27,087 matches
-
vremelnic și nu erau puțini aceia cari întrevedeau reîntoarcerea lui Alexandru Ioan I pe tronul pierdut la 11 februarie 1866. Dar Cuza declarase categoric și de repețite ori că nu mai are nici o ambițiune și că niciodată nu va turbura liniștea țării cu aspirația de a relua tronul. De aceea el refuză să primească locul din Cameră. În ședința de la 27 februarie președintele dă citire următoarei scrisori: „Domnule Președinte, Am primit depeșa din 1/13 a lunii acesteia prin care d-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
străină, el nu există deloc, de vreme ce Adunarea și Senatul au deciziunea în mâna lor la fiecare caz de colonizare. Articolul 131, care desființează Consiliul de Stat, ar trebui suprimat. Experiența ne-a dovedit că nici miniștrii, nici Adunarea nu au liniștea trebuitoare pentru a elabora, după cum se cuvine, proiectele de legi. Prin aceasta noi nu voim a zice ca să li se ia inițiativa legislativă, ci din contra, acel mare drept trebuie să le rămâie în toată întregimea sa; dar un Consiliu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acest chip, toate elementele vitale vor fi reprezentate în consiliile comunale ca și în Adunare. Primarii trebuie să fie numiți de-a dreptul de domn, pentru ca să aibă și guvernul reprezentantul său în acest consiliu, de la care atârnă atât de mult liniștea și prosperitatea orașelor. Cât pentru comunele rurale, ca să fie reprezentată în ele și proprietatea mare, trebuie a se adopta următoarea dispozițiune: «În comunele rurale, acela care are singur în proprietatea sa atât pământ cât toți ceilalți locuitori ai comunei împreună
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
liberali (N. Ionescu), cât și de către unii conservatori (Chr. Tell, Manolache Costache Epureanu). 8. Bacalbașa, amintindu-și cu aproximație de evenimentele anului 1875, se referă, de fapt, la redeschiderea, în acel an, a „chestiunii orientale“, după o perioadă de relativă liniște în această parte a Europei, determinată de înțelegerea reacționară dintre Rusia țaristă și Austro Ungaria din iunie 1873, la care va adera și Germania, câteva luni mai târziu („Alianța celor trei împărați“). La 27 iunie/9 iulie 1875 însă, cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
amicilor politici din districte, cari vor voi să se puie în relație cu dânsul. Dacă vom păstra cu toții, precum am păstrat în trecut, aceeași unitate în principii, vom fi siguri de triumf în viitoarele alegeri și vom da țării [noastre] liniștea, stabilitatea care, unite cu ordinea și libertatea, ne va permite să mergem cu pași repezi pe calea adevăratului progres. Președinte: Dimitrie Ghica Secretari: Const. Boerescu, Const. Blaremberg, Vas. H. Christopolu, Ion Lahovary, [G.G. Meitani], Gr.G. Păucescu. Membri: Constantin Boerescu, Constantin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alegerii deputatului Colegiului II, ne impun datoria de a face apel la bunul simț și patriotismul cetățenilor și a-i consilia să se abție de la manifestațiuni zgomotoase și violente cari, dacă s-ar repeți și la viitoarele colegiuri, ar compromite liniștea publică. Lăsați pe alegători a merge la vot și a-și exercita în pace drepturile politice. Primar, G. Manu“39 258 bucureștii de altădată 37. Datele notate de Bacalbașa sunt exacte, cu singura deosebire că secțiunea a III-a a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
IV“, TEL., an. V, 11 aprilie 1875, p. 3). 38. A primăriei. 39. Apelul a fost reprodus de Bacalbașa după ROM., an. XIX, 30 aprilie 1875, p. 375. Mai drastic, guvernul conservator va lansa prin Monitorul oficial un apel la liniște mult mai amenințător: „Guvernul crede de a sa datorie de a prevesti că cu ocazia ale gerilor ce vor avea loc pentru Colegiul al III-lea este decis a asigura libertatea votului și de a manține ordinea prin toate mijloacele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
amenințat ca să fie răsturnat de calul acestuia, îi apucă calul de dârlogi: căpitanul Tulea ripostă cu o lovitură de sabie, crestându-i urechea. Dându-se de știre la statul major al opoziției, Nicolae Fleva și Ion Câmpineanu veniră să restabilească liniștea. La culoarea de Roșu la ospelul comunal însă, au fost lucruri grave. Vestitul cap de bandă, fiorosul Ilie Geambașu, dimpreună cu un alt bă tăuș de talie erculeană, Temelie Trancă, apărură beți în vecinătatea localului Primăriei și intrară într-o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nerezolvată a Europei de atunci. 288 bucureștii de altădată Averea a fost întotdeauna cea mai bună carte de recomandație! În sfârșit, alegătorii prezenți se pronunță pentru Vernescu cu o mare ma joritate.25 La Colegiul I, operația a decurs în liniște, administrația nu s-a amestecat fățiș. S-a votat liber. Și rezultatul a fost paritate de voturi între cei doi candidați. Biroul a procedat la tragerea sorților și sorțul a favorizat pe Beizadeaua, dar opoziția a contestat alegerea, căci sorțul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu trebuie puse într-o paralelă cu cele din Serbia. Pe când în Serbia răzbelul, mărirea și întinderea Statului e o dorință a poporului, care înhață tronul pentru realizarea ei, în România singur tronul face politică aventuroasă, iară poporul suspină după liniște și repaos. Misiunea Austriei nu este, dar, d-a menține pe principele Carol pe zdruncinatul său tron. Noi, urmărind în Orient o politică curat de interese, nu putem prinde gust pentru noul minister al sabiei din București.“34 Acest articol
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
După căderea guvernului Lascăr Catargiu, grupările conservatoare au intrat în derută și, practic, până către 1880 liberalii nu au avut de înfrânt o opoziție conservatoare bine organizată, Lascăr Catargiu retrăgându-se la moșia sa de la Golășei, spre a medita în liniște asupra înfrângerii suferite. Abia la începutul anului 1880 Partidul Conservator se organizează ca atare, apelând la structurile practicate de liberali, în fruntea sa venind pentru puțin timp fostul disident Manolache Costache Epureanu. 101. Rusia va declara război Turciei la 12
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
armatei, să fie plătit fără întârziere și de întregul de către casieria militară. Vă este cunoscut că armata Maiestății-sale se vestește prin puternica sa disciplină; sunt încredințat că ea își va păzi cinstea în mijlocul vostru, oștirile noastre nu vă vor turbura liniștea, ci vor respecta legile, persoanele și averile pacinicilor cetățeni. anul 1877 341 36. La 24 aprilie/6 mai 1877 un corp de bașbuzuci a trecut Dunărea, incendiind vasele aflate pe Jiu în portul Bechet, precum și câteva clădiri; nu numai acest
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
brațul Măcinului.74 Rușii hotărâră însă să se descotorosească de aceste monitoare care erau supărătoare. Într-o noapte fără lună, cam pe la 1 după miezul nopții, câteva bubuituri mă deșteptă. Și fiindcă locuiam aproape de malul Dunării, am ieșit repede: însă liniștea se restabilise. anul 1877 355 rugându-l pe domnitor să primească medalia „pentru Virtutea militară“ acordată „în amintirea“ zilei de 15 mai „când Măria-sa s-a aflat în mijlocul armatei la bombardarea Vidinului“. Tot atunci, principele Carol a conferit „marea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
soarele începea să se posomorească răsuna o pocnitură de undeva. Era un semnal. Și apoi pocniturile se succedau de aproape și grupurile chiuind și jucând și urmate de lăutarii cari zdrăngăneau se îndreptau în șiraguri lungi către ieșire. Noaptea aduce liniște și întunerec, fiindcă Bordeiul nu era luminat. Dar pocniturile! Ce era cu ele? Iată ce era. La Bordei nu se găteau mâncări. Fiecare venea de acasă cu ce putea. La Bordei se vindeau numai: mititei, cașcaval, pâine, rachiu și vin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
timp ochii iscoditori, să vadă ce-i în jur și dacă-s toate după obicei. Vorbesc molcom, în șoaptă. Nu stau cu dînșii, ca să nu le stric sporovăiala. Pe la zece seara pleacă, iar în urma lor casa se scufundă într-o liniște asurzitoare. „Din toată inima cinstește pe tatăl tău și nu uita niciodată durerile mamei tale. Adu-ți aminte că ei ți-au dat viața: ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?” (Isus Sirah
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scris și le-a rescris, de la nivelul experienței pe care o dobîndise, fie după pofta inimii, condus de o nouă înțelegere a temelor, fie la sugestia altora, cazul Simfoniei a VIII-a. Omul ăsta, care parcă nu dorea altceva decît liniște, ca să poată munci, a fost mereu în criză de timp, așa că mai mult a lucrat... În concedii și ca pensionar. Murind, a fost îngropat, după dorință, sub orga mare a bisericii St. Florian din Viena, unde cîntase de nenumărate ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pun capăt unei uzuri penibile, unor frămîntări greu avuabile. Încerc să obțin din contactul cu natura semnele și înțelesurile care să mă stabilizeze și să mă fortifice interior. Lumina dimineții sau cea a nopții cu lună, măreția unui arbore ori liniștea unei alei devin, din această perspectivă, alinătoare. Încep să cred că „pedeapsa” mea ia sfîrșit. Redescopăr nevoia de puritate, de tandrețe, obnubilez impulsurile nedorite, sîcîitoare. Trecerea, de-a lungul ultimilor ani, printre contrarii m-a marcat. O fi vinovat și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care nu le dă la iveală. Doar mîndria (rănită) și încăpățînarea îl țin pe „drumul ales”? Toate începuturile sînt grele: să scrii, să vorbești, să acționezi, dar mai ales primul. *S-a ajuns iarăși la vînătoarea de cuvinte: meditație, liniște, transcendental, tehnici psihanalitice, yoga etc. Trecînd azi pe la Centrul de Librării, am văzut pe biroul directorului o listă cu cărți ce urmează a fi retrase din rețea: Yoga - izvor de sănătate, Relaxarea de Arcadie Percek etc. Au fost oprite de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în care îmi cercetez adîncurile din mine, ziua în care mă gîndesc mai intens la viitor. Doamne, sper să nu te superi că-ți repet aceleași și aceleași rugăminți. Aș vrea să-mi risipești incertitudinile care mă cuprind. Caut seninul, liniștea, pacea sufletească, binele. Uneori urc piatra speranței pînă aproape de vîrful muntelui. Acolo, sus, aș vrea să-mi pun mîinile căpătîi și să mă odihnesc, dar piatra se rostogolește iarăși în văile umbrite de anxietăți. Nu stau prea mult și reiau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alcătuit aproape în exclusivitate din evrei: o mare parte a comunității locale, în frunte cu Vengher (pînă de curînd director al Fabricii „Letea”), șeful ei; cam toți bătrîni. M-au ascultat într-un fel mai mult decît politicos, în perfectă liniște. Îmi auzeam clar cuvintele și asta mă determina să le măsor mai atent ca de obicei, înainte de a le da drumul. *În dreptul Policlinicii, l-am întîlnit pe Iulian Antonescu. Se plimba singur, curios față de cele din jur, ca printr-un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
maci cu floarea albă, apoi a apărut celălalt lan, de maci cu floarea roșie. Stăteam pe bancheta din față a autobuzului. M-am ridicat în picioare și m am întors către cei aflați în spatele meu. Entuziasmat la culme, am strigat: „Liniște!” Splendoarea regală a lanului cu maci trezise în mine pornirea de a-i da onorul. La capătul lui, s-a aplaudat, ca la sfîrșitul unui spectacol. *Sufletește, sînt sătean. Mă recunosc în portretul moral pe care un cercetător i l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
momente mi se pare că toți mi au luat-o înainte, iar eu nu mai găsesc puterea de a recupera. Sentimentul acesta apare, de regulă, cînd sînt foarte obosit, adică tot mai des în ultima vreme. Nevoia de odihnă, de liniște a devenit atît de mare, încît mă gîndesc uneori să mă tranchilizez, să dorm, cu mici întreruperi, o săptămînă-două, să uit tot ce e eronat în trecutul meu, să-mi articulez un drum nou, drept. În tot acest interval să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stare de exaltare. Nu-i exclus atunci ca prin pereții casei respective să răzbată exclamația impregnată de sadism: „Ce fericită aș fi, dacă tu n-ai fi deloc!” Ca și cum vorba homicidă și-ar fi făcut efectul, după aceasta se instalează liniștea... *Am simțit dorința de a se face cît mai repede dimineață ca să încep să scriu. *O sugestivă ilustrare a observației (unul dintre cei la care se găsește e Adrian Marino) că valoarea unei cărți depinde de priceperea posesorului său ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Apoi. Confruntarea dintre cele două părți se desfășoară pe terenul minții, ca un proces de acuzare/apărare, care durează uneori ceasuri întregi. „Războaiele” cu alții sînt o bagatelă pe lîngă această polemică interioară. Pînă impun „victoria binelui” și restaurez liniștea pierd mai multă energie decît în cea mai obositoare dintre munci. Corpul îmi tremură, sînt epuizat, privirea reface cu greu contactul cu realitatea. Mă bucur că s-a terminat, nu prea tare însă, căci (după mai multe întîmplări de acest
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dacă cineva l-a mai avut, a trebuit să-l reprime și să-l ascundă, riscînd altfel eticheta de „pășunist”. Acum însă, iată nostalgia după sat se întoarce sub forma necesității de a apăra valorile naturale: aerul curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile despre ei imaginate de orășeni. Nu gust „bucolicele” cu extazuri artificiale, scrise de citadini care, vorba unui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]