24,873 matches
-
anii 1860, reprezentând o încununare a acestora. La acea vreme ideea sistematizării elementelor chimice plutea în aer. Chimistul german Lothar Meyer, care a făcut o clasificare similară cu a lui Mendeleev la șase luni după acesta, împarte uneori cu acesta meritul descoperirii, la fel ca și Alexandre-Emile Beguyer de Chancourtois. Dar claritatea explicației, precum și capacitatea lui Mendeleev de a prevedea proprietățile elementelor încă nedescoperite au făcut din tabelul său standardul, chimistul rus devenind unul dintre cei mai faimoși savanți ai vremii
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
explică faptul că traseul ascensiunii lor nu a fost lin, ci sinuos, că au deținut și statute de amante, concubine, soții ori au decăzut la cele de prostituate de rând. Curtezanele au intrat în istoria anecdotică și în legendă, având merite în privința valorificării puterii de seducție pentru a fi în intimitatea erotică a cuceritorilor lumii, împăraților, regilor, nobililor, oamenilor politici, bancherilor, artiștilor și filosofilor. S-au individualizat psihologic prin faptul că au dăruit și au primit iubire, au iubit cu adevărat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
urmașele lor, iubite, admirate, eternizate de artiști (scriitori, pictori, muzicieni). Altele au sfârșit disprețuite, uitate, retrase, pocăite în mânăstiri. Cu puține excepții, cele mai multe au fost nefericite, chiar și după ce au triumfat, au fost și sunt etichetate, indiferent pe calitățile și meritele lor, tot femei de categorie inferioară soțiilor. Am nuanțat prezentarea lumii spectaculoase a femeilor care și-au valorificat farmecele feminității prin distingerea unei categorii care se interferează cu aceea a curtezanelor și le-am numit pseudocurtezane. Curtezanele și pseudocurtezanele au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lor. Unele sunt "de profesie", altele și-au asumat episodic moduri aventuroase de viață sentimental-erotică pentru împlinirea intereselor proprii și ale celor apropiați, pentru propria plăcere. Unele au intrat în istorie ca femei celebre, femei fatale, au fost admirate pentru meritele lor și, mai cu seamă, pentru faptul că s-au aflat în compania personalităților politice și culturale importante ale vremii. Altele au fost contestate și discreditate pentru implicarea în intrigi, comploturi și crime. Altele au rămas în anonimat. Multe și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Cu greu s-a refăcut după trăirea acestei decepții iar relațiile amoroase ulterioare nu au mai avut aceeași intensitate de trăire. Gaspara Stampa s-a remarcat tot mai mult ca interpretă de madrigaluri și mai cu seamă ca și compozitoare. Meritele scriitoricești i-au fost oficial apreciate, dovadă fiind intrarea, în 1553, în Academia Dubbiosi. Frumoasa, sensibila și talentata poetă Gaspara Stampa și-a prelungit un timp relația cu contele Collaltino până ce a început relația cu Bartolomeo Zen. Starea sănătății i
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Jean Marais, popular star de cinema, François Mauriac, autorul unor valoroase piese de teatru, nuvele, eseuri și romane ca: Sărutul dat leprosului, Femeia fariseilor, Cuibul de vipere, Thérèse Desqueyroux, recompensat cu Premiul Nobel în 1952. În 1945, recunoscându-i-se meritele literare, Colette a devenit membră a Academiei Goncourt. La aniversarea a șaptezeci și cinci de ani, presa a elogiat-o, a devenit un simbol național. Ecranizarea cărților ei: Chéri, Gigi, Grâul necopt, cu roluri interpretate de Jean Marais, de Audrey Hepburn, i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-i consacrată. Însă autorul scrie cu egală aplicație și despre proza, si despre poezie, calitatea fidelității față de obiect ieșind acum cu și mai multă hotărâre în evidență. O elegantă descriptivitate caracterizează manieră de a recenza a lui G., conferindu-i meritul unei atitudini obiective. Scrisul sau este de un intelectualism rafinat, ironic și emancipat, înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice și uneori chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
sfârșitul anilor ’60) când „optzeciștii” noștri abia se născuseră, iar „Școala de la Târgoviște” își făcea încă temele în atelier. Spun toate acestea pentru că, în vânzoleala care există azi în viața literară românească, numele lui D. Țepeneag este deseori uitat, iar meritele lui literare sunt minimalizate. Ca și altele, de altfel. Mă gândesc la „disidența” lui politică, manifestată nu în ultimele zile ale totalitarismului, ci la începutul anilor ’70, atunci când dictaturile comuniste din Est păreau eterne, iar toată intelighenția apuseană jura pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
calitatea muncii cu cantitatea banilor primiți. O dată cu modernizarea societății s-a ajuns la concluzia că mai sunt și alți factori care pot determina o muncă de calitate, motivând astfel individul. Astfel recompensa bănească s-a transformat în: recunoaștere publică a meritelor, în vacanțe câștigate pentru activitatea întreprinsă de-a lungul unui an, în oportunitatea de a forma noi angajați sau orice altceva îl ajută pe om să fie mai motivat să-și facă treaba bine și să simtă că aparține unei
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
văzut încă lumina zilei. Cât despre comediile lui Plaut (250-184 î.H.) și ale lui Terențiu (209-149 î.H.), deja foarte vechi, ele nu sunt cu siguranță pe placul unui teoretician care nu arată decât dispreț pentru farsă. Totuși, marele merit al Artei poetice, tradusă în franceză de umanistul Peletier du Mans, în 1541, este de a fi transmis moștenirea greacă. Stă mărturie acest raționament al lui Du Bellay care, în 1549, în Apărarea și ilustrarea limbii franceze (Défense et illustration
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cea adevărată și modelul celor vechi, adică Sofocle, Euripide și Seneca". Ce înțeleg ei prin asta? Dacă nu aduce nimic nou față de Horațiu, din care traduce Arta poetică și al cărui prizonier pare să fi rămas, Peletier de Mans are meritul de a fi primul din Franța, în 1555, care a definit tragedia. El îi recunoaște cinci trăsături distincte. Este o acțiune funestă ce pune în scenă personaje de rang înalt și un cor care se face ecoul gândirii autorului. Decupată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
disprețuim? Îi apreciem celelalte caltăți de preț ale sale, așa cum trebuie să fie apreciate; și chiar, fără ele, nu ne-am distra pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit, și să vedem atunci dacă mai găsim ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă. Comedia își propune să corecteze prin râs, și nu prin bătaie de joc, și nu-și propune să corecteze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
toate, cuvintele toate nu sunt decât o contrafacere pur mecanică" va impresiona spectatorul. "...se poate întâmpla ca actorul să aibă în mod real vreun sentiment și să nu pară totuși că are. Sentimentul este totdeauna ceea ce este mai discutabil în meritele unui actor. El se poate afla acolo unde nu-l recunoști, și să nu fie acolo unde crezi că-l vezi. Căci sentimentul este ceva ce ține de interior, asupra căruia nu ne putem face o părere decât prin manifestările
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui gesturi specifice, firești, adaptate la situația în care evoluează. Din lecturarea tratatelor antice, Lessing reține că în teatru gestul nu trebuie să fie niciodată lipsit de intenționalitate. Lui nu-i este destinat să fie grațios, să scoată în evidență meritele comediantului a cărui artă devine atunci cabotinaj. El trebuie să reușească să arate sufletul personajului. "Nu știm decât foarte puține lucruri despre cheironomia anticilor, adică ansamblul de reguli pe care anticii le trasaseră pentru mișcările mâinii. Însă știm că au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin calitățile virtuții, decât prin oroarea viciului? Când vorbesc de virtute, nu înțeleg această virtute eroică, impresionantă prin dezastrele sale și lacrimogenă prin dicția sa. Aceste lucrări cărora în Franța li se dă denumirea de drame, își au cu siguranță meritul, este un gen de reprezentare teatrală între comedie și tragedie. Este un amuzament făcut mai mult pentru inimile sensibile; nefericirile eroilor tragici ne interesează de la distanță, dar ale celor egali nouă trebuie să ne impresioneze mai mult. Comedia, care nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numai țările latine, cu marile lor perioade de apogeu, Renașterea italiană, Secolul de Aur spaniol, Clasicismul francez, jucaseră rolul de far. După Anglia și Germania, mai târziu, va urma rândul Rusiei. 5.1. Influența străină Doamnei de Staël îi revine meritul de a fi introdus în Franța literatura germană. Cu ocazia unei călătorii la Weimar în 1803, când îi întâlnește pe Schiller și Goethe, ea descoperă frumusețea dramelor istorice ale lui Schiller (1759-1805)71, extrema îndrăzneală a lui Goethe (1749-1839). Acesta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sardou (...) este făcut în esență din abilitate și spirit, scrie Zola în Causeries dramatiques: el nu ar putea crea personaje reale și nici să pătrundă în profunzimea mizeriilor umane." Zola nu vede, în teatrul lui Emile Augier (1820-1889), care are meritul de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o figurină, Jarry și Craig în special. 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru Dacă simboliștii au debarasat scena de grija realismului, lui Jarry (1873-1807) îi revine meritul de a fonda o estetică scenică modernă. Când dă ca titlu al articolului său, care este un adevărat manifest, "Despre inutilitatea teatrului în teatru", publicat în Le Mercure de France în septembrie 1896, Jarry reia, transformându-l, titlul articolului simbolistului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
politice naționale (1992-1994), participant la manifestări politice internaționale, publicist și editorialist în principalele periodice românești. A fost decorat cu ordinul brazilian „Rio Branco” în grad de cavaler pentru dezvoltarea relațiilor culturale dintre Brazilia și România și cu Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de ofițer. Debutează în revista „Steaua”, debutul editorial constituindu-l volumul de poezie Intimitatea verbului, apărut în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „România literară” ș.a. Din 1997, este redactor-șef al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
filologie slavă, specialitatea limba și literatura polonă, de la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene, unde va fi promovat ca profesor în 1993. Își susține doctoratul în 1974, cu teza Relații culturale româno- polone. I se acordă în 1970 Ordinul Meritul Cultural Polonez. P. debutează în presă în 1952, iar editorial în 1976, cu lucrarea Confluențe culturale româno-polone, în care se întrepătrund istoria, istoria literară și comparatismul, acoperind cronologic a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primele capitole sunt dominate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
în apropiere de Vichy (centrul Franței, în nordul Masivului Central Francez - bazinul superior al Loirei), Bourbon-l'Archambault, monezi la Mont-Dore și Néris, și chiar o piscină angulară anterioară instalațiilor romane la Mont-Dore. Nu romanii au introdus cultul apelor în Galia, meritul lor fiind doar acela de a pune în valoare noi surse și a facilita utilizarea apelor prin intermediul construirii de piscine, devenite celebre în domeniu. Apele subterane au reprezentat tot timpul o importanță vitală. Primele fântâni pentru apă potabilă au fost
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
celălalt capăt al acestei căutări pline de anxietate a divinității se află cel care a descoperit În experiența sa de om că se poate Încrede În divinitate, că o poate simți aproape ca sprijin În suferințele sale; acesta Îi recunoaște meritul de a fi Întemeiat lumea și societatea și de a fi Împlinit dreptatea: Oamenii, vitele Zeului, sunt bine Îngrijiți. El a creat pentru ei cerul și pământul, el a gonit crocodilul din apă. A creat aerul pentru ca nasurile lor să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a fost secole de-a rândul prima lingua franca din Orientul Mijlociu antic. Despre amoriți și aramei s-a vorbit deja puțin mai sus. Despre religia amoriților se va vorbi pe scurt În „Apendice” (subcapitolul 7.3). Este evident că meritul de a fi creat prima civilizație „literată” mesopotamiană, care se manifestă Într-o primă scriere propriu-zisă, nu poate fi atribuit unei singure populații mesopotamiene (tentația a fost mereu de a-i favoriza doar pe sumerieni). Într-adevăr, trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
text gândit În Babilon (și adaptat apoi În Asiria) pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" la rangul de divinitate supremă. Fiind fiul lui Ea, care, la rândul său, era fiul lui Anuxe "Anu"(m), Marduk primește de la zei, pentru meritele sale, toate puterile. În acest caz este totuși vorba despre o poziție „teologică” cu scopuri propagandistice clare, care permite supraviețuirea marilor divinități tradiționale, cum ar fi triada cosmică sau triada astrală. c) Absența autosuficienței și doctrina destinului Divinitatea mesopotamiană nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar În En¿ma eliș, unde intenția Îi aparține lui Mardukxe "Marduk", Enki este cel care se oferă să o pună În practică. Dacă, Împotriva voinței lui Enlilxe "Enlil", un om este salvat de la potop Împreună cu familia sa, acesta este meritul lui Enki/Ea, care nu acceptă distrugerea radicală a omului pe care el l-a proiectat și creat. De asemenea, lucrarea Înțeleaptă de a construi sau repune la locul lor statuile divine este ușor de atribuit tot acestui zeu, ajutat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]