii celor două părți au împins lumea până pe marginea prăpastiei războiului. Această atitudine a fost temperată nu numai de temererile unui conflict nuclear, dar și de vocile raționale ale moderaților. În timpul în care în fruntea Uniunii Sovietice s-a aflat Hrușciov, relațiile URSS-ului cu Republica Socialistă Federală Iugoslavia și cu Josip Broz Tito au fost definitiv refăcute, odată cu dizolvarea Cominformului, în 1956. Această decizie urma să provoace o ruptură între Uniunea Sovietică și Republica
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]