25,460 matches
-
(cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret a Partidului Comunist Român. În timpul Republicii Populare Române, s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.). Întemeiată în anul 1922. În anul 1966 număra 2.250.000 de membri, adică 11,78% din populația României. Printre conducătorii UTC-ului în anii dictaturii comuniste au fost Nicu Ceaușescu și Ion Traian Ștefănescu. a funcționat ascunsă, de la fondarea ei
Uniunea Tineretului Comunist () [Corola-website/Science/310762_a_312091]
-
care au îndrumat-o se mai numără compozitorii Dimitrie Cuclin, Vasile Popovici, Ioan Chirescu, dirijorul Umberto Pessione, baritonul Mihail Vulpescu. Absolvind Conservatorul, nu consideră câtuși de puțin că prin aceasta și-a încheiat studiile, ci pornește abia atunci să își întemeieze cunoașterea aprofundată a marelui repertoriu și tainele varietății stilistice în abordarea fațetelor atât de felurite ale creației vocale universale și naționale. Începând cu primul recital de lieduri - dat la 18 ianuarie 1955 la Studioul Ateneului - parcurge sute de nestemate ale
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
secol XX. . În paginile revistei "" au apărut și articole pe teme știițifice și economice, dar Meschendörfer susținea în special "necesitatea evadării sașilor din cadrul tradițional al viziunii asupra lor înșiși". Meschendörfer pleda pentru înlocuirea valorilor legitimate prin tradițiile istorico-politice cu altele, întemeiate pe criterii estetice. În felul acesta, el căuta să inaugureze o direcție critică în cultura sașilor, menită a opera în cadrul ei reconsiderări atât în evaluarea trecutului cât și în fixarea opțiunilor viitoare. Pentru a avea o idee despre tematica unui
Die Karpathen () [Corola-website/Science/310806_a_312135]
-
este descrisă ca un roman al devotamentului, al credinței strămoșești și al legăturii dintre om și pământ. Cohortele morții sunt crâmpeie din războiul Unității, prinse de un adevărat artist. Victor Durnea remarcă un talent cert de povestitor, un lirism molcom, întemeiat pe o reală sensibilitate față de natură și de soarta lumii de la țară, o undă de umor ce învinge uneori tonul elegiac și coloritul idilic. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de edificare morală
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
să ajungă importante organizații internaționale. Cuceritor al sudului Peninsulei, Don Afonso Henriques a fost și protectorul Ordinului Cistercienilor, fondând în 1152, Mănăstirea Alcobaça, care se transformă rapid în principalul focar de cultură clericala portugheză. Mânăstirile benedictine, ca cea din Lorvăo, întemeiate înainte de Reformă, sau care n-au fost cuprinse de ea, erau în declin. Cultură clericala și poezia curteana au fost primele manifestări culturale ale unei clase conducătoare în Portugalia. Cultură clericala Pentru a înțelege rolul acesteia, trebuie mai întâi să
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
(Engleză veche: Mierce, "oamenii graniței") a fost unul dintre regatele medievale anglo-saxone ale heptarhiei, întemeiat în împrejurimile văii râului Trent, teritoriile sale fiind cunoscute astăzi sub numele de Midlands. Printre vecinii Merciei erau Northumbria, Powys, regatele din sudul Țării Galilor, Wessex, Sussex, Essex, și Anglia de Est. Evoluția exactă a Merciei după invazia anglo-saxonă este chiar mai obscură
Mercia () [Corola-website/Science/308799_a_310128]
-
a fost unul dintre regatele medievale al anglo-saxonilor, care a făcut parte din așa-zisa Heptarhie. Numele reflectă de asemenea și granița sudică a regatului, formată de estuarul Humber. a fost întemeiată de către angli pe teritoriul Marii Britanii în vremuri anglo-saxone, prin unificarea, la începutul secolului al VII-lea, regatelor Bernicia și Deira. Bernicia cuprindea teritoriile de la nord de râul Tees, iar Deira teritoriul de astăzi al comitatului Yorkshire. Bernicia și Deira au
Northumbria () [Corola-website/Science/308806_a_310135]
-
este o instituție culturală de prim rang, amenajată în cadrul unui monument istoric reprezentativ pentru arhitectură românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, palatul regal Cotroceni. Între 1679 - 1681, pe dealul Cotroceni, pe malul drept al Dâmboviței, domnitorul Șerban Cantacuzino întemeiază o mănăstire, defrișând o zonă dens împădurita ce făcea parte din faimoșii codrii ai Vlăsiei. Legenda spune că Șerban Cantacuzino, urmărit fiind de rivalul Grigore Ghica care voia să îl asasineze, se adăpostește în codrii Vlăsiei și aici își promite
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Probabil că în secolul al XVII-lea a fost întemeiată la Prislop școala de învățătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana. Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
bucăți, se găsește la Prislop. Ea conținea inscripții latine și chirilice. Doi egumeni, Ioan și Teofil, sunt pomeniți în documente. Nu se cunoaște absolut nimic despre rolul lor în administrarea mănăstirii. Probabil că în secolul al XVII-lea a fost întemeiază la Prislop școala de învățătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
numit profesor de religie și limba italiană la liceul comercial de băieți, apoi la Academia de Teologie din Blaj, la catedra de Morală și Pastorală, pe care, odinioară, a onorat-o și unchiul său, Ioan Coltor, rector la Institutul Vancean (întemeiat de mitropolitul Ioan Vancea). În timpul copilăriei și al primei tinereți, Ioan Suciu a avut de trăit două evenimente unice: mutarea forțată a familiei la Beiuș, împreună cu clerul Blajului, iar la sfârșitul anului 1918, euforia Unirii Transilvaniei cu România, de la 1
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
Center Foundation" care susține financiar spitalul pentru copii Arnold Palmer din Florida (100.000 dolari), către spitalul newyorkez prezbiterian (125.000 dolari), către asociația sportivă pentru tineret "Police Athletic League" (156.000 dolari) și către Fundația Clinton, o fundația caritabilă întemeiată de Bill Clinton (100.000 dolari). Începând cu anul 2016 ziarul "Washington Post" a a publicat mai multe articole cu privire la modul în care fundația a strâns și a donat banii. "Washington Post" a descoperit mai multe posibile încălcări ale legii
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
la Constantinopol ridicarea anatemei asupra Patriarhiei sârbești, misiune îndeplinită cu un succes așa de mare, că a fost numit arhimandrit de către Patriarhul Filotei. Urmându-și chemarea, în anul 1369 a traversat Dunărea înot în dreptul orașului Ursa (azi Orșova), și a întemeiat prima sa mănăstire, Vodița ("Apița", sau "Apoasa"). Totuși, consideră că nu și-a îndeplinit chemarea, ca urmare continuă căutările și găsește un loc pe care îl consideră ideal, unde în 1377 începe zidirea mănăstirii Tismana. Spre sfârșitul vieții s-a
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
ieromonah. Mai târziu ajunge protrosinghel. După moartea egumenului mănăstirii este ales în fruntea obștii călugărești de la Hilandar. Prin 1369 Nicodim ajunge în Țara Românească, trecând Dunărea înot (sau plutind pe rasa călugărească, după cum este istorisită una dintre minunile sale), unde întemeiază în 1371, ca urmare a unei viziuni, Mănăstirea Vodița. În 1375 Nicodim este solicitat să facă parte din delegația care urma să mijlocească pentru Serbia la Constantinopol ridicarea anatemei, datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mănăstirea Tismana, și l-a făcut arhimandrit. Misiunea delegației sârbe a fost încununată de succes, întrucât patriarhul a ridicat anatema aruncată asupra bisericii sârbe. Se întoarce în Țara Românească unde va întemeia Mănăstirea Tismana, la 1378. Între 1399 și 1405 se va retrage la mănăstirea Prislop din Transilvania ca urmare a unui posibil conflict cu Mircea cel Bătrân. Pe Evangheliarul său, există o adnotare a lui Nicodim, care, dacă este intrepretată așa
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
miniatură), și câteva meșteșuguri (arhitectură, zidărie, tâmplărie, argintărie). În timp ce era la Muntele Athos are o viziune divină în care i se cerea să construiască o mănăstire lângă o cădere de apă. Ca urmare se întoarce în Serbia, unde, după legendă, întemeiază mănăstirile Manastirica (Mănăstirița), la granița dintre Macedonia și Kosovo și Vratna din Negotinul covârșitor românesc ca populație. Tot lui i se atribuie și clădirea unei biserici la Șaina, ținutul Cladova de pe Valea Timocului, regiune cu sate aproape exclusiv românești până în
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
românesc ca populație. Tot lui i se atribuie și clădirea unei biserici la Șaina, ținutul Cladova de pe Valea Timocului, regiune cu sate aproape exclusiv românești până în zilele noastre. Despre așezământul monastic Mănăstirița, existent și azi, legendele spun că a fost întemeiat de Nicodim și de „Radul beg”, al cărui nume se mai distingea în vechime pe porțile altarului. În acele timpuri zona era parte a Țaratului de Vidin. În 1369 Nicodim este chemat în Țara Românească, pentru a întemeia o mănăstire
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
a fost întemeiat de Nicodim și de „Radul beg”, al cărui nume se mai distingea în vechime pe porțile altarului. În acele timpuri zona era parte a Țaratului de Vidin. În 1369 Nicodim este chemat în Țara Românească, pentru a întemeia o mănăstire. Răspunde solicitării cu entuziasm, urmându-și viziunea. Se spune ca a traversat singur Dunărea înot în zona Porților de Fier între localitățile Techia (de pe malul drept al Dunării), actual acoperită de apele unui lac de acumulare, și Ursa
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
pomenită doar Tismana, iar din vechile ei danii de la Vladislav Vlaicu lipsesc „gălețile de grâu de la satul lui Costea”. Acestea vor reapărea după ce Mircea își extinde controlul asupra Banatului de Severin. Așadar, Nicodim începe să caute un loc pentru a întemeia o nouă mănăstire. În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la inițierea ridicării mai multor mănăstiri și biserici, cum au fost mănăstirile de la Gura Motrului și Vișina (la Gura Sadului), bisericile de la Coșuștea, Jidoștița și cea de pe malul
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
hirotonit ca episcop de stil vechi pe arhimandritul Silvestru Onofrei. Episcopul Evloghie Oța s-a stins din viață la data de 28 februarie 1979, neapucând să-și vadă Biserica liberă. Trupul său a fost îngropat în pronaosul bisericii de la mânăstirea întemeiată de el, pe care a construit-o cu ucenicii săi și din donațiile unor credincioși care l-au cunoscut și urmat. Până la Revoluția din decembrie 1989, biserica Mânăstirii de stil vechi cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din București a fost
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
încerca să-i sugereze interlocutorului pornit, că poate și adversarul său ar avea dreptate. A legat o prietenie de gânduri și ideal deosebit de valoroasă cu colegul său de clasă Ioan Suciu, episcopul de mai târziu. Dar această prietenie, deși era întemeiată pe profunde afinități de aspirații și ideal, ca prestanță și manifestări în societate, se poate spune că liantul ce-i unise în prietenie și-i atrăgea unul spre celălalt, era contrastul adânc, căci erau atât de diferiți ca manifestare în
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
în frunze"). Pe parcursul seriei sunt 5 hokage,și al 6-lea se poate de socotit ne oficial pe Danzo Shimura, care sunt onorați de sat prin sculptarea fetelor lor în muntele care mărginește satul. Primul Hokage(Senju Hadshirama)care a întemeiat satul, împreună cu Madara Uchiha. Cu jutsu-ul lui unic, tehnicile Mokuton (elementul lemn), el a creat copacii care actioneaza că fundație pentru sat, și modul său de a conduce a devenit un model pentru următorii Hokage. Primul Hokage a fost urmat
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
bogată, cu influențe baroce, realizat fiind de un pictor, se bănuiește, ce provine din mediul urban. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Tradiția păstrată despre înființarea satului Porț spune că această localitate a fost întemeiată de patru familii venite din satul vecin, Marca. Fără a se păstra documente cu privire la momentul înființări satului, primele mențiuni ale localității datează din sec. al XIV-lea, mai exact în anul 1393- din documentele de atestare rezulta ca denumirea era
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
limbi. Localitatea este amplasată pe teritorul Parcului Național Vijnița, la sud de orașul Vijnița cu care practic se contopește. Pe teritoriul comunei se află stațiunea montană Nimcici, cea mai veche stațiune turistică și de schi din Carpații Bucovinei de Nord, întemeiată înainte de primul război mondial, în perioada când ținutul făcea parte din Austro-Ungaria. Din punct de vedere arhitectonic se remarcă:
Vijnicioara, Vijnița () [Corola-website/Science/309920_a_311249]