241,935 matches
-
Democrat. Suprafață de teren direct sub construcția stadionului - 27 de hectare. Este planificat să construiască un stadion cu două etaje, cu gazon natural, teren de fotbal vor fi echipate cu sisteme de încălzire artificială și irigare automată. Se preconizează că construcția de instalații sportive vor fi finalizate în 2017. Interesant, de la planificate anterior și au căzut de acord cu FIFA 27-40 hectar în cadrul proiectului de stadion și infrastructura aferentă, zona a crescut mai întâi la 240 de hectare, si apoi până la
Cosmos Arena () [Corola-website/Science/337423_a_338752]
-
Europa - Luzhniki Complexul Olimpic, se întinde pe o suprafață de aproximativ 180 de hectare. Douăzeci și unu iulie 2014 președintele rus, Vladimir Puțin, în cadrul unei vizite de lucru la Samara au participat la ceremonia de stabilire a unei capsule, care a lansat construcția unui nou stadion pentru Cupă Mondială din 2018. La ceremonie au mai participat ministrul rus al Sportului Vitaly Mutko și guvernator interimar al regiunii Samara Nikolai Merkushin.
Cosmos Arena () [Corola-website/Science/337423_a_338752]
-
arhivă are, începând cu 1 ianuarie 2007, statutul unui centru de competență națională. "Centre national du microfilm et de la numérisation" se află din 1973 în "Château d’Espeyran" în Saint-Gilles-du-Gard în Département Gard. În anul 2004 s-a decis pentru construcția unei noi arhive centrale în "Pierrefitte-sur-Seine". A fost nevoie de 60 de kilometri liniari de la "Hôtel de Soubise" respectiv "Hôtel de Rohan" și 120 de kilometri liniari din Fontainebleau. Clădirea a fost proiectată de arhitectul italian Massimiliano Fuksas. Acesta este
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
au încetat asediul, victoria punându-se pe seama Maicii Domnului. Din Palatul imperial Blachernae se văd doar ruinele impresionante. În limba turcă acest palat se numește Tekfur Palace. Palatul Blachernae era la sud de biserică, pe a șaptea colină a cetății. Construcția a început în secolul al VI-lea. În timpul dinastiei Comnenilor, palatul era reședința preferată a împăratului, în dauna palatului oficial din estul cetății. Există o mănăstire cu numele Vlaherne și în insula Corfu. Datează din secolul al XII-lea și
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
(în ) este un pod istoric celebru, care traversează râul Vltava în Praga, Republica Cehă. Construcția sa a început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit în perioada 1158-1172, care fusese grav avariat de o inundație
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
de sculpturi, majoritatea realizate în stil baroc, în jurul anului 1700, și înlocuite, în prezent, cu replici. De-a lungul istoriei sale, Podul Carol a suferit de pe urma mai multor dezastre și a fost martor la numeroase evenimente istorice. Potrivit legendelor cehe, construcția Podului Carol a început la 9 iulie 1357, ora 05:31, prima piatră fiind pusă chiar de regele Carol al IV-lea. Această dată exactă a fost foarte importantă pentru împăratul Sfântului Imperiu, deoarece el credea mult în numerologie, iar
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
și puțin propice navigației vaselor de marfă. În plus, datorită țânțarilor și zonelor insalubre de pe malurile lui, cursul de apă era purtător de ciumă și holeră. Mă mult, meandrele și mlaștinile râului împiedicau dezvoltarea orașului spre vest. Deoarece tehnicile de construcție evoluaseră, râul a fost îndreptat și canalizat. În anii 1930, au fost concepute planuri de acoperire a Senne pe întregul sau curs din zona metropolitană a orașului Bruxelles, care se extinsese semnificativ de la prima acoperire în secolul al XIX-lea
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
a permite dezvoltarea viitoarei linii de metrou spre Gară de Nord, iar cealaltă pe axa Centurii mijlocii, urmând traseul actualei linii . Două linii de tramvai parcurg axa Centura mare: Noul contract de gestiune al STIB prevede, spre orizontul anului 2020, construcția de tuneluri în zona Avenue de la Plaine (și a Gării Etterbeek) și a intersecției Meiser. Axa de premetrou Centura mare va fi și ea prelungită spre nord și spre sud.
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
Pentru utilizarea autostrăzii, cu excepția secțiunilor din Bratislava, este obligatorie plata taxei de vignetă. Încă din vremea Cehoslovaciei, în anii 1930, a existat o idee de a lega Praga de Slovacia și de Muncaciu, aflat astăzi în Regiunea Transcarpatia din Ucraina. Construcția a început în partea cehă la sfârșitul perioadei interbelice, dar în partea slovacă nu s-a construit nimic. După sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, construcția șoselei a fost abandonată în favoarea operațiunilor de reconstrucție postbelică. În anii 1960 însă
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
Praga de Slovacia și de Muncaciu, aflat astăzi în Regiunea Transcarpatia din Ucraina. Construcția a început în partea cehă la sfârșitul perioadei interbelice, dar în partea slovacă nu s-a construit nimic. După sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, construcția șoselei a fost abandonată în favoarea operațiunilor de reconstrucție postbelică. În anii 1960 însă traficul a început să crească foarte rapid, și s-a întocmit un nou plan pentru o șosea D1, fără partea din Rutenia Carpatică, ce fusese anexată de
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
a întocmit un nou plan pentru o șosea D1, fără partea din Rutenia Carpatică, ce fusese anexată de URSS în 1945. În partea cehă a Cehoslovaciei, lucrările au început în 1967. În partea slovacă, ele au demarat în 1973 prin construcția segmentului - Liptovský Mikuláš, o secțiune de 14 km în nordul Slovaciei, odata cu construcția barajului . În 1972 a început construcția secțiunii între Bratislava și Senec, la acea vreme denumit D61, și în anii 1970 acesta s-a extins până la Trnava
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
ce fusese anexată de URSS în 1945. În partea cehă a Cehoslovaciei, lucrările au început în 1967. În partea slovacă, ele au demarat în 1973 prin construcția segmentului - Liptovský Mikuláš, o secțiune de 14 km în nordul Slovaciei, odata cu construcția barajului . În 1972 a început construcția secțiunii între Bratislava și Senec, la acea vreme denumit D61, și în anii 1970 acesta s-a extins până la Trnava (36 km în total). Cei 19 km ai autostrăzii Prešov - Košice au fost adăugați
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
1945. În partea cehă a Cehoslovaciei, lucrările au început în 1967. În partea slovacă, ele au demarat în 1973 prin construcția segmentului - Liptovský Mikuláš, o secțiune de 14 km în nordul Slovaciei, odata cu construcția barajului . În 1972 a început construcția secțiunii între Bratislava și Senec, la acea vreme denumit D61, și în anii 1970 acesta s-a extins până la Trnava (36 km în total). Cei 19 km ai autostrăzii Prešov - Košice au fost adăugați în 1980. Până la dizolvarea Cehoslovaciei în
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
42 km. Alți 45 km s-au construit după 1993 pe D1, și alți 27 km pe D61, până când D1 s-a unit cu D61 și au format un singur drum. În 1999, guvernul lui a oprit sau a încetinit construcția la secțiunile nedeschise - cea de la Sverepec, de exemplu - și a oprit pregătirile pentru altele. Construcția s-a reluat după 2002 și continuă și astăzi, fiind avansate diverse date pentru termenul de finalizare a întregii autostrăzi de la Bratislava la Košice. Cea
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
km pe D61, până când D1 s-a unit cu D61 și au format un singur drum. În 1999, guvernul lui a oprit sau a încetinit construcția la secțiunile nedeschise - cea de la Sverepec, de exemplu - și a oprit pregătirile pentru altele. Construcția s-a reluat după 2002 și continuă și astăzi, fiind avansate diverse date pentru termenul de finalizare a întregii autostrăzi de la Bratislava la Košice. Cea mai dificilă secțiune de construit este cea între Žilina și Ružomberok, unde vor fi majoritatea
Autostrada D1 (Slovacia) () [Corola-website/Science/335881_a_337210]
-
deasupra nivelului mării. Existența acestui îngust este inerent amenințată de procesele naturale care guvernează formațiunile litorale. Ea depinde de un echilibru dinamic între transportul nisipului și sedimentarea lui. Dacă (ipotetic) sursa acestuia de la sud-vest ar fi izolată, de exemplu prin construcția unui port mare cu chei sau dig, atunci cordonul litoral s-ar eroda și în cele din urmă ar dispărea. Astfel, el este un element de coastă cu existență efemeră la scară geologică. Cea mai probabilă evoluție, însă, ar fi
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
la (1372). Este posibil ca aici să fi trăit ultimul vorbitor nativ al limbii baltice dispărute denumită prusaca veche. Impact important al activității omenești asupra zonei a început în secolul al XVI-lea. Despădurirea cordonului din cauza pășunatului, exploatării lemnului, și construcției de ambarcațiuni pentru din 1757 a făcut ca dunele să se răspândească pe toată fâșia și să îngroape sate întregi. Alarmat de aceste probleme, guvernul prusac a finanțat proiecte de reîmpădurire pe scară largă, demarate în 1825. Alte surse îl
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
pentru o cultură [...], sau interacțiune umană cu mediul când a devenit vulnerabil sub impactul schimbărilor ireversibile"). Actualmente, există cereri pentru demolarea unor locuințe din cordonul litoral al Curlandei. Acestea se află în proprietatea unor persoane care au primit autorizații de construcție de la funcționari publici corupți. Cererile de demolare se bazează pe faptul că acest cordon se află într-un sit UNESCO și că singurele construcții ce pot fi permise acolo sunt colibele de pescuit. Cel mai mare oraș din cordonul litoral
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
cordonul litoral al Curlandei. Acestea se află în proprietatea unor persoane care au primit autorizații de construcție de la funcționari publici corupți. Cererile de demolare se bazează pe faptul că acest cordon se află într-un sit UNESCO și că singurele construcții ce pot fi permise acolo sunt colibele de pescuit. Cel mai mare oraș din cordonul litoral este din Lituania, stațiune turistică foarte populară, frecventată mai ales de turiști lituanieni și germani. Pe țărmul nordic se află numeroase plaje pentru turiști
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
de mediu legate de cordonul litoral al Curlandei, adesea promovat ca refugiu al naturii curate. Din cauza importanței turismului și pescuitului în economia regională, poluarea mării și coastelor poate avea efecte dezastruoase asupra peisajului natural unic, și economia poate fi afectată. Construcția unei platforme petroliere marine () în apele teritoriale ale Rusiei, la 22,5 km de coasta cordonului litoral a provocat îngrijorări față de o posibilă scurgere de petrol. Între 2002 și 2005, ecologiștii locali din regiunea Kaliningrad și din Lituania au protestat
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
adusă demnității și integrității ființei umane, așa cum se afirmă în toate documentele internaționale în materie, România a adoptat gradual, alături de alte state ale lumii și, în speță, ale Uniunii Europene, un ansamblu de măsuri legislative și de alt ordin, destinate construcției, consolidării și eficientizării continue a dispozitivului național, în contextul consolidării cooperării internaționale, în scopul prevenirii și combaterii acestui fenomen. În legislația națională traficul de persoane este definit în art. 12 și art. 13 ale Legii nr. 678/2001 pentru prevenirea
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
2014, număr în scădere în comparație cu 896 de victime identificate în 2013. 63% dintre victime (475 de persoane) au fost traficate în scopul exploatării sexuale, iar 25% (188 de persoane) au fost traficate în scopuri de muncă forțată în agricultură și construcții. Legislația românească asigură străinilor victime ale traficului de persoane o perioadă de reflecție de 90 de zile, însă experții au semnalat faptul că aceasta nu a fost întotdeauna respectată în practică. Victimele care cooperează cu autoritățile în vederea identificării traficanților pot
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
Edo (reședința shogunilor și centrul administrativ al Japoniei de atunci) într-atât că Iemitsu, al treilea shogun din clanul Tokugawa, a fost înmormântat într-un templu Tendai (Rinnō-ji în prefectura Tochigi). Teritoria templului este împărțită în trei zone: , și . este construcția principală a întregului complex monastic. Ea reprezintă o reconstrucție mediavală a unei clădiri mai vechi, , intemeiate de Saicho în anul 788. Principalul obiect de venerare este statuia lui , care a fost sculptată de însuși Saicho și care se păstrează aici
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
unde au fost omorâți. Clădirea originală a Konponchudo a fost distrusă în 1571 de armata lui Oda Nobunaga, iar cea actuală reprezintă o reconstrucție, efectuată între anii 1634 și 1641 sub conducerea călugărului Tenkai, la ordinul shogunul Iemitsu Tokugawa. Întreaga construcție a fost executată din lemn de , arbore endemic din Japonia, Coreea și Taiwan. Împreună cu curtea interioară și galeria din partea de sud formează o structură tipică în stil arhitectural "Shinden-zukuri". Interiorul Konponchudo este împărțit în trei părți. Partea interioară (cea mai
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
scurt timp după fondarea templului. După dezastrul din perioada statelor beligerente a fost reconstruit împreună cu Konponchudo și Daikodo, însă a fost ars în întregime în urma incendiului din februarie 1668, după care în scurt timp a fost reconstruit din nou. În comparație cu construcția originală, clădirea actuală a fist micșorată și decorată mai puțin, însă a menținut însemnătatea sa inițială ca loc de venerare a lui Manjusri. se află la vest de Komponchudo, cu fațada orientată spre sud. Prima clădire pe acest loc fost
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]