24,732 matches
-
numește Minciu care cuprinde slujba Praznicelor și o cumpărat Ionaș Indrei cu bună voința soției sale Onița cu 60 de zloți nemțești și au dat-o în biserica satului Șomtelek ca să-i fie pomană Dumisale și părinților și la tot neamul lor de amândouă părțile până la a șaptea săminție și cine s-ar afla să fure au să mute la alt loc străin din biserica satului Șomtelec, acela să fie afurisit de cei 318 de sfinți părinți, care s-au adunat
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
locuri alb ca lumina și se vedea mai ca ziua și norii roșii ca sângele. Au ținut mai până la miezul nopții, înfiorat tip de la Înduratul Dumnezeu. Cine Dzeu mare ca Dzeul nostru. Tu ești Dumnezeu cel ce face minuni. Înțălegeți neamuri și vă plecați că la noi este Dzeu. Ori ce sfat rău veți sfătui risipi-l-va Domnul"”.
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
ai acestui cor în ordinea temporară: Nicolae N. Șetraru, Ion C. Ionescu, Filip C. Heroiu, Mihai N. Heroiu care a avut privilegiul să se afle la conducerea aniversară din 2002. Din repertoriu: Pe-al nostru steag de Ciprian Porumbescu, Voința neamului de Ion Danielescu, Închinare eroilor de Mircea Neagu, Sara pe Deal de Vasile Popovici, Trandafir de la răzoare de Sabin Drăgoi, Mândra mea cu părul galben de Ghe. Cucu, Privighetoarea de M. Bartholdy, Maria neichii Marie de D.D. Stancu, Hora cu
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
două anchete pe care le numește «cazul documentelor Ferrers» și «crima Abergavenny». Aceste aventuri paralele sunt inedite. În povestirea Aventura lui Johnnie Waverly de Agatha Christie este relatat un complot similar. În acesta este implicat, de asemenea, un tată de neam vechi, care cere ajutorul lui Poirot în răpirea anunțată a tânărului său fiu. După cum se dovedește, tatăl știe mai multe decât lasă să se înțeleagă. La final, Poirot reușește să-l găsească pe băiat și îi promite tatălui că va
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
Romanul lui Sadoveanu promovează comuniunea între om și natură, element baladesc impregnat adânc în credința străveche a poporului român. Ca și în alte scrieri, Mihail Sadoveanu prezintă o lume rurală tradiționalistă, care viețuiește după reguli străvechi și respinge inovațiile modernității. Neamul românesc este în viziunea lui Mihail Sadoveanu un neam bătrân dotat cu o înțelepciune milenară, iar, după cum menționează autorul, până și calul șarg pe care umblă vechilul Sofronie Leca este "„coborâtor din harmasarii furați de geți de la Dariu, fiul lui
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
element baladesc impregnat adânc în credința străveche a poporului român. Ca și în alte scrieri, Mihail Sadoveanu prezintă o lume rurală tradiționalistă, care viețuiește după reguli străvechi și respinge inovațiile modernității. Neamul românesc este în viziunea lui Mihail Sadoveanu un neam bătrân dotat cu o înțelepciune milenară, iar, după cum menționează autorul, până și calul șarg pe care umblă vechilul Sofronie Leca este "„coborâtor din harmasarii furați de geți de la Dariu, fiul lui Istaspe, riga persienilor”". Oamenii trăiesc de secole în comuniune
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Din acest document și dintr-un altul, din 30 iunie 1519, se reface cu mare precizie șirul primilor stăpâni ai Cordărenilor. Primul stăpân al satului a fost Iuban sau Liuban cel Bătrân. Costăchescu îl include, cu titlu de ipoteză, în neamul Stravicilor. Acest boier stăpânea satul probabil de la sfârșitul veacului al XIV-lea, după cum reiese din documentul din 30 iunie 1519. Satul făcea parte dintr-un domeniu mai întins al lui Iuban, fieful său fiind, cel mai probabil, la Ibănești, așezare
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Revenind la copiii Secuianului, să mai spunem că, sub raport matrimonial, numai Măgdălina reușește o căsnicie dătătoare de speranțe în plan social, partenerii de viață ai celorlalți doi „bătrâni” ai satului neputând fi nici măcar identificați, darămite de regăsit în marile neamuri ale Moldovei veacului al XVI-lea. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui următor, când procesul de integrare a urmașilor marelui ceașnic în categoria boierimii mici și mijlocii se încheiase, la Cordăreni trăiește un personaj interesant. Acesta a
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
de combinație vor face, câteva decenii mai târziu, alți doi urmași, în a șasea generație, ai lui Dragotă, Maria Rugină și Dumitrașco Gafenco uricarul. Ajungând la Dumitrașco Gafenco, să precizăm că opinia generalizată, în rândul specialiștilor în genealogie, este că neamul acestuia era, la origine, ucrainean . Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem că neamul Gafenco este autohton, coborâtor din neamurile Gănescu, Secuianul și Cracalie. Argumentația vizează un document din 14 iunie 1622 (datarea
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Dumitrașco Gafenco uricarul. Ajungând la Dumitrașco Gafenco, să precizăm că opinia generalizată, în rândul specialiștilor în genealogie, este că neamul acestuia era, la origine, ucrainean . Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem că neamul Gafenco este autohton, coborâtor din neamurile Gănescu, Secuianul și Cracalie. Argumentația vizează un document din 14 iunie 1622 (datarea documentului fiind îndoielnică); aici este pomenit un Pătrașco Țițul din Cordăreni. Un alt document, din 8 iulie 1670, o menționează pe
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Gafenco, să precizăm că opinia generalizată, în rândul specialiștilor în genealogie, este că neamul acestuia era, la origine, ucrainean . Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem că neamul Gafenco este autohton, coborâtor din neamurile Gănescu, Secuianul și Cracalie. Argumentația vizează un document din 14 iunie 1622 (datarea documentului fiind îndoielnică); aici este pomenit un Pătrașco Țițul din Cordăreni. Un alt document, din 8 iulie 1670, o menționează pe soacra lui Pătrașco din Cordăreni, care
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
1681 diacul Dumitrașco apare fără ceea ce numim astăzi nume de familie, de abia din aprilie 1707 documentele amintindu-l numai cu formula „Dumitrașco Gafenco uricarul”. A doua ipoteză privește schimbarea numelui „Țițul” și preluarea sau prelucrarea altuia purtat frecvent de neamurile înrudite cu familiile Gafenco; amintim, în acest sens, pe o anume „Gaftona”, mătușă prin alianță (a) lui Dumitrașco, același (pre)nume purtându-l și bunica dinspre tată a mamei lui Dumitrașco. A treia ipoteză, în prelungirea precedentei, face referire la
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
de la un document din 1669 în care apare ca martor în Costiceni (ținutul Cernăuți) un Pătrașco... Gafenco! Pe linia acestei ipoteze, s-ar putea ca Pătrașco Țițul (Țintă) să fi fost căsătorit mai întâi cu Aftimia Cocuran, de aici „curgând” neamul Țintă, iar mai apoi cu Paraschiva Gherman, astfel apărând neamul Gafenco. Dincolo de toate aceste ipoteze, trebuie spus că Dumitrașco Gafenco a făcut o remarcabilă carieră de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie de pana
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
în Costiceni (ținutul Cernăuți) un Pătrașco... Gafenco! Pe linia acestei ipoteze, s-ar putea ca Pătrașco Țițul (Țintă) să fi fost căsătorit mai întâi cu Aftimia Cocuran, de aici „curgând” neamul Țintă, iar mai apoi cu Paraschiva Gherman, astfel apărând neamul Gafenco. Dincolo de toate aceste ipoteze, trebuie spus că Dumitrașco Gafenco a făcut o remarcabilă carieră de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie de pana unui diac priceput. S-a împăcat foarte bine cu cumnatul
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
stolnic. Pe această filieră va intra în Cordăreni, spre mijlocul veacului al XVIII-lea, și Aristarh Hrisoscoleu, ginerele lui Iordachi Cantacuzino. În veacul al XVIII-lea numărul stăpânilor din Cordăreni se restrânge. Trecător, vor stăpâni aici Toader Calmuțchi, Aristarh Hrisoscoleu, neamul Onciul și Anița Ghenghioaia. Cele mai mari ocini și pentru durate mari de timp, le vor avea Mănăstirea Doljești (prin intermediul marelui medelnicer Dimitrie Hudici) și urmașii lui Dumitrașco Gafenco. Precizăm că părțile de sus și de mijloc tind din ce în ce mai mult
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
tind din ce în ce mai mult spre unificare. Două dispute, care se întind, fiecare, pe durata câtorva decenii, marchează relațiile dintre stăpânii așezării (în primul caz) și cele dintre unii stăpâni și țăranii dependenți (în al doilea caz). În prima dispută sunt implicate neamurile Talpă, Rugină și Gafenco; punctul de plecare îl reprezintă împrumutul de către fetele Anei comisoaia de la moșul lor Ștefan Rugină a unei comci cu mărgăritari și cu pontale de aur, „ca să le fie de purtat la zile mari”, comcă având o
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
să fie plătită. De aici ură, acuze reciproce, jurăminte în biserică, mai multe înfățișări la Divan, certuri interminabile care vor dura peste 50 de ani, totul având ca epilog pierderea în 1731 a ocinii pe care o avea în Cordăreni neamul Talpă. Celălalt eveniment a făcut multă vâlvă în Moldova jumătății de veac XVIII, ajungând chiar și Domnia să se minuneze de cele ce se întâmplau la Cordăreni. Astfel, în toamna anului 1749 medelnicerul Dimitrie Hudici, sesiza caimacamilor Moldovei o stare
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Probabil că, la un moment dat, aceste dispute, corelate și cu absența copiilor, o vor face pe soția sa, Irina, să se călugărească. Acest Afendule(a) este o figură aparte în rândul stăpânilor din Cordăreni. Străin de loc și de neam, conștient însă de deplinătatea drepturilor sale, e posibil să nu fi fost prea bine primit în sat. Din păcate, nu avem știri despre activitatea lui de negustor, însă, cu siguranță, știindu-i tenacitatea, se va fi ilustrat strălucit și în
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
de-a dreapta lui. Ca undelemnul să între blăstămul în mațăle lui. Să-i fie ca un brău cu care pururea să încinge. Să-i rămâie muere lui vadan(ă) și copii(i) lui săraci. Amin”. După ocuparea Bucovinei de către austrieci, neamul Gafenco, deși cei mai mulți dintre reprezentanții săi rezidau la moșiile din Imperiu , fiind supuși imperiali, continuă să stăpânească la Cordăreni. În iunie 1814, Vasile și Andrei Gafenco, nepoții lui Dimitrii, își împart moșiile din Moldova, Vasile rămânând stăpân la Cordăreni, iar
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Dorohoi, 1912. Nicolae Iorga, Istoria industriilor la români, București, 1927. Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova (secolele XIV-XVII), București, 1971. Constantin Turcu, Un blestem original pe o carte puțin cunoscută (și câteva note genealogice despre neamul Gafenco), în „Analele Moldovei”, I, p. 90-92.
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
săi, cu Papa de la Roma și cu venețienii. Ștefan cel Mare le răspunde solilor că Moldova vrea să trăiască în pace cu toți vecinii săi, dar că se va apăra în cazul în care țara va fi în primejdie pentru că neamul românesc a prins rădăcini în acest pământ ca și codrii de stejar. În sfatul său cu boierii, domnitorul poruncește ridicarea întregii țări la luptă împotriva năvălitorilor și formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri. Ca urmare a
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
semnificații cinematografice în montaj, culoare, mișcare”" este filmul. Cronicarul ieșean Ștefan Oprea constată că "„filmul lui Mircea Drăgan este lipsit de fior și de măreție, pentru că mimează fiorul și măreția. Mircea Drăgan ne trimite dezinvolt înapoi cu câțiva ani, până la Neamul Șoimăreștilor pe care îl ratase în 1964”". Regizorul Nicolae Cabel afirmă că filmul lui Mircea Drăgan se remarcă prin "„facilitatea narațiunii, soluțiile comode, conflictul fără nerv și dinamism interior, stânjenitoare, incredibile prin diletantism, scene de urmărire sau de bătălie”". În
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Despre un voievod valah de "peste pădure" (de la răsărit de Carpați), „domn peste ceilalți” voievozi se vorbește încă în 1307-1308. Un cronicar polon de la începutul sec. al XVII-lea preciza că "polonii, și prin urmare, de asemenea autorii din acest neam, numesc Valachie partea din această provincie" - "(de la est de Carpați)" - "situată dincolo de marginea Podoliei, către Răsărit și către Miazănoapte, iar Moldova - partea situată de la hotarul Transilvaniei". Conform istoricilor din secolul XX, Descălecatul Moldovei ar fi fost un rezultat indirect al
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
otoman, trimițându-i lui Ștefan doar făgăduieli. Domnitorul moldovean le răspunde însă solilor turci că Moldova vrea să trăiască în pace cu toți vecinii săi, dar că se va apăra în cazul în care țara va fi în primejdie pentru că neamul românesc a prins rădăcini în acest pământ ca și codrii de stejar. Ofensat de răspunsul primit, Mahomed decide să atace Moldova, în ciuda sfatului înțelept al lui George Amirutzes (Marcel Anghelescu), bătrânul său dascăl de istorie și filozofie. El acceptă propunerea
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
scenariul impozant conține elemente de istorie, de fantezie și de dramatism existențial. Voievodul Ștefan cel Mare este descris în film ca un „simbol al inteligenței și abilității creatorului de planuri terestre, vizionarul credinței străbune devenită mod de a fi al neamului său”. Personajul principal este înfățișat idealizat, ca un conducător văzut de popor ca un om sfânt intrat în legendă prin numeroasele fapte bune și folositoare care i se atribuie. Portretul său este privit nu atât prin prisma cronicilor din epoca
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]