24,902 matches
-
Congresului evreilor din Ungaria a avut loc la 10 decembrie 1868 în sala sediului guvernământului Comitatului Pesta, deși deschiderea oficială s-a ținut în 14 decembrie. Hirschler, conducătorul moderniștilor, care a fost ,la scurt timp după aceea, ales președinte al Congresului, a reunit de îndată pe toți delegații care îi susțineau platforma și a creat o fracțiune progresistă de 122 reprezentanți. Hildesheimer a scris în memoriile sale că el era convins că 30-40 dintre aceștia susțineau o agendă ortodoxă moderată. Fracțiunea
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
de 122 reprezentanți. Hildesheimer a scris în memoriile sale că el era convins că 30-40 dintre aceștia susțineau o agendă ortodoxă moderată. Fracțiunea ortodoxă, care cuprindea 98 delegați, l-a ales în fruntea ei pe Jeremias Löw . Obiectivele imediate ale Congresului erau stabilirea structurii unei organizații naționale a evreilor din Ungaria, luarea de decizii asupra modului de aplicare a noii legi a învățământului obligatoriu în comunitățile evreiești și asupra altor subiecte admninistrative. Tabăra conservatoare a adoptat pentru început o linie mai
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
regulamentele. Dar ea a abandonat curând această atitudine și a căutat, în repetate rânduri, să ducă dezbaterile la impas, prin diverse mijloace:de exemplu, prin formularea pretenției ca toți rabinii din Ungaria să semneze un act de aprobare a lucrărilor congresului, ceea ce ar fi necesitat o tărăgănare de câteva luni. Hirschler a respins aceste tentative. La 3 februarie 1869 tabăra ortodoxă a emis un ultimatum semnat de 88 delegați, cerând ca adunarea să declare că toate hotărârile ei se vor baza
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
ultimatum semnat de 88 delegați, cerând ca adunarea să declare că toate hotărârile ei se vor baza pe Tora și Talmud, așa cum sunt interpretate în codul Shulhan Arukh. Yaacov Katz considera ca această cerință urma să dovedească faptul că deciziile Congresului încalcă libertatea religioasă a evreilor ortodocși și să le dea un motiv pentru a părăsi adunarea. Hirschler a refuzat să pună această chestiune la vot, susținând că este un subiect religios și care nu este de competența Congresului. Rabinul Jacob
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
că deciziile Congresului încalcă libertatea religioasă a evreilor ortodocși și să le dea un motiv pentru a părăsi adunarea. Hirschler a refuzat să pună această chestiune la vot, susținând că este un subiect religios și care nu este de competența Congresului. Rabinul Jacob Steinhardt din Arad, unul din conducătorii neologilor, a ținut un discurs în care a atacat vehement poziția ortodocșilor. El a susținut că ei sunt cei care se abat de la Shulhan Arukh prin născocirea de noi interdicții (Humra) și
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
tradiționaliștilor, întrebând retoric dacă „rabinii nu sunt suficient de înțelepți ca să acționeze și fără a maimuțări metode importate din țara lui Bismarck”, aluzie la sprijinul ce îl primiseră de la rabinul Samson Raphael Hirsch. 48 de delegați au hotărât să părăsească Congresul definitiv, spunând ca au simțit acuzația de implicare într-un amestec din străinătate și de lipsă de patriotism ca pe un mare afront.. La 16 februarie, ortodocșii au trimis lui Eötvös o scrisoare de protest, în care și-au exprimat
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
ca pe un mare afront.. La 16 februarie, ortodocșii au trimis lui Eötvös o scrisoare de protest, în care și-au exprimat credința că împăratul Franz Josef, care era din 1867 și regele Ungariei, precum și Parlamentul, nu vor aproba deciziile Congresului în aceste împrejurări. Aceasta era prima menționare aposibilității unui apel la cercurile conducătoare cele mai înalte, deasupra ministrului. Hildesheimer și restul delegaților ortodocși au rămas la dezbateri. Ei și-au exprimat sprijinul pentru învățământul simultan, poziție pe care au argumentat
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
dorința de integrare. Aceasta le-a adus ulterior mai multă simpatie în rândurile opiniei publice. Ei s-au ferit, de asemenea, să polemizeze în jurul chestiunii seminarului rabinic, afirmând că aceasta, este, de asemenea, o chestiune religioasă. La 23 februarie 1869 Congresul și-a încheiat lucrările, după ce majoritatea propunerilor delegaților progresiști au fost acceptate, și regulamentele noii organizații reprezentative a evreilor au fost aprobate. La 24 martie 1869 un grup de rabini ortodocși au fost primiți în audiență la împăratul Franz Josef
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
întemeia o organizație separată, deoarece ei și reformiștii sunt două religii diferite. András Kovács scrie că succesele tradiționaliștilor în a promova punctul lor de vedere, care privea evenimentele ca pe o luptă pentru libertatea de credință și, respectiv, insuccesul partizanilor Congresului de a le prezenta ca o chestiune pur administrativă - le-a câștigat celor dintâi simpatia liberalilor maghiari. La începutul anului 1870 evreii ortodocși au depus o petiție în parlament, semnată de conducerile a 150 comunități evreiești și însoțită de sentințe
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
administrativă - le-a câștigat celor dintâi simpatia liberalilor maghiari. La începutul anului 1870 evreii ortodocși au depus o petiție în parlament, semnată de conducerile a 150 comunități evreiești și însoțită de sentințe rabinice de pe tot cuprinsul Europei, care declarau hotărârile Congresului ca opuse tradiției religioase. Petiționarii erau sprijiniți, între alții, de către rabinul Hirsch și familia Rothschild din Frankfurt și de către șef rabinul evreilor din Marea Britanie, Nathan Marcus Adler, el însuși un ortodox moderat și în general, susținător al aculturației. Chestiunea libertății
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
a mustrat, afirmând ca aceștia sunt patrioți impecabili, ceea ce se poate vedea din dorința lor de a-și trimite copiii în școli frecventate de copiii neevrei. Președintele Parlamentului, Kálmán Ghyczy a întrebat dacă era neapărat „necesar să se convoace acest Congres și să se provoace astfel o dezbinare între concetățenii noștri israeliți? Este acceptabil ca în chestiuni religioase, majoritatea să-și impună voința cu forța asupra minorității?” . Litigiul a fost adus în fața unui comisii, care a conchis ca fiind vorba de
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
comunitățile evreiești s-au despărțit în tabere. Practic toate congregațiile dominate de neologi s-au afiliat la Biroul Național. Membrii lor erau cunoscuți drept „congresiști” (Kongresszusi), deși termenul „neologi” - fusese aplicat în limbajul ortodox reformiștilor nu cu multă vreme înainte de Congres, a devenit sinonim cu acesta. Pesta, unde se afla comunitatea de departe cea mai reformistă, a fost printre primele atinse de sciziunea ortodocșilor. Ea a format o congregație separată care a aderat la Comitetul Executiv. La Ungvár (Ujgorod), cel mai
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
de afiliere la Comitet era lent. Chiar și la Bratislava, regulamentele necesare au fost acceptate abia în ianuarie 1872, dupa lungi și amare dezbateri. Numeroase comunități ortodoxe nu erau mai ahtiate să adere la Comitet decât avuseseră rezerve față de organizarea Congresului. Aceste obști independente, care au rămas un sector restrâns, au devenit cunoscute sub numele de „Status quo ante”, termen care a fost utilizat prima dată într-un articol de ziar din 22 februarie 1871. Existau patru categorii de astfel de
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
mai importanți membri ai Puterilor Centrale: Germania și Austro-Ungaria. Această situație i-a condus pe polonezi pe o pârghie politică, ambele parți oferind angajamente de viitoare concesii și autonomie în schimbul loialiății poloneze și a armatei. Austriecii au vrut să includă Congresul Poloniei pe teritoriul lor din Galiția, astfel încât, chiar înainte de război au permis organizarțiilor naționaliste să se formeze acolo (de exemplu, Zwiazek Strzelecki). Rușii au recunoscut dreptul polonez de autonomie și a permis formarea Comitetului Național polonez, care a sprijinit partea
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
încercarea de a câștiga srijinul polonez a Puterilor Centrale și să ridice o armată poloneză, germanii și austriecii au declarat un nou Regat al Poloniei (1916-1918). Noul regat a constat într-o mică parte a vechii Comunități, adică pe teritoriul Congresului Poloniei, deși au fost făcute unele promisiuni cu privire la o viitoare incorporare a orașelor Vilnius și Minsk. Regatul a fost condus de trei regenți, posedă un Parlament și un Guvern, o mică armata și propria moneda (marca poloneză). Regaul Poloniei a
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
guvernele locale care fuseseră create în ultimele luni ale războiului au promis supunere în fața guvernului central de la Varșovia. Polonia independența, care fusese absența de pe harta Europei timp de 123 de ani, renăscuse. Statul nou creat a constat inițial din fostul Congres polonez, vestul Galiției (cu Lwów asediat de către ucraineni) și cu o parte din Cieszyn Silezia.
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
Poloniei. Armata rusă a ocupat ducatul în timp ce urmărea să-l scoată pe Napoleon din Rusia în 1813. Cu toate acestea, așteptările polonezilor s-au sfârșit cu înfrângerea finală a lui Napoleon la Waterloo, în 1815. În acordul de pace ulterior Congresului de la Viena, victorioșii autrieci și prusaci au confiscat Ducatul de la Varșovia și au reconfirmat majoritatea condițiilor al ultimei împărțiri a Poloniei. Deși a fost scurtă, perioada napoleoniană ocupa un loc important în istoria poloneză. O mare parte din legenda și
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
multe decenii, mișcarea națională poloneza a dat prioritate restabilirii imediate a independenței printr-o serie de rebeliuni armate. Grupările insurgente au apărut în parincipal în zona rusească a împărțirii de est, din care aproximativ trei sferturi fusese teritoriu polonez. Dupa Congresul de la Viena, Rusia și-a organizat terenurile sale poloneze într-un Congres Polonez, acordându-le o constituție liberală, cu propria sa aramată și cu autonomie limitată în cadrul imperiului țarist. Cu toate acestea, în anul 1820, guvernarea rusiei a devenit mai
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
printr-o serie de rebeliuni armate. Grupările insurgente au apărut în parincipal în zona rusească a împărțirii de est, din care aproximativ trei sferturi fusese teritoriu polonez. Dupa Congresul de la Viena, Rusia și-a organizat terenurile sale poloneze într-un Congres Polonez, acordându-le o constituție liberală, cu propria sa aramată și cu autonomie limitată în cadrul imperiului țarist. Cu toate acestea, în anul 1820, guvernarea rusiei a devenit mai abuzivă, creându-se societăți secrete formate de intelectuali în mai multe orașe
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
Cu toate acestea, în anul 1820, guvernarea rusiei a devenit mai abuzivă, creându-se societăți secrete formate de intelectuali în mai multe orașe, pentru a complota o insurecție. În noiembrie 1830, trupele poloneze din Varșovia s-au revoltat. Când guvernul Congresului Poloniei a proclamat solidaritatea cu forțele rebele, a început un război ruso-polonez. Rebelii au solicitat ajutor de la Franța dar au fost ignorați, iar reticența acestora de a elimina iobăgia i-a costat sprijinul țăranimii. Până în septembrie 1831, rușii au opus
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
sprijinul țăranimii. Până în septembrie 1831, rușii au opus rezistență polonezilor și a forțat 6.000 de luptători să plece în exil în Franța, începând o perioadă de represiune dură a activității intelectuale și religioase în toată Polonia. În același timp, Congresul Polonia și-a pierdut constituția și armata. După eșecul revoltei din noiembrie, activitatea conspirativă clandestină a continuat pe teritoriul polonez. O elită politică și intelectuală poloneză exilată și-a stabilit o baza de operațiuni la Paris. Un grup conservator condus
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
intelectuală poloneză exilată și-a stabilit o baza de operațiuni la Paris. Un grup conservator condus de Adam Jerzy Czartoryski (unul din liderii revoltei din noiembrie) s-au bazat pe sprijinul diplomatic străin pentru a restabili statutul Poloniei stabilit în Congresul de la Viena, pe care Rusia l-a încălcat începând din 1819. În caz contrar, acest grup era mulțumit cu o revenire la monarhie și a structurilor sociale tradiționale. Facțiunile radicale nu au format niciodată un fron unit cu orice problemă
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
liberale, inclusiv eliberarea iobagilor pe tot cuprinsul imperiului. Marea impunere a reformelor financiare din Polonia a stârnit ostilitate printre nobili și într-un grup de intelectuali influentați de Karl Marx și liberalul rus Alexander Herzen. Revolta deschisă din ianuarie de către Congresul Poloniei nu a reușit să câștige sprijin extern. După zdrobirea insurecției din august 1864, Rusia a abolit Congresul Poloniei și a revocat separarea statutului terenurilor poloneze, încorporându-le direct ca regiune de vest a Imperiului Rus. Regiunea a fost plasată
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
printre nobili și într-un grup de intelectuali influentați de Karl Marx și liberalul rus Alexander Herzen. Revolta deschisă din ianuarie de către Congresul Poloniei nu a reușit să câștige sprijin extern. După zdrobirea insurecției din august 1864, Rusia a abolit Congresul Poloniei și a revocat separarea statutului terenurilor poloneze, încorporându-le direct ca regiune de vest a Imperiului Rus. Regiunea a fost plasată sub conducerea dictatorială a lui Mihail Muravev, care a devenit cunoscut sub numele de Călăul din Vilnius. Toți
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
mai importanți membri ai Puterilor Centrale: Germania și Austro-Ungaria. Această situație i-a condus pe polonezi pe o pârghie politică, ambele părți oferind angajamente de viitoare concesii și autonomie în schimbul loialiății poloneze și a armatei. Austriecii au vrut să includă Congresul Poloniei pe teritoriul lor din Galiția, astfel încât, chiar înainte de război au permis organizarțiilor naționaliste să se formeze acolo (de exemplu, Zwiazek Strzelecki). Rușii au recunoscut dreptul polonez de autonomie și a permis formarea Comitetului Național polonez, care a sprijinit partea
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]