24,998 matches
-
lancea, șaua și cresta, care servesc animalului la formarea unui fascicul îngust pentru captarea semnalului de ecolocație. Urechile sunt extrem de mobile, sunt late la baza și ascuțite la vârf. Tragusul lipsește și este înlocuit de o altă formațiune a pavilionului urechii - antitragusul. Femelele mature au de obicei câte o pereche de mamele pectorale și o pereche de mamele false în regiunea pubisului, pe ambele părți ale orificiului genital. Mamelele false servesc pentru pui ca dispozitiv de care se pot fixa când
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Familia VESPERTILIONIDAE (Gray, 1821) Familie din ordinul Chiroptera, subordinul Microchiroptera, cuprinde 5 subfamilii, 37 genuri și 320 specii. Din punct de vedere numeric este cea mai mare familie din ordinul Chiroptera și a doua după familia Muridae - Rodentia, dintre mamifere. Urechile pot fi de conformații și dimensiuni diferite. În toate cazurile tragusul este bine dezvoltat. Configurația aripilor variază mult în funcție de strategia de zbor a liliacului. Coada este aproape întodeauna acoperită de uropatagiu. În stare de repaus este încovoiată spre abdomen. Femela
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
sezoniere la distanțe considerabile. Pentru majoritatea speciilor sedentare este caracteristică migrația locală de la adăpostul estival la cel hibernal. Se întâlnesc pretutindeni, în afară de zonele polare și unele insule îndepărtate de continent. Partea facială a capului nu prezintă formațiuni pieloase sau cartilaginoase. Urechile pot fi de diferite forme și mărime dar marginile sunt rotunjite. Absolut toți indivizii au tragusul bine dezvoltat. Coada subțire, constituie mai mult din jumătatea trunchiului. În cele mai dese cazuri este în întregime concrescută cu uropatagiul însă în unele
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
pete albicioase. Partea ventrală este mai deschisă la culoare. Culoarea părului este de obicei de două, uneori și de trei nuanțe ( Verspertilio murinus). Genul Myotis (Kaup, 1829) Acest gen include aproximativ 90 de specii, dintre care 10 trăiesc în Europa. Urechile sunt de obicei mai lungi decât late, tragusul este lanceolat, pintenul este lipsit de epiblemă, de fapt este o margine de piele zbârcită. Sunt incluse specii de la foarte mari până la specii foarte mici. Au o singură pereche de mamele. Genul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
50-62 mm și anvergura aripilor de 38-40 cm. Masa corpului este de 15-30 gr. Blana este lungă, bicoloră, cu baza firelor de păr închisă la culoare. Spatele este gri cu nuanțe brune. Abdomenul este grialbicios. Aripile sunt lungi și late. Urechile sunt de lungime medie. Răspândirea: Se întâlnește în Europa, de la Marea Mediteraneană, Caucaz, în Asia, până la nordul Kazahstanului, dar și în nordul Africii și în peninsula Arabică.În România este larg răspândit. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Preferă zonele
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Comportamentul social: Formează colonii mari, de mii de indivizi. Masculii de obicei sunt împreu nă cu femelele, însă, în perioada creșterii puilor, stau separați, ocupând alte sectoare ale aceluiași adăpost.De obicei, formează colonii mixte cu Myotis myotis. Liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii) Descrierea morfologică: Este o specie de talie medie. Lungimea corpului este de 42-55 mm, a antebrațului de 39-47 mm,anvergura aripilor de 25 29 cm. Urechile sunt lungi. Masa corpului este de 6-12 gr. Spatele este bruncărămiziu
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
adăpost.De obicei, formează colonii mixte cu Myotis myotis. Liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii) Descrierea morfologică: Este o specie de talie medie. Lungimea corpului este de 42-55 mm, a antebrațului de 39-47 mm,anvergura aripilor de 25 29 cm. Urechile sunt lungi. Masa corpului este de 6-12 gr. Spatele este bruncărămiziu, iar abdomenul, gri deschis. Urechile sunt mari, rotunjite. Botul este alungit. Răspândirea: Această specie poate fi întâlnită în Eurasia de la nordul Angliei și al Spaniei, până în Caucaz. Este o
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
morfologică: Este o specie de talie medie. Lungimea corpului este de 42-55 mm, a antebrațului de 39-47 mm,anvergura aripilor de 25 29 cm. Urechile sunt lungi. Masa corpului este de 6-12 gr. Spatele este bruncărămiziu, iar abdomenul, gri deschis. Urechile sunt mari, rotunjite. Botul este alungit. Răspândirea: Această specie poate fi întâlnită în Eurasia de la nordul Angliei și al Spaniei, până în Caucaz. Este o specie întâlnită în România. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează teritoriile împădurite. Se adăpostește în
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Myotis mystacinus) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mică. Lungimea corpului este de 34-49 mm,a antebrațului de 30-36 mm. Greutatea corpului este de 4,5-9 gr. Spatele este maroniu-închis sau cenușiu, iar abdomenul este gri deschis. Botul și urechile sunt cenușii-închise sau negre. Populațiile din zonele mai aride se caracterizează prin o culoare mai deschisă a blănii. Răspândirea: Se întâlnește în Europa, spre sud pâna în Africa de nord, pninsula Arabică și Iran, la vest pâna în Mongolia. Este
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
40-52 mm, a antebrațului de 36-43 mm și anvergura aripilor de 24-30 cm. Greutatea corpului este de 6-12 gr. Blana este lungă și deasă, cu baza firului de păr mai închisă la culoare. Spinarea este brun-cenușie iar abdomenul este gri-albicios. Urechile și patagiul sunt de un gri-albicioase. Răspândirea: Se întâlnește în întreaga Europa, spre sud pâna în Africa de nord și peninsula Arabică, spre est pâna în Ural. Este rar întâlnit în România. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează zonele
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
3-5 ani. În captivitate - pînă la 12 ani. Liliacul cârn (Barbastella barbastellus) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie medie. Lungimea corpului este de 45-56 mm, a antebrațului de 36-44 mm ,anvergura aripilor de 26-31 cm. Greutatea de 6-15 gr. Urechile sunt mari, concrescute la bază. Culoarea blănii este neagră sau brun întunecată. Raspândirea: E raspândit cea mai mare parte a Europei și în Africa de nord. În România este o specie rară. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează diferite
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
jur de 10 femele. Coloniile de hibernare pot fi mai mari. Longevitatea: Trăiesc până la 23 ani. Liliacul urecheat brun (Plecotus auritus) Descrierea morfologică: Lungimea corpului este de 42-55 mm, a antebrațului de 37-42 mm, anvergura aripilor de 24-28 cm. Are urechile foarte lingi, pot ajunge la mai mult de ¾ din lungimea corpului. Spatele este de culoare brun-cenușie, iar burta mai deschisă la culoare. Raspândirea: E răspândit în întreaga Europă, în subcontinentul Indian ajungând și până în Japonia. Preferă zonele cu climă temperată
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
medie cam 5-10 ani însă sunt cunoscute cazuri de până la 30 de ani. Liliacul urecheat cenușiu (Plecotus austriacus) Descrierea morfologică: Specie de dimensiuni medii, lungimea corpului este de 41-58 mm, antebrațul de 37-44 mm, anvergura aripilor de 25-30 cm și urechea de 31-41 mm. Greutatea corpului este de 6,5 15 gr. După aspectul exterior este foarte asemănător cu Liliacul urecheat brun. Culoarea blănii de pe spate variază de la gri intens la gri pal. Abdomenul e mai deschis la culoare. Raspândirea: Poate
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Liliacul cu aripi late (Eptesicus serotinus) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie mare. Lungimea corpului este de 60-85 mm, a antebrațului de 48-57 mm și anvergura aripilor de 32-38 cm. Greutatea este de 15-30 gr. Pielea feței și a urechii este neagră, spatele este de culoare maroniu închis și burta maro-gălbui. Aripile sunt mari și late. Răspândirea: Se întâlnește în întreaga Europă, în Asia până în Himalaia și sud-estul Chinei, limita de sud fiind nordul Africii. Este răspândită și în România
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
colonii de reproducere de 20-200 de indivizi. Masculii formează colonii separate. Longevitatea: Trăiesc până la 19 ani. Liliacul nordic (Eptesicus nilssonii) Descrierea morfologică: Este un liliac de dimensiuni medii. Lungimea corpului este de 54-63 mm, a antebrațului de 38-42 mm. Nasul, urechile și membrana aripii este de culoare negru-maroniu, blana spatelui de culoare maronie cu capătul firelor aurii,abdomenul este auriumaronie. Răspândirea: Se întâlnește în Eurasia, din Anglia până în Japonia și din sudul, până la nordul Indiei. Este rar întâlnită în România. Habitatul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
natură trăiește 3-5 ani, în captivitate până la 16 ani. -Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii) Descrierea morfologică: Este o specie de dimensiuni medii. Lungimea corpului este de 50-63 mm, a antebrațului de 4248 mm. Botul este foarte scurt, craniul boltit, urechile scurte, triunghiulare, nu proemină din conturul capului, tragusul scurt îndoit către interior, cu vârful rotunjit, blana spatelui de culoare grimaroniu sau cenușiu, abdomenul de un gri mai deschis. Raspândirea: Această specie poate fi găsit în Australia și în Europa de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
precum și în spațiile interstițiale ale zidăriei sau în cele formate la îmbinările dintre grinzi și perete. Îi putem găsi, însă, și în cele mai neașteptate locuri, precum cutia jaluzelelor și chiar în hornurile caselor, așa cum o atestă și arsurile de pe urechile unor indivizi. Micuțele animale sălășluiesc alături de noi mai ales în sezonul cald, când femelele se adună în colonii de naștere și de creștere a puilor. În funcție de dimensiunea lor și de particularitățile speciei, liliecii manifestă preferințe în alegerea locurilor de odihnă
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
puternic de aer, frecvența lor fiind egală cu cea a deschiderilor acestui orificiu. În timpul deglutiției, emisia de ultrasunete este întreruptă. Laringele este dotat cu musculatură specifică și cu saci laringieni care funcționează ca modulatori de sunete. Receptorul este reprezentat de urechi și de componentele nervoase asociate (cerebel, nucleii auditivi ai trunchiului cerebral, cortexul auditiv). În sistemul de orientare al microchiropterelor se diferențiază două tipuri de bază: vespertilinoid și rhinolophid. La tipul vespertilionid, emisia ultrasunetelor se face pe gura deschisă permanent în timpul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
nervoase asociate (cerebel, nucleii auditivi ai trunchiului cerebral, cortexul auditiv). În sistemul de orientare al microchiropterelor se diferențiază două tipuri de bază: vespertilinoid și rhinolophid. La tipul vespertilionid, emisia ultrasunetelor se face pe gura deschisă permanent în timpul zborului. Deoarece pavilioanele urechilor sunt imobile, animalele trebuie să-și rotească tot capul pentru a avea o recepție corectă a ecoului. Un rol esențial în captarea acestuia îl are tragusul, un pliu caracteristic al urechii care conduce ultrasunetele direct spre celulele nervoase specializate din
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
face pe gura deschisă permanent în timpul zborului. Deoarece pavilioanele urechilor sunt imobile, animalele trebuie să-și rotească tot capul pentru a avea o recepție corectă a ecoului. Un rol esențial în captarea acestuia îl are tragusul, un pliu caracteristic al urechii care conduce ultrasunetele direct spre celulele nervoase specializate din urechea internă. Frecvența de emisie este de 20.000 - 70.000 Hz. La tipul rhinolophid, emisia ultrasunetelor se realizează prin nări. Ca urmare, vibrațiile sonore formează două fascicule, pe care o
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
sunt imobile, animalele trebuie să-și rotească tot capul pentru a avea o recepție corectă a ecoului. Un rol esențial în captarea acestuia îl are tragusul, un pliu caracteristic al urechii care conduce ultrasunetele direct spre celulele nervoase specializate din urechea internă. Frecvența de emisie este de 20.000 - 70.000 Hz. La tipul rhinolophid, emisia ultrasunetelor se realizează prin nări. Ca urmare, vibrațiile sonore formează două fascicule, pe care o serie de apendici nazali foliacei le condensează apoi într unul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
este de 20.000 - 70.000 Hz. La tipul rhinolophid, emisia ultrasunetelor se realizează prin nări. Ca urmare, vibrațiile sonore formează două fascicule, pe care o serie de apendici nazali foliacei le condensează apoi într unul singur, mai puternic. Pavilioanele urechilor, lipsite de tragus, prezintă o mare mobilitate, putând fi orientate independent unul de celălalt. Frecvența de emisie este de 80.000100.000 Hz. Megachiropterele din genul Rousettus generează ultrasunetele cu ajutorul limbii, care produce un dublu click extrem de scurt, de numai
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
respirator și frecvența cardiacă sunt considerabil reduse. În plus, se instalează o vasoconstricție periferică, iar în cazuri extreme, fluxul de sânge este direcționat exclusiv spre organele vitale pentru o perioadă mai lungă, timp în care lilieci pot suferi degerături la urechi sau ale patagiului. În urma cercetărilor efectuate asupra modificărilor fiziologice și a inervației inimii la Myotis daubentoni și Eptesicus serotinus, (Pauziene et al., 2000) s-a constatat că ritmul cardiac, care ajunge în timpul zborului la 700 contracții/min., se reduce în
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
o notă de măreție. Prin reliefuri accentuate sunt redate trăsăturile chipului: mustăcioară sub care transpare un zâmbet abia schițat, nas ușor acvilin de dimensiuni impresionante, pomeți proeminenți, maxilare puternice, părul pieptănat în bucle supuse, care acoperă partea de sus a urechii și ceafa. Sub gât este inscripționat numele gravorului și mai jos, spre marginea medaliei, o stea în cinci colțuri. Chipul este flancat în față și în spate de inscripția arcuită PROFESORUL ERNEST JUVARA / MCCMLXX-MCMXXXIII. Pe revers, (fig. 112rv) o ramură
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
XVII-lea, asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință umanistă. Teologia (patristica și dogmatica), istoria, filologia și poezia sunt discipline pe care le slujește statornic - ca om de Renaștere - cu voință de a cunoaște și dor de perfecțiune. Citise pe Grigore Ureche și analele în limba slavonă. Pătruns de valoarea documentului, a cărților rare, el punea la îndemâna lui Miron Costin un uric din 1392 privitor la întemeierea Romanului, împrumuta pentru a studia, de la mănăstirea Krilos de lângă Halici, un tetraevanghel scris la 1144
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]