25,049 matches
-
-lea Alexandru Gregorevici, un preot greco-catolic, și-a pierdut întreaga avere în încercarea de a descoperi vestigii arheologice în această zonă. Ioan Părean a cules o legendă locală prin care se povestește că Decebal și-ar fi ascuns comoara pe Dealul Uriașilor, în speță - Cetatea "La Zidu". Ca fiecare comoară aceasta era protejată de un blestem. Povestea comorii vine, după părerea istoricului Aurel Decei din perioada secolului al XIX-lea, cu ocazia descoperirii în arhivele regale de la Târgu Mureș a unei
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
și Vinificație Valea Calugărească, singurul institut de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul viticulturii al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Stațiunea a fost înființată în anul 1957 cu denumirea de „Stațiunea Experimentală Horti -Viticolă Iași” pe terenuri situate pe dealul Copou din Iași, în apropierea Grădinii Botanice și a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Stațiunea a fost inițial subordonată Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa (ICHV). Între anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
VI sau VII a sitului arheologic, ce a avut loc câteva sute de ani mai târziu. Odată cu dezvoltarea istoriei critice moderne, Troia și Războiul Troian au fost considerate ca fiind legende. În perioadele 1871-1873 și 1878-1879, Schliemann a excavat un deal numit Hissarlik din Imperiul Otoman, în apropierea orașului Chanak (Çanakkale) din nord-vestul Anatoliei. Aici a descoperit ruinele unei serii de orașe antice, datând din Epoca Bronzului și până în perioada romană. Schliemann a susținut că unul dintre aceste orașe — mai întâi
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
Romă fiind capturată. În 387 î.en ,el a condus o armată din Gallia Cisalpina într-un atac asupra Romei . În bătălia de la Allia, i-a învins pe români, si a intrat în oraș. Senonienii au capturat întregul oraș, cu excepția Dealului Capitoliului. Văzându-și devastat orașul, românii au încercat să-l mițuiască pe Brennus. Românii au fost de acord să plătească mie de livre în greutate de aur. Potrivit lui Titus Livius, în timpul unei dispute ce priveau ponderile utilizate pentru a măsura
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
de 22 de hectare, declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este o zonă depresionară în lunca Bârladului (temporar inundabilă), înconjurată de dealuri și reprezintă o arie naturală de interes forestier și floristic datorită speciilor arboricole și ierboase întâlnite în perimetru acesteia. Vegetația forestieră este constituită atât din elemente arboricole, cât și din specii de arbuști, astfel: Specii de arbori: stejar ("Quercus robur
Pădurea Bălteni () [Corola-website/Science/326144_a_327473]
-
depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare (grinduri) și forme negative (foste lacuri, gârle, bălti și mlaștini). Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluenta cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocosului. Lunca Prutului are altitudini de 10-20 m în partea nordică (la nord de Oancea) și sub 10 m spre vărsarea în Dunăre. Valorile altitudinii cresc spre nord și spre vest. Este alcătuită din râul Prut și afluenții lui (Horincea
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
cultice și de refugiu, a căror origine coboară uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic al Carpaților în principal în zona "Culmii Ivănețu", dar și pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu", precum și în zona adiacentă din Subcarpații de Curbură ("Dealurilor Botanului") pe un areal cu o lungime de peste 80 km. Cea mai mare densitate se întâlnește în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, iar în număr mai mic pe raza comunelor Cătina și a satelor Sibiciu, precum și a orașului
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
converg pe firele văilor tributare dinspre vest spre est bazinelor hidrografice ale Sibiciului (Colți - Aluniș) și Bălănesei (Bozioru - Nucu și Brăești - Ruginoasa), care odată cu ieșirea din arealul montan intră în grupa centrală a subcarpaților Buzăului dintre apele Buzăului și Slănicului - "dealurile Botanului". Activitatea de săpare a unor grote locuibile, a fost facilitată de caracterul friabil al gresiei de Kliwa, aflată în areal. Arealul Cozieni - Pănătău aparține "dealurilor Botanului" și, dintre acestea, "dealurilor Muscelului" (dintre văile Sibiciu și Bălăneasa). iar peșterile de lângă
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
arealul montan intră în grupa centrală a subcarpaților Buzăului dintre apele Buzăului și Slănicului - "dealurile Botanului". Activitatea de săpare a unor grote locuibile, a fost facilitată de caracterul friabil al gresiei de Kliwa, aflată în areal. Arealul Cozieni - Pănătău aparține "dealurilor Botanului" și, dintre acestea, "dealurilor Muscelului" (dintre văile Sibiciu și Bălăneasa). iar peșterile de lângă Nehoiu se află fie pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu" fie pe stânga acestuia ("pintenul Ivănețu"). Între valea Buzăului și valea inferioară a râului Siret a
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
centrală a subcarpaților Buzăului dintre apele Buzăului și Slănicului - "dealurile Botanului". Activitatea de săpare a unor grote locuibile, a fost facilitată de caracterul friabil al gresiei de Kliwa, aflată în areal. Arealul Cozieni - Pănătău aparține "dealurilor Botanului" și, dintre acestea, "dealurilor Muscelului" (dintre văile Sibiciu și Bălăneasa). iar peșterile de lângă Nehoiu se află fie pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu" fie pe stânga acestuia ("pintenul Ivănețu"). Între valea Buzăului și valea inferioară a râului Siret a existat o uniune de triburi
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Ruginoasa, precum și culmile de la nord și nord-est de acesta, spre Goidești. Un al doile areal în care toponimia ar putea să indice o fostă activitate monahală, actual încă necunoscută, se află în jurul satului numit Chiliile, suprapus peste ceea ce localnicii numesc Dealurile Trestioarei. Așezămintele rupestre sunt accesibile pe jos sau cu calul, ajungerea la obiective necesitând o rezervă semnificativă de timp. Arealul este sălbatic și vast, adesea marcajele și hărțile dovedindu-se inutilizabile. GPS - ul oferă puțin ajutor iar telefonia mobilă nu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Județean Buzău, și inițiativa este implementată și coordonată de grupul de lucru profesional Geo-Team (<nowiki>http://tinutulbuzaului.org/echipa/</nowiki>). Din punct de vedere administrativ, teritoriul acestuia include o zonă rurală care aparține administrativ de 18 comune din zona de deal și munte din nord-vestul județului Buzău, fiind o zonă complet rurală cu circa 45000 de locuitori. Comunele sunt: Berca, Scorțoasa, Pârscov, Cozieni, Pănătău, Colți, Bozioru, Brăești, Odăile, Cănești, Chiliile, Lopătari, Mînzălești, Bisoca, Valea Salciei, Sărulești, Vintilă Vodă și Beceni, iar
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Valea Sibiciului, Șețu, Păltineni, Nehoiu, Nehoiașu). Relieful, cu altitudini cuprinse între 300 și 1400 m, este constituit pe roci sedimentare de varsta Paleogen - Cuaternar. Pintenii montani paleogeni provin din Carpații Orientali. Zona subcarpatica este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Carpații Orientali. Zona subcarpatica este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate. Culmea Ivănețu orientată nord-est sud-vest, se află la sud de Basca RozileI și se menține la circa 1000 m. Câteva vârfuri mai importante
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Hoților, Coastele Pinului, Vârful Malul Alb, Vârful Pietriș. Limită sudică urmărește valea râului Buzău în partea de sud și sud-vest, până la Săpoca, având un grad ridicat de despletire, dominând alternanta bazinetelor de eroziune cu sectoare înguste. Grupa centrală subcarpatica subcarpatica (Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile Buzăului și Slănicului și are altitudinile cuprinse între 400-820 m, cu maxime în Dealul Blidișel (821 m) , vârful Pițigoiul(806m), vârful Bocu (824m); în partea centrală vârful Botanul are 799m. Eroziunea
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
un grad ridicat de despletire, dominând alternanta bazinetelor de eroziune cu sectoare înguste. Grupa centrală subcarpatica subcarpatica (Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile Buzăului și Slănicului și are altitudinile cuprinse între 400-820 m, cu maxime în Dealul Blidișel (821 m) , vârful Pițigoiul(806m), vârful Bocu (824m); în partea centrală vârful Botanul are 799m. Eroziunea produsă de apele Sărățel, Bălăneasa, Sibiciu a dus la divizarea într-o serie de subunități: Se individualizează că depresiuni interne (la contactul cu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Lopătari în nord și Pătârlagele la sud, iar ca depresiune externă (intracolinara) Policiori. Depresiunea Pârscov începe aproximativ de la localitatea cu același nume și continuă până la Berca, unde valea schițează o ușoară îngustare impusă de traversarea anticlinalului Berca-Arbanași. Grupa estică de dealuri (Dealurile Câlnăului, care aparțin Subcarpaților Vrancei) este delimitata de văile Slănic și Râmnic. Aici se remarcă dealurile Bisocii (970 m)la nord, Blăjani (483 m), Budei și Căpățânii (592 m) spre sud. Grupa se poate subdivide în două mari subunități
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
în nord și Pătârlagele la sud, iar ca depresiune externă (intracolinara) Policiori. Depresiunea Pârscov începe aproximativ de la localitatea cu același nume și continuă până la Berca, unde valea schițează o ușoară îngustare impusă de traversarea anticlinalului Berca-Arbanași. Grupa estică de dealuri (Dealurile Câlnăului, care aparțin Subcarpaților Vrancei) este delimitata de văile Slănic și Râmnic. Aici se remarcă dealurile Bisocii (970 m)la nord, Blăjani (483 m), Budei și Căpățânii (592 m) spre sud. Grupa se poate subdivide în două mari subunități: una
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
de la localitatea cu același nume și continuă până la Berca, unde valea schițează o ușoară îngustare impusă de traversarea anticlinalului Berca-Arbanași. Grupa estică de dealuri (Dealurile Câlnăului, care aparțin Subcarpaților Vrancei) este delimitata de văile Slănic și Râmnic. Aici se remarcă dealurile Bisocii (970 m)la nord, Blăjani (483 m), Budei și Căpățânii (592 m) spre sud. Grupa se poate subdivide în două mari subunități: una nordică,formată din sedimente mai vechi(mio-pliocene) și, o altă sud-estică formată din depozite levantine și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
în urmă topirii zăpezilor. Trecerea de la Subcarpați spre la zona colinara se face lent la est de Buzău. Teritoriul se înscrie în regimul de climă temperat continentală, cu o serie de particularități și nuanțe în raport cu zonele de relief. Climatul de deal prezintă temperaturi medii anuale de 8-10 grade C; în luna iulie temperatura medie oscilează între 19-20 grade C. Precipitațiile medii anuale sînt de 600-700 mm/an. Se remarcă o creștere a valorilor temperaturilor medii anuale pe direcția nord-sud, de la regiunile
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
ca urmare a inversiunilor de temperatură deosebit de frecvențe. Ploile cele mai frecvente cad în intervalul aprilie-septembrie, cu un vîrf în luna iunie. În semestrul rece (octombrie-martie), cantitatea de precipitații căzută este mai redusă. În cadrul semestrului rece în special în zona dealurilor subcarpatice, luna octombrie se remarcă printr-o cantitate medie mai ridicată a precipitațiilor. Burniță este în cele mai multe cazuri, un fenomen specific pantelor vestice și nord-vestice. Nebulozitatea cea mai crescută se iregistrează în lunile de iarnă-primavară. Sezonul de vară și începutul
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
decadă a lunii aprilie. Circulația generală atmosferică ,dar mai ales configurația geomorfologica a zonei de curbura impun dezvoltarea vînturilor foehnale. Cel mai tîrziu, datorită fenomenului de fohn, înghețul apare în cea de a doua decadă a lunii noiembrie pe panțele dealurilor cu expunere sudică, durând până către finele lunii martie. Prima zi cu zăpadă apare înainte de luna noiembrie în zona montană; în subcarpați aceasta se înregistrează în jurul datei de 20 noiembrie. Pe timp de iarnă la poala subcarpaților apar invazii de
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
este completată de lacuri a caror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare cum sunt lacurile de pe Platoul Meledic, sau de lacuri precum Mociaru de pe versantul estic al Ivănețului ori lacurile dezvoltate în dolinele de de pe dealul Bisocii, de la Policiori de pe Valea Grabicina sau de la Odăile ori Recea. Ținutul Buzăului se bucură de o așezare deosebit de favorabilă din punct de vedere biogeografic, fiind situat în regiunea biogeografica continentală, însă la joncțiunea cu regiunile alpina și stepică. La
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
s-a dezvoltat o vegetație formată din plante halofile: sărăcica (Salsola soda), brânca(Salicornia herbaceea), etc. Colilia (Stipa) sau năgara caracteristică stepei, este reprezentată în România prin câteva specii (Stipa capillata, S.lessingiana, S.pulcheriima, S.joannis) din familia gramineelor. Dealurile Buzăului reprezintă ultimul punct de rezistență al stepelor de colilie din Muntenia. Pe teritoriul Geoparcului Ținutul Buzăului se cunosc 84 de specii de Fluturi de zi, dintre care două sunt ocrotite prin Directivă Floră-Faună-Habitate a Uniunii Europene (92/43 EEC
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Valoarea peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Găvanu are un istoric, ce începe din 1707. Poiana mănăstirii este unul dintre locurile deosebite ale Buzăului, prin poziționarea la baza unui deal subcarpatic spectaculos, precum și prin izolarea deosebită în care se află. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]