26,506 matches
-
s-au retras în Belgia pentru apărarea capitalei Bruxelles. "Luftwaffe" a avut superioritatea aeriană deasupra Olandei prin alocarea unui număr mare de aparate de zbor. Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost mobilizate 247 bombardiere de capacitate medie, 147 avioane de vânătoare, 424 avioane de transport Junkers Ju 52 și 12 hifroavioane Heinkel He 59. "Militaire Luchtvaartafdeling" (ML - aviația militară olandeză) dispunea de 144 avioane de luptă, dintre care aproximativ o jumătate a fost distrusă în prima zi de luptă. Restul aparatelor
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Toate acestea au făcut ca Grupul de Armată A să fie foarte vulnerabil la atacurile aeriene franceze, dar aliații nu au profitat de șansa de a distruge coloanele germane. Deși Gamelin era bine informat cu privire la situația de pe front, aviația de vânătoare franceză era incapabilă să asigure protecția necesară bombardierelor în condițiile în care germanii își asiguraseră superioritatea aeriană în regiune. Francezii au încercat fără succes să operească înaintarea blindatelor germane în bătălia de la Maastricht, suferind pierderi grele. În doar două zile
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
prizonieri. Numărul total al soldaților aliați evacuați a fost 338.223. În timpul luptelor de la Dunkerque, "Luftwaffe" a depus toate eforturile posibile pentru împiedicarea evacuării. Aviația germană a efectuat 1.882 zboruri de bombardament și 1.997 misiuni ale avioanelor de vânătoare. Militarii britanici căzuți în timpul luptelor de la Dunkerque au reprezentat 6% din totalul pierderilor britanice din campania din Franța. Printre britanicii căzuți la datorie au fost și 60 de piloți de vânătoare. "Luftwaffe" nu și-a îndeplinit obiectivul împiedicării evacuării, dar
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de bombardament și 1.997 misiuni ale avioanelor de vânătoare. Militarii britanici căzuți în timpul luptelor de la Dunkerque au reprezentat 6% din totalul pierderilor britanice din campania din Franța. Printre britanicii căzuți la datorie au fost și 60 de piloți de vânătoare. "Luftwaffe" nu și-a îndeplinit obiectivul împiedicării evacuării, dar a reușit să provoace pierderi grele forțelor aliate. Britanicii au pierdut 89 de marinari civili și 29 distrugătoare scufundate sau serios avariate. Germanii au pierdut aproximativ 100 de avioane, iar britanicii
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
îndeplinit obiectivul împiedicării evacuării, dar a reușit să provoace pierderi grele forțelor aliate. Britanicii au pierdut 89 de marinari civili și 29 distrugătoare scufundate sau serios avariate. Germanii au pierdut aproximativ 100 de avioane, iar britanicii 106 de avioane de vânătoare. Alte surse consideră că "Luftwaffe" a pierdut 240 de avioane la Dunkerque. Confuzia în rândul trupelor aliate a continuat. După evacuarea de la Dunkerque și în timp ce Parisul erea supus unui asediu de scurtă durată, Divizia I de infanterie canadiană a fost
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
este bibliotecă a Facultății de Arte Vizuale. Surse: http://www.aioradea.ro/content/view/31/76%20/ http://www.cetateaoradea.ro/turvirtual/ Cetatea Oradea - tur virtual contemporan - dvd multimedia Într-o seară înstelată a anului 1092, pe când se afla la vânătoare prin Țara Crișurilor, Regele Ladislau I al Ungariei a ajuns într-o poiană largă, străjuită pe ambele părți de apele Crișului Repede, nu departe de Peța-Hewjo, pârâul ce nu îngheață niciodată. A adormit repede, obosit fiind după goana cerbilor. În
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
portavionului, pe când acesta ieșea în larg. Pe Insulele Midway staționau patru escadroane aparținând Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite ale Americii, formate din bombardiere B-17 Flying Fortress și câteva bombardiere B-26 Marauder. Flota din Midway avea 19 bombardiere SBD Dauntless, șapte avioane de vânătoare F4F-3 Wildcats, 17 bombardiere SBU-3 Vindicators, 21 de avioane de vânătoare F2A-3s și șase bombardiere TBF-1 Avengers, ultimele constituind detașamentul VT-8 de pe portavionul "Hornet". În acest timp, ca urmare a participării la bătălia din Marea Coralilor, portavionul japonez Zuikaku se
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
escadroane aparținând Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite ale Americii, formate din bombardiere B-17 Flying Fortress și câteva bombardiere B-26 Marauder. Flota din Midway avea 19 bombardiere SBD Dauntless, șapte avioane de vânătoare F4F-3 Wildcats, 17 bombardiere SBU-3 Vindicators, 21 de avioane de vânătoare F2A-3s și șase bombardiere TBF-1 Avengers, ultimele constituind detașamentul VT-8 de pe portavionul "Hornet". În acest timp, ca urmare a participării la bătălia din Marea Coralilor, portavionul japonez Zuikaku se afla în portul Kure, așteptând înlocuirea avioanelor. Nu era niciun avion
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Cele mai multe avioane de atac care urma să fie folosite de japonezi erau bombardierele în picaj Aichi D3A ("Val") și bombardierele torpiloare Nakajima B5N ("Kate") acestea din urmă putând fi folosite și pentru a lansa bombe. Cele mai importante avioane de vânătoare de pe portavioane erau Mitsubishi A6M2 Zero ("Zeke"). Oricum, portavioanele din cadrul Kido Butai aveau flotilele de avioane incomplete. Din diferite motive, producția de bombardiere Aichi D3A fusese mult redusă, iar producția de bombardiere Nakajima B5N fusese oprită. Astfel că nu existau
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Pe 4 iunie, la ora 04:30, Nagumo a lansat primul atac asupra Insulei Midway. Atacul a fost executat de 36 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 36 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N, escortate de 36 de avioane de vânătoare Mitsubishi A6M Zero. În același moment, Nagumo a dat ordin de decolare patrulei aeriene de luptă și celor 8 avioane de recunoaștere (un avion de pe cuirasatul "Tone" a decolat cu întârziere din cauza unor dificultăți tehnice). Pregătirile japoneze pentru activitatea de
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
în vulnerabilități pentru flota japoneză. Radarul american a detectat inamicul pe când acesta se afla la o distanță de câteva mile și interceptoarele au fost doborâte repede. Bombardierele americane au decolat pentru a ataca portavioanele japoneze fără escortă, pentru că avioanele de vânătoare au rămas în urmă să apere Insula Midway. La ora 06:20, bombardierele japoneze au atacat baza americană de la Midway și i-au produs pagube importante. Avioanele de vânătoare cu baza la sol F4F-3 Wildcat și vechile Brewster F2A-3 Buffalo
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
decolat pentru a ataca portavioanele japoneze fără escortă, pentru că avioanele de vânătoare au rămas în urmă să apere Insula Midway. La ora 06:20, bombardierele japoneze au atacat baza americană de la Midway și i-au produs pagube importante. Avioanele de vânătoare cu baza la sol F4F-3 Wildcat și vechile Brewster F2A-3 Buffalo au interceptat avioanele japoneze și, deși au suferit pierderi grele, au reușit să doboare patru bombardiere Aichi D3A și cel puțin trei avioane de vânătoare "Zero". Cele mai multe avioane americane
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
pagube importante. Avioanele de vânătoare cu baza la sol F4F-3 Wildcat și vechile Brewster F2A-3 Buffalo au interceptat avioanele japoneze și, deși au suferit pierderi grele, au reușit să doboare patru bombardiere Aichi D3A și cel puțin trei avioane de vânătoare "Zero". Cele mai multe avioane americane au fost doborâte în primele minute ale confruntării; câteva au fost doar avariate și numai două mai erau apte de luptă. Cu totul au fost doborâte trei avioane F4F-3 Wildcat și 13 Brewster F2A-3 Buffalo. Tirul
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
la sol au executat câteva atacuri asupra flotei japoneze. Șase avioane TBF Avenger de pe portavionul "Hornet" și patru bombardiere torpiloare B-26 Marauder au participat la aceste atacuri. Japonezii au scăpat aproape fără vreo vătămare (au pierdut numai două avioane de vânătoare) și au distrus aproape toate avioanele americane. Au scăpat un bombardier în picaj TBF Avenger și două bombardiere torpiloare B-26 Marauder. Un bombardier B-26, lovit de un foc de artilerie de pe portavionul "Akagi", a încercat să se prăbușească pe puntea
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Yamaguchi, comandantul Diviziei a 2-a Portavioane ("Hiryū" și "Sōryū"), i-a recomandat lui Nagumo să atace cu forțele pe care le avea la îndemână: 18 bombardiere în picaj de pe fiecare din portavioanele "Hiryū" și "Sōryū" și toate avioanele de vânătoare disponibile. Posibilitatea lui Nagumo de a porni un atac împotriva navelor americane era limitată de faptul că, de acum, avioanele trimise de dimineață să atace insula trebuia să se întoarcă și era nevoie ca puntea să fie liberă pentru aterizare
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
nu au avut posibilitatea să aducă avioanele de rezervă în poziția necesară pentru decolare. Cele câteva avioane care se aflau pe punțile de zbor la acel moment erau fie avioane necesare pentru apărare, fie (în cazul lui "Sōryū"), avioane de vânătoare cu care sperau să întărească apărarea bombardierelor. Eliberarea punților de zbor și decolarea avioanelor ar fi necesitat cel puțin 30-40 de minute. Mai mult, eliberând puntea și obligând aviaonele să decoleze, Nagumo și-ar fi trimis rezerva să lupte fără
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
armament potrivit pentru nave; Nagumo tocmai constatase cât de ușor au fost doborâte bombardierele americane care au atacat fără escortă. (Multe din bombardierele japoneze și-au aruncat muniția, nerespectând ordinele militare, pentru a se angaja în încăierări cu avioanele de vânătoare Grumman F4F Wildcat). Regulile militare japoneze referitoare la portavioane recomandau ca atacurile să fie pornite cu unități de aviație complet constituite, astfel că, până la ora 08:20, când a primit confirmarea cu privire la componența flotei americane, deciziile lui Nagumo au fost
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Ring și a urmat cursul corect. Escadronul lui Waldron a văzut flota japoneză la ora 09:20 și a pornit atacul, urmat de Escadronul 6 Torpiloare de pe "Enterprise", care a atacat la ora 09:40. Neavând escortă de avioane de vânătoare, toate cele 15 bombardiere torpiloare din cadrul Escadronului 8 au fost doborâte fără să fi produs vreo pagubă navelor japoneze. Sublocotenentul George Gay a fost singurul supraviețuitor. Escadronul 6 a avut aproape aceeași soartă, fără să fi produs vreo pagubă japonezilor
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
produs vreo pagubă japonezilor, poate și din cauza torpilelor Mark 13. Superiorii din Marina Militară a SUA nu au întrebat niciodată de ce șase torpile lansate foarte aproape de portavioanele japoneze, nu au explodat. Patrula aeriană de luptă japoneză formată din avioane de vânătoare rapide Mitsubishi A6M2 "Zero" nu a avut nicio problemă să scoată din luptă bombardierele torpiloare grele, neescortate și neînarmate. Câteva bombardiere au reușit să se apropie la o distanță mică de portavioanele japoneze, să lanseze torpilele și să silească navele
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
portavioanele japoneze ocupate și n-au fost astfel în stare să pregătească și să lanseze un contraatac. În al doilea rând, patrula aeriană japoneză a fost scoasă din poziția inițială de luptă. În al treilea rând, multe din avioanele de vânătoare "Zero" nu mai aveau suficient combustibil și armament la bord. Venirea unui al treilea atac cu torpiloare din sud-est, executat de Escadronul 3 Torpiloare în jurul orei 10:00, a făcut ca avioanele japoneze de vânătoare să se mute la sud-est
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
rând, multe din avioanele de vânătoare "Zero" nu mai aveau suficient combustibil și armament la bord. Venirea unui al treilea atac cu torpiloare din sud-est, executat de Escadronul 3 Torpiloare în jurul orei 10:00, a făcut ca avioanele japoneze de vânătoare să se mute la sud-est față de flotă. O mai bună disciplină și trimiterea tuturor avioanelor "Zero" în luptă l-ar fi putut ajuta pe Nagumo să câștige. Printr-un noroc, în momentul în care Escadronul 3 Torpiloare a fost văzut
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
pe "Hiryū", ceea ce a făcut ca "Enterprise" să se grăbească să lanseze atacul final cu bombardiere în picaj (inclusiv 10 bombardiere de pe "Yorktown"). Lovitura a fost mortală pentru "Hiryū", chiar dacă a fost apărat de mai mult de 12 avioane de vânătoare "Zero". Contraamiralul Yamaguchi a ales să moară împreună cu nava care s-a scufundat pe 5 iunie, ceea ce pentru Japonia a însemnat și pierderea celui mai bine pregătit marinar de pe portavioane. Atacul de pe "Hornet", lansat cu întârziere din cauza unei erori de
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
statui și au început să distrugă "ahu", adică platformele de piatră pe care se ridicau statuile. Numai că legătura aceasta este șubrezita de faptul că ritualurile cultului Omului Pasăre au supraviețuit și au continuat impactului devastator generat de sosirea exploratorilor, vânătorilor de balene, negustorilor de lemn de santal și raidurilor negustorilor de sclavi. Conținutul gunoiului menajer fosilizat arată într-adevăr o cădere abruptă a cantității de oase de pește și de pasăre, ca și cum pascuanii nu ar mai fi avut mijloace să
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
cele din urmă. Conform tradiției, doar o mică parte din populatie a fost alfabetizata în decursul timpului, rongorongo fiind privilegiul preoțimii și claselor conducătoare. Acest lucru a dus la pierderea totală a cunoștințelor legate de scrierea rongorongo în urmă raidurilor vânătorilor de sclavi din anii 60 ai secolului XIX atunci cand elită insulei a fost decimata precum și în urmă epidemiilor care au redus populația insulei în câteva rânduri. Din cele câteva sute de obiecte (majoritatea tăblițe din lemn, dar și câteva obiecte
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
600 locuitori, majoritatea eschimoși, în 2013. Din punct de vedere administrativ, teritoriul este împărțit în trei regiuni: Economia teritoriul este controlată de Guvernul teritorial-inuit, nefiind foarte diversă: minerit, extracția de petrol și de gaz natural, meștesuguri artistice, pescuit, turism, transport, vânătoare. Din punct de vedere educațional, există Colegiul Arctic Nunavut, de profil universitar, înființat în 1995 la Arviat. Există câteva baze militare și centre de cercetare științifică (Canadian High Arctic Research Station - CHARS). Anual, în aprilie, Iqaluit găzduiește "Nunavut Mining Symposium
Nunavut () [Corola-website/Science/302777_a_304106]