24,998 matches
-
zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș, Ca mâine, toamna iară se va mări prin grâne și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâine. poate s-or duce doi cu ochi de râu în știri, să tragă cu urechea la noile-ncolțiri. Și-atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de toate; poate-am să uit nevasta și vinul acru, poate... Ei, poate la ospețe nu vei mai fi monarh - E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh. ILARIE VORONCA
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o notă de măreție. Prin reliefuri accentuate sunt redate trăsăturile chipului: mustăcioara sub care transpare un zâmbet abia schițat, nas ușor acvilin de dimensiuni impresionante, pomeți proeminenți, maxilare puternice, părul pieptănat în bucle supuse, care acoperă partea de sus a urechii și ceafa. Sub gât este inscripționat numele gravorului și mai jos, spre marginea medaliei, o stea în cinci colțuri. Chipul este flancat în față și în spate de inscripția arcuita PROFESORUL ERNEST JUVARA / MCCMLXX-MCMXXXIII. Pe revers, (fig. 112rv) o ramură
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
reprezentată scenic în 1987), fiind remarcat de la început ca un talentat umorist. A înființat și conduce Editura Vasiliu, la care și-a publicat toate cărțile, începând cu Pe scurt - Bref (1992). Volumul de proză pentru copii Cartea numai ochi și urechi (1982) a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. V. a început cvasisimultan cu poezie (În general, triumful pădurilor) și cu proză (Proiect de câine) în 1969, iar acest dublu debut (remarcabil, între altele, și prin precocitate: autorul avea nouăsprezece ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
a dat, pe lângă alte cărți de proză scurtă: Vânătoare de perne (1985), Canibala (1993), Povești de dragoste (1994), Politicianul român (1995), Alandalu - țară experimentală pentru adulți fără capitală (1997), și literatură pentru copii: Pluș Plumb (1981), Cartea numai ochi și urechi, Carte de zumzăit (1987), Pământ via Univers (1992), romane umoristice, unele polițist-umoristice ori pseudo-SF: Note de căsătorie (1978), Trabantul negru (1993), Detectivi de București (1995) ș.a. SCRIERI: În general, triumful pădurilor, București, 1969; Proiect de câine, București, 1969; Moscuna, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
Proiect de câine, București, 1969; Moscuna, București, 1975; Pegasul troian, București, 1976; Îndreptar de greșelile altora, București, 1978; Note de căsătorie, București, 1978; Cele mai frumoase nerozii, București, 1981; Pluș Plumb, cu ilustrațiile autorului, Timișoara, 1981; Cartea numai ochi și urechi, cu ilustrațiile autorului, București, 1982; Vânătoare de perne, București, 1985; Carte de zumzăit, București, 1987; Școala tăcerii, Galați-București, 1991; Pământ via Univers, București, 1992; Pe scurt - Bref, ed. bilingvă, tr. Dana Vasiliu, București, 1992; Canibala, București, 1993; Dicționarul falitului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
atributelor; structurarea coerentă a acestora în tabele; stabilirea corectă legăturilor între tabele; definirea corectă a unor restricții de integritate asociate. Acest proces poate fi, în funcție de context, destul de dificil și subiectiv. Toate aceste demersuri nu se fac din mers sau după ureche, ci în urma unui proces complex de analiză a atributelor și a relațiilor care există între ele în realitatea care se modelează, proces care servește proiectării unei baze de date corecte. Există mai multe metode de proiectare unei baze de date
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
prin tradiția istorică a Republicilor noastre succesive... unde se îmbină cel mai bine cunoașterea realității locale și luarea în considerare a realităților naționale și care este mai degrabă un nivel de responsabilitate complementară decât rivală municipalităților"). Acest lucru a încântat urechile celor mai mulți dintre senatori care se temeau că departamentele vor fi comprimate între asociațiile intermunicipale și noile agenții regionale (EPR). François Mitterrand, când a devenit președinte în 1981, a comunicat același mesaj președinților consiliilor departamentale în timpul convenției anuale de la Tours: "... le
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
marinari, în timp ce, de sub crusta ideologică, se întrevăd descrieri reușite și documentate de medii sociale: „Țăranii de la Cara-Omer, neguroși, tăcuți, cu dolmane negre pe umeri, harabagii din Medgidia, sprințari și gureși; olteni dinspre Mangalia, iuți în mișcări, cu căciulile pe o ureche, certăreți și puși pe tocmeală, lipoveni uriași, cu bărbile ca niște mături, liniștiți, blânzi, umblând numai în grup; tătari tăcuți, turci negustoroși; oameni oacheși și volubili; greci zarzavagii, albanezi cu dulciuri și susanuri; bulgari mărunți de stat, cercetând mărfurile cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
1978; Focuri și izvoare, București, 1978; Sunt pionier al României socialiste, București, 1979; Vaporul și noaptea, București, 1979; Planeta Eminescu, București, 1980; Mărgărintul din privaz, București, 1981; Părinții noștri, comuniștii, București, 1981; Proba zborului, București, 1981; Luceafăr cu cireșe la urechi, București, 1982; Defăimarea umbrei, București, 1983; Întemeietorul, București, 1983; Cota 2001, București, 1984; Eliberarea, București, 1984; Riscul certitudinii, București, 1985; Omul lumină, București, 1988; Echipa de aur, București, 1989; Torentul roșu. Epoca Nicolae Ceaușescu, București, 1989. Repere bibliografice: Mincu, Critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
întâmplare: Un rege a lăsat gravidă o femeie în pădure. Ea a născut un fiu. După ce l-a hrănit o vreme, a bătut la ușa regelui, ca de acum înainte să aibă el grijă de creșterea copilului. Ajungând vestea la urechea regelui, acesta a răspuns: «Atâția oameni perfizi și inutili mănâncă la curtea mea; este drept ca și fiul meu să se poată hrăni printre aceștia». Explicând această parabolă, fratele Francisc a spus că această femeie pe care Domnul a fecundat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Albert i-a poruncit să vină să-l întâlnească pentru a primi dezlegarea, sau cel puțin să se întâlnească undeva la jumătatea distanței dintre cei doi. Însă fratele Elia a refuzat în mod categoric iar acest fapt a ajuns la urechile papei. Fratele Elia, știind foarte bine că papa dorea ca el să asculte de ministrul general, la fel ca oricare alt frate, nesuportând această umilință, el care nu învățase niciodată să asculte, s-a mutat în regiunea Arezzo. Atunci a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dai sfaturi rele referitor la modul în care trebuie să îndeplinești un lucru decât să faci rău lucrul respectiv, tot așa sunt mai rele acuzațiile răutăcioase despre cele săvârșite în Ordin decât comportamentul imperfect al fraților. Cu greu își pleca urechea la acuzații, cu excepția cazului în care acuzatorul era dispus să le repete în fața mai multor persoane; se preocupa să evite mai ales suspiciunile. Se ferea cu cea mai mare atenție de familiaritatea cu cei mari și cu femeile, și, având
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o durere cu atât mai mare, cu cât nu ne îndoim că, considerându-vă gloria noastră și principala stea a întregii Biserici universale, îi diminuați splendoarea în mod vizibil prin umbrirea frumuseții voastre. 2. A ajuns în mod insistent la urechile noastre o chestiune într-adevăr gravă, și despre care se bârfește, că unii dintre voi, nemulțumiți de propriile drepturi și limite, presupun că pot primi după bunul lor plac credincioșii din alte parohii la celebrarea misterelor divine, contrar sancțiunilor canonice
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
diecezan, fixează predica lor în aceeași zi și adesea chiar la aceeași oră în care el predică în mod solemn poporului încredințat lui. Acționând astfel, cuvântul lui Dumnezeu, pe care obișnuiau să-l primească cu dorință și nesaț, devine pentru urechile ascultătorilor subiect de dispreț din cauza concurenței predicării. 5. Pare a fi destul de cunoscut și nepotrivit faptul că unii dintre voi, abia află că cineva cade la pat răpus de o boală care îl mistuie, că imediat se grăbesc să meargă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare ale unei personalități rămase, în ciuda vitregiilor vremii, cu o demnitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
a Întrebat coordonatoarea Întâlnirii. I-am răspuns că nu, iar ea m-a luat imediat de braț și m-a condus Într-un loc unde președintele stătea de vorbă cu câteva persoane. „Veți fi foarte impresionat”, mi-a șoptit la ureche. „E o femeie deosebită.” Aceasta, observându-ne, s-a desprins de grupul ei și a venit la noi pentru a se prezenta. „Mi-a plăcut enorm expunerea dumneavoastră”, a spus. „Nu-mi amintesc să fi luat vreodată mai multe notițe
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
personalului, preț de o oră, În fiecare săptămână. Premiul Q-Tip era Înmânat pentru ca totul să se termine „Într-o notă pozitivă”. După o ședință Încheiată cu Înmânarea unui bețișor igienic gigant, câștigătorul a spus zeflemitor: „Dacă ar fi și urechile lor pe măsură, poate ne-ar auzi și nouă strigătele de ajutor”. Recuperarea investițiilor Managementul și conducerea beneficiază enorm de pe urma ascultării eficiente. Aceasta ajută la sporirea respectului de sine al vorbitorului, dar și la adoptarea deciziilor care aduc succesul, asigurându
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Discuția a decurs foarte bine și mi se părea că aveam toate șansele să obțin postul. Spre sfârșitul interviului, managerul de personal a spus că are o ultimă Întrebare. „Vă implicați În office politics 1?”, a Întrebat el. „Floare la ureche”, m-am gândit În sinea mea, considerând-o o Întrebare-capcană. L-am asigurat, cu un ton foarte detașat, că așa ceva nu e deloc constructiv pentru o afacere și că nu m-aș deda nicicum la practici de acest gen. Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să cumperi 50 de oale și tigăi cu un preț foarte mic, de numai 19,95 dolari. Omul s-a uitat nesigur la mine și m-a Întrebat: „Doriți să cumpărați niște oale și tigăi?”. Eu stăteam cu receptorul la ureche, semn destul de evident, credeam eu, că sunt ocupat. „Uite ce e”, i-am răspuns, „sunt În mijlocul unei convorbiri importante”. Omul a părut puțin rușinat și a Împăturit iute hârtia. Mi-am Închipuit că pleacă și am rămas oarecum surprins Ă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
la Epist. Ex Ponto, II, VIII, unde poetul mulțumește pentru imaginile lui Augustus, ale Liviei și ale lui Tiberiu care i-au fost trimise; se roagă ca nume-le lui Tiberiu să nu-i fie potrivnic (v. 38) și ca urechea Liviei să nu fie severă la ascultarea rugilor lui (v. 44). Și în Epist. Ex Ponto, III, I, Ovidiu o îndeamnă pe soția Fabia să o implore pe Livia. Cum a demonstrat De Jonge 41, fragmentele la care a făcut
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
auzit de acest lucru, căci i se dusese faima și printre străini. Se înțelege că un asemenea cult imperial nu este cu totul dezinteresat la Sulmonez, dat fiind că își manifestă speranța ca "zgomotul unei asemenea milostenii să ajungă până la urechile lui Augustus, căruia nimic nu-i scapă din ceea ce se întâmplă în întreaga lume...". Poate vor ajunge până acolo, pe lumea cealaltă, versurile pe care poetul le-a trimis pentru a celebra intrarea lui Augustus în ceruri. Își dorește ca
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în mod cert până la ce punct Sulmonezul era loial și sincer în săvârșirea acestor rituri ale cultului imperial și până la ce punct era totul doar o derâdere nerespectuoasă la adresa zeilor și a lui Augustus însuși. Prea mult ne răsună în urechi cuvintele sale iconoclastice din vremurile fericite, pentru a nu avea vreo îndoială asupra sincerității sentimentelor sale de pietas față de zei și de Augustus din timpul exilului. În orice caz, ni se pare că Ovidiu e departe de vremurile în care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dezvăluie bucuria unui fericit presentiment. El povestește că, în timp ce se plimba trist pe plaja din Tomis, i s-a părut că o aripă s-a zbătut în spatele lui. Nu a putut să zărească niciun corp, dar aceste cuvinte au lovit urechea Sulmonezului: "Iată, eu sunt Faima (Fama), care alunecând în zbor pe imensele căi ale aerului, vin să-ți anunț lucruri fericite: în timpul consulatului lui Pompeius, cel mai drag prieten al tău, anul ce vine va fi splendid și fericit". Consule
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fel de zeu era pentru Ovidiu: un zeu care ignora multe lucrur), altfel nu l-ar fi trimis în exil pe sulmonez acolo. Cere un loc de exil nu mai bun, ci mai sigur. Fie ca Augustus să-și plece urechea la vocea lui Fabius, voce care de obicei este în ajutorul acuzaților trepidând de neliniște (Vox... auxilio trepidis quae solet esse reis v. 117-118). Din nou apare comparația-praeteritio atât de puțin măgulitoare pentru Augustus chiar și în formularea sa negativă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Traciei, care își punea caii să-i devoreze pe străinii care soseau în țara sa); ci un prinț care pedepsește cu greu și e gata să recompenseze, care suferă când e constrâns să fie sever...". Maximus, deci, se adresează la urechi binevoitoare. Iată cum i se prezintă Ovidiu lui Maximus: "Eu sunt cel care te-a cultivat, pe care adesea îl vedeai printre invitații la banchetele tale festive (inter convivas tuos: v. 132), cel care a recitat himeneul în fața torțelor voastre
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]